Eligibility for military service labor compensation under Law No. 309/2002 based on unit hierarchy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the appellate court's ruling that required the pension authority to recognize the claimant's status as a beneficiary of Law No. 309/2002 and grant the associated compensatory rights. The dispute centered on whether the claimant, who performed military service as manual labor in a specific military unit between 1953 and 1954, was entitled to benefits under the law; the pension authority argued the claim was unfounded because the unit did not fall under the former General Directorate of the Labor Service. The Supreme Court rejected this argument, holding that the claimant's service records confirmed labor performance in a work detachment, and distinguishing between units based on administrative subordination would create an inequitable and discriminatory situation, thereby satisfying the eligibility requirements of Article 1 of Law No. 309/2002.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002; Eligibility for military service labor compensation under Law No. 309/2002 based on unit hierarchy: Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 octombrie 2003, reclamantul B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, anularea hotărârii nr. 5344 din 30 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar, în perioada și în condițiile prevăzute de actul normativ indicat, pârâta refuzând-i nelegal, acordarea drepturilor compensatorii.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 32 din 9 februarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 3 mai 1953 - 11 martie 1954 și să i se acorde drepturile conferite de această lege, începând cu data de 1 octombrie 2002.
Instanța a reținut că soluția respectivă se impune în raport cu mențiunile din livretul militar depus la dosar, ca probă, de către reclamant și cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita.
Recurenta a susținut, în esență, că, în mod eronat, prima instanță a admis acțiunea, deoarece reclamantul a satisfăcut stagiul militar la U.M. 058024 Călărași, care nu face parte din fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate, numai unitățile care au aparținut Ministerului de Interne - Direcția Generală a Serviciului Muncii, intră sub incidența normelor legale invocate de către reclamant.
Critica este neîntemeiată.
Din copia livretului militar prezentat de reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că a prestat serviciul militar, ca mână de lucru, în cadrul U.M. 04170 Călărași, în perioada 3 mai 1953 - 11 martie 1954.
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaților neinstruiți.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii, pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații neechitabile-recompensare parțială, doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar, în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr. 32 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.