Judges’ pay retroactivity under O.U.G. 83/2014 art. 1(51): mootness upon post-filing Ministry Order raising sectoral reference value

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea parţială a Ordinului de salarizare individuală emis la 24.05.2017, nr. 1476/C/2017, obligarea pârâtului să emită un nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293/2015.

În subsidiar, a solicitat, în măsura în care se va considera că în cadrul întregii familii ocupaţionale Justiţie nu erau în plată la data de 09.04.2015 salarii cuprinzând indemnizaţii de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, să se aibă în vedere existenţa în plată la acel moment a unor indemnizaţii de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 347,10 RON, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293/2015.

2. Hotărârea primei instanţei

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4975 din 18 decembrie 2017, a respins excepţia prescripţiei invocată de pârât ca neîntemeiată.

Totodată, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, a anulat în parte Ordinul ministrului justiţiei nr. 1476/C/24.05.2017 în ceea ce priveşte persoana reclamantului şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei, prin ministrul justiţiei, să emită pentru reclamant ordinul individual de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul Ministerul Justiţiei a susţinut că în mod greşit a fost admisă acţiunea, având în vedere faptul că a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, şi, ţinându-se cont de stabilirea unei noi indemnizaţii de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, folosită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016.

Aşa fiind, a apreciat că reclamantul nu are temei legal de a pretinde aplicarea valorii sectoriale de referinţă de 405 RON, în condiţiile în care a fost folosită, deci era în plată de la data de 01.10.2016.

În concluzie, a solicitat a admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Prin notele scrise depuse la dosar ulterior, înregistrate la data de 27 ianuarie 2020, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, întrucât a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018, prin care, începând cu data de 09.04.2015, reclamantului i s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea reţinută de instanţa fondului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere privind anularea parţială a Ordinului de salarizare individuală emis la 24.05.2017, nr. 1476/C/2017, obligarea pârâtului să emită un nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293/2015.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu

Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (3).

Totodată, la art. 3 al aceluiaşi ordin, se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizaţiei intimatului-reclamant s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, având în vedere că, prin Ordinul nr. 2066/C/2018, judecătorilor şi asistenţilor judiciari li s-au acordat drepturile salariale, constată că cererea dedusă judecăţii a rămas fără obiect, răspunzându-se pretenţiilor reclamantului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 4975 din 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 septembrie 2020.