Tax authority’s appeal annulled as procedurally void; fiscal inactivity declaration overturned and removal from registry upheld.

Asupra prezentului recurs;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi Promovare S.A. şi B., în calitate de lichidator al A. şi Promovare S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Deciziei de declarare în inactivitate nr. 857/29.04.2016, emisă de către Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; - radierea Deciziei de declarare în inactivitate nr. 857/29.04.2016 din Registrul contribuabililor/plătitori inactivi/reactivaţi; - radierea inactivităţii fiscale din cazierul fiscal al A. şi B..

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2982 din 21 iulie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamante, a anulat Decizia de declarare în inactivitate nr. 857/29.04.2016 şi Decizia nr. 47/13.07.2016, emise de pârâtă, dispunând, totodată, radierea Deciziei de declarare în inactivitate nr. 857/29.04.2016 din Registrul contribuabililor/plătitori inactivi/reactivaţi şi radierea inactivităţii fiscale din cazierul fiscal al reclamantelor A. şi B..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 92 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, arătând motivele pentru care consideră că actele contestate sunt legale, iar în privinţa capătului de cerere referitor la radierea din cazierul fiscal a arătat că nu a fost luată în considerare excepţia lipsei de interes invocată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că recurenta susţine aplicarea greşită a normelor de drept material, însă nu arată în concret în ce constă această critică, ci doar că actele atacate au fost emise în conformitate cu dispoziţiile legale.

Se reţine astfel că susţinerile recurentei-pârâte nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt, cu referire la motivele pentru care, în opinia părţii, actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale, reiterând astfel apărările invocate în faţa primei instanţe, fără a formula critici concrete cu privire la aspectele reţinute în hotărârea recurată.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei-pârâte nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 2982 din 21 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 septembrie 2020.