Nullity of appeal for failure to specify legal grounds under Romanian Civil Procedure Code Article 304

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 257 din 29 octombrie 2019, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat Decizia nr. 195/14.12.2004 privind revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr.

068/15.12.2003 şi Decizia nr. 074/10.02.2005 privind soluţionarea contestaţiei, ambele emise de pârâta Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea greşită a normelor de drept material (art. 244 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal) şi conţine o motivare străină cauzei, arătând că revocarea autorizaţiei antrepozitului autorizat şi închiderea activităţii nu au fost făcute retroactiv, decizia fiind emisă în baza legislaţiei în vigoare.

Potrivit recurentului, motivele pe care se întemeiază hotărârea atacată sunt străine cauzei şi nu sunt raportate strict la obiectul acţiunii, ele privind acte şi fapte ale organului fiscal competent material şi teritorial, efectuate în procedura de administrare a creanţelor fiscale ale reclamantei.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea căii de atac exercitate şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil şi în recurs potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului.

Potrivit art. 3021 lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că recurentul-pârât nu aduce sentinţei atacate vreo critică ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., ci doar îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe care, în opinia sa, este greşită, neurmată însă de argumente în dezvoltarea şi susţinerea acesteia.

Astfel, recurenta-pârâtă susţine interpretarea greşită a normelor de drept material, însă nu arată în concret în ce constă această critică, ci doar că a respectat legislaţia în vigoare, iar în ceea ce priveşte motivele pe care se întemeiază hotărârea atacată, considerate străine cauzei, a făcut referire, în mod generic, la acte şi fapte ale organului fiscal efectuate în procedura de administrare a creanţelor fiscale ale reclamantei fără să indice care sunt acestea, afirmând doar că ele privesc un raport juridic fiscal strict cu organul fiscal care a administrat obligaţiile fiscale ale societăţii intimate.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului.

Constată astfel că susţinerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

În fine, se constată că în cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 3041 din C. proc. civ., examinarea în temeiul acestor dispoziţii nu poate fi realizată în speţă, dat fiind faptul că instanţa de control judiciar nu se poate substitui părţilor, în sensul că nu poate efectua verificări în lipsa unei raportări la motivele prevăzute de art. 304 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 306 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi întrucât nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

Totodată, va face aplicarea art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba împotriva sentinţei nr. 257 din 29 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 4938,5 RON, către intimata-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 septembrie 2020.