Taxpayer's 1.76M RON tax challenge vested in Bucharest Tribunal as loss reduction excluded from 3M RON jurisdiction threshold.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Bucharest Tribunal, Section II of administrative and fiscal litigation, is the competent court to hear the case at first instance, thereby overturning the Tribunal's declination of territorial jurisdiction and upholding the Court of Appeal's initial reasoning on material competence. The dispute involved a taxpayer's action to annul fiscal administrative acts (tax assessment decision, measure order, inspection report, and decisions resolving administrative challenges) issued by the ANAF and its regional bodies, concerning additional tax liabilities totaling 1,759,132 RON (profit tax, VAT, dividend tax, and other-source income tax) plus a separate contested measure reducing the company's fiscal loss by 5,802,311 RON. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which sets material jurisdiction for tax-related disputes based on the contested amount, not the full amount of the fiscal measures; the Court held that the loss reduction is an administrative-fiscal measure that does not constitute a tax, duty, or contribution, and thus the value threshold (3,000,000 RON) is assessed only against the monetary tax obligations actually contested, which here fell below the threshold for Court of Appeal jurisdiction. The ANAF instruction (point 5.7 of Order No. 3741/2015) relied on by the Tribunal was deemed applicable only to administrative procedure, not judicial competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, Art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ; Taxpayer's 1.76M RON tax challenge vested in Bucharest Tribunal as loss reduction excluded from 3M RON jurisdiction threshold: The dispute involved a taxpayer's action to annul fiscal administrative acts (tax assessment decision, measure order, inspection report, and decisions resolving administrative challenges) issued by the ANAF and its regional bodies, concerning additional tax liabilities totaling 1,759,132 RON (profit tax, VAT, dividend tax, and other-source income tax) plus a separate contested measure reducing the company's fiscal loss by 5,802,311 RON. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which sets material jurisdiction for tax-related disputes based on the contested amount, not the full amount of the fiscal measures; the Court held that the loss reduction is an administrative-fiscal measure that does not constitute a tax, duty, or contribution, and thus the value threshold (3,000,000 RON) is assessed only against the monetary tax obligations actually contested, which here fell below the threshold for Court of Appeal jurisdiction. The ANAF instruction (point 5.7 of Order No. 3741/2015) relied on by the Tribunal was deemed applicable only to administrative procedure, not judicial competence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for resolving the negative conflict of jurisdiction and designating the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.06.2019, sub numărul de dosar x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii 1 şi Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Vrancea, a formulat acţiune în anulare împotriva: Deciziei nr. 999 din 13.12.2018 de soluţionare a contestaţiei formulata de societatea A. S.R.L. emisa de ANAF- DGRFP Galaţi, Serviciul de Soluţionare Contestaţii 1; Deciziei nr. 126/22.01.2019 pentru soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Dispoziţiei de masuri stabilite de organele de inspecţie fiscala nr. x din 25/07/2018, emisa de DGRFP Galaţi, Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Vrancea; Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite in cadrul inspecţiei fiscale ale persoanei juridice nr. x/25.07.2018; Decizia de modificare a bazei de impunere ca urmare a inspecţiei fiscale nr. x/25.07.2018; Dispoziţiei privind masurile stabilite de organele de inspecţie fiscala nr. x/25.07.2018; Raportului de inspecţie fiscala nr. x/25.07.2018, acte întocmite si emise de Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Vrancea-Activitatea de Inspecţie Fiscala.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 925/06.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei sale materiale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă că obiectul este reprezentat de cererea de anulare a deciziei emise în soluţionarea contestaţiilor şi priveşte suma de 1.759.132 de RON, sumă ce nu depăşeşte pragul de 3.000.000 RON, prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .
A reţinut instanţa că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Diminuarea pierderii fiscale de 5.802.311 RON înregistrate de societate, deşi este o măsură administrativ-fiscală, nu stabileşte valoarea unei taxe, a unui impozit sau a unei contribuţii, deoarece această din urmă sumă este compusă, în concret, din valoarea unor cheltuieli considerate de organul fiscal nedeductibile.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2357 din 25 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti-, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestui conflict.
A reţinut instanţa că potrivit pct. 5.7. din instrucţiunile pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015, aprobate prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3741/2015, "În situaţia în care, în urma unei inspecţii fiscale efectuate la un contribuabil, organul de inspecţie fiscală emite atât decizie de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, cât şi dispoziţie de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale, cele două acte administrative fiscale sunt acte distincte, competenţa de soluţionare fiind cea care rezultă din suma contestată aferentă fiecărui act administrativ fiscal luat individual. În situaţia dispoziţiei de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale, competenţa de soluţionare este dată de suma cu care se diminuează pierderea."
Prin urmare, tribunalul a reţinut că dispoziţia de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale a fost calificată, în mod expres, ca fiind un act administrativ fiscal, care este distinct de decizia de impunere prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare de plată.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
În cauză, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare a deciziei emise în soluţionarea contestaţiilor, obiectul contestaţiilor privind suma de 1.759.132 de RON, din care:
- 56.117 RON - impozit pe profit;
- 1.599.129 RON - taxă pe valoarea adăugată;
- 47.042 RON - impozit pe dividende;
- 56.844 RON - impozit pe veniturile din alte surse.
Separat de aceste obligaţii fiscale stabilite, reclamanta a mai contestat diminuarea pierderii fiscale înregistrate de societate cu suma de 5.802.311 RON.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte calificarea diminuării pierderii fiscale drept taxă, impozit sau contribuţie.
Potrivit art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, delimitând competenţa materială a tribunalului şi a curţii de apel în funcţie de suma în litigiu.
Se constată că legiuitorul a avut în vedere prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) "litigiile (…) care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la (…)", astfel încât, în cazul în care persoana care se consideră vătămată nu contestă în întregime obligaţia stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), iar nu cuantumul integral al taxelor şi impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale şi obligaţiilor accesorii stabilite prin actul respectiv.
Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de Curtea de apel, constată că diminuarea pierderii fiscale înregistrate de societate, deşi este o măsură administrativ-fiscală, nu stabileşte valoarea unei taxe, a unui impozit sau a unei contribuţii.
În aplicarea dispoziţiilor legale anterior citate, Înalta Curte reţine că prin raportare la valoarea obligaţiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv 1.759.132 de RON, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, Înalta Curte constată că dispoziţiile pct. 5.7. din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015, aprobate prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3741/2015, invocate de Tribunalul Bucureşti, sunt aplicabile doar în procedura administrativă, aceste dispoziţii nefiind incidente în ceea ce priveşte stabilirea competenţei de judecată a cauzei, unde se aplică exclusiv prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În fine, Înalta Curte are în vedere că pentru stabilirea valorii creanţei fiscale a cărei valorificare se urmăreşte prin formularea acţiunii, prezintă relevanţă valoarea obligaţiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv obligaţii de plată în cuantum de 1.759.132 de RON.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii 1 şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 septembrie 2020.