Territorial jurisdiction for public institution claimants in administrative litigation: exclusive competence at defendant's seat
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Court of Appeal (Administrative and Tax Section), ordering it to hear the case, thereby overturning the initial declination by the Neamț Court of Appeal. The dispute arose when a public municipal institution challenged the annulment of an administrative decision and a non-compliance notice issued by a central ministry, with the lower courts disagreeing on territorial competence: the Neamț court had initially declined based on the status of the claimant, while the Bucharest court argued that as the claimant acted as an "injured person" rather than in a sovereign capacity, jurisdiction should lie with the court of the claimant's seat. Relying on Article 10, paragraph 3, second sentence, of Law No. 554/2004, the Supreme Court established that the status of the claimant as a public institution creates an exclusive territorial competence at the defendant's seat, regardless of whether the public body acts as the issuer of the challenged act or as a party injured by it, rejecting the distinction made by the Bucharest court and affirming that the specialized norm for public institution claimants strictly applies.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for public institution claimants in administrative litigation: exclusive competence at defendant's seat: The dispute arose when a public municipal institution challenged the annulment of an administrative decision and a non-compliance notice issued by a central ministry, with the lower courts disagreeing on territorial competence: the Neamț court had initially declined based on the status of the claimant, while the Bucharest court argued that as the claimant acted as an "injured person" rather than in a sovereign capacity, jurisdiction should lie with the court of the claimant's seat. Relying on Article 10, paragraph 3, second sentence, of Law No. 554/2004, the Supreme Court established that the status of the claimant as a public institution creates an exclusive territorial competence at the defendant's seat, regardless of whether the public body acts as the issuer of the challenged act or as a party injured by it, rejecting the distinction made by the Bucharest court and affirming that the specialized norm for public institution claimants strictly applies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and assigning competence to the correct court.
Procedural authority enabling the High Court of Cassation and Justice to rule on conflicts of jurisdiction.
Procedural provision governing the final decision and immediate enforceability of the resolution of the conflict.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Roman a chemat in judecată Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală programe europene competitivitate cu sediul în Bucureşti, solicitând anularea Deciziei nr. 240111/2-04-2019 şi a notei de constatare nereguli nr. 7910/2019.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 570 din 27 iunie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Neamţ a reţinut în esenţă că, în determinarea instanţei competente să judece cauza, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018. A mai reţinut tribunalul că se va respecta competenţa teritorială de soluţionare a cauzei şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1676 din 5 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti-, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestui conflict.
În motivarea hotărârii, Tribunalul Bucureşti a reţinut că litigiul dedus judecăţii nu se poartă între două autorităţi publice, ci între o autoritate publică, emitent al actului administrativ considerat nelegal, şi o persoană pretins vătămată - reclamantul, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacţionînd în regim de putere publică, ci adresându-se instanţei de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
În acest context, Tribunalul reţinând că autoritatea publică din cauză are calitatea de pârât, a apreciat că acţiunea nu poate fi introdusă la instanţa de la sediul pârâtului, fiind competentă instanţa de la sediul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
În cauză, reclamantul Municipiul Roman a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 24011/02.04.2019 privind soluţionarea contestaţiei, emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, precum şi anularea Notei de constatare nereguli nr. 7910/03.01.2019.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:
"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Roman are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.
Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâţii având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.
Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.
Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.
Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Municipiul Roman şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Roman şi pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 septembrie 2020.