Mootness of administrative challenge to pension debt amnesty norms after legislative abrogation of contested provision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 01.04.2016 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Finanţelor Publice, anularea în parte a Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 2073 din 29 octombrie 2014 şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 1623 din 27 noiembrie 2014, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum şi a Procedurii de efectuare a restituirilor, precum şi anularea art. 10 Capitolul II din Anexa la Ordin (Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii 125/2014).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 208/2016 din 27 iunie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, şi Ministerul Finanţelor Publice.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 208/2016 din 27 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată, în esenţă, că hotărârea primei instanţei este nelegală.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., invocă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1843/19.10.2015, pronunţate de Tribunalul Sălaj, prin care s-a dispus anularea deciziei de recuperare a sumelor încasate cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, emise de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, apreciind că deşi autoritatea de lucru judecat astfel invocată este una provizorie, instanţa trebuia să ţină cont de această soluţie, conform prevederilor art. 430 alin. (2) şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor Legii nr. 125/2014 în raport cu art. 4 şi 5 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, având în vedere că, deşi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 prevede că norma este aplicabilă debitelor constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor din sistemul public de pensii la data intrării în vigoare a legii, acest text nu stabileşte o limită în timp a debitelor constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor, ci limitează exclusiv câmpul de aplicare a legii în raport cu persoanele cărora li se aplică.

Recurenta-reclamantă susţine că voinţa legiuitorului a fost aceea de a elimina obligaţia pensionarilor de a restitui toate debitele aferente suprimării pensiei speciale, şi nu doar a debitelor care sunt constituite sau care urmează a fi constituite la data intrării în vigoare a legii. Prin urmare, arată că tocmai legiuitorul a limitat debitele ce urmau a fi amnistiate la persoanele aflate în sistemul de pensii la data intrării în vigoare a legii şi care nu au avut drept cauză culpa debitorului.

4. Apărările formulate

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a formulat note de şedinţă, prin care solicită respingerea recursului, ca rămas fără obiect, având în vedere că prin Ordinul comun nr. 901/2460/2019 emis de către Ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministrul Finanţelor Publice, s-a dispus abrogarea actului administrativ ce face obiectul prezentei cauze.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu sentinţa recurată şi obiectul cererii deduse judecăţii, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunţării sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului declarat de reclamanta A., pentru următoarele considerente:

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Finanţelor Publice, anularea în parte a Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 2073 din 29 octombrie 2014 şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 1623 din 27 noiembrie 2014, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum şi a Procedurii de efectuare a restituirilor, precum şi anularea art. 10 Capitolul II din Anexa la Ordin (Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii 125/2014).

Prin sentinţa civilă nr. 313/2016 din data de 17 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Finanţelor Publice şi a anulat, în parte, Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 2073/29.10.2014 şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 1623/27.11.2014 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum şi a Procedurii de efectuare a restituirilor precum şi anularea art. 10 teza II (alin. (2) capitolul II din Anexa la Ordin (Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii 125/2014).

Sentinţa civilă nr. 313/2016 din data de 17 octombrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a rămas definitivă prin Decizia nr. 2251 din data de 18.04.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins recursurile declarate de pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice.

Prin Ordinul comun nr. 901/2460/2019 emis de către Ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministrul Finanţelor Publice, la art. 1 se prevede că "La articolul 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii şi procedura de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanţelor publice nr. 2.073/1.623/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 3 decembrie 2014, alin. (2) se abrogă".

De altfel, în memoriul justificativ al ordinului comun mai sus menţionat se precizează că acesta a fost emis având în vedere Referatul Direcţiei Asigurări Sociale nr. 729/DAS din 13.05.2019 şi sentinţa civilă nr. 313 din 17.10.2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal din dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă.

În consecinţă, având în vedere că art. 10 Capitolul II din Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 2073 din 29 octombrie 2014 şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 1623 din 27 noiembrie 2014, privind Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii 125/2014, a cărui anulare se solicită prin prezentul demers judiciar, a fost abrogat prin Ordinul comun nr. 901/2460/2019 emis de către Ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministrul Finanţelor Publice, acţiunea reclamantei a rămas fără obiect.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit prevederilor art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Or, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu mai există, întrucât dispoziţiile legale a căror anulare se solicită, au fost abrogate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 208/2016 din 27 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 208/2016 din 27 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.