EU-funded master's program costs held ineligible; university's appeal rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Universitatea Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Direcţia Organismul Interimar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (O.I.P.O.S.D.R.U.) şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat următoarele:

- anularea în tot a Scrisorii standard de informare a beneficiarului O.I.P.O.S.D.R.U.-M.E.N.C.S. cu nr. x/13.04.2016;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea activităţilor în perioada de raportare aferentă Cererii de rambursare nr. x/03.02.2016, în cuantum de 46.661,51 RON;

- rambursarea diferenţei solicitate în cuantum de 46.661,51 RON, în conformitate cu cererea de rambursare nr. x/03.02.2016 şi cu contestaţia nr. 47/21.04.2016;

- plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea modificatoare depusă în procedura de regularizare, universitatea reclamantă (Universitatea Spiru Haret) a precizat că înţelege să-şi modifice obiectul acţiunii, dar şi cadrul procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, urmare a desfiinţării Ministerului Fondurilor Europene.

Totodată, s-a cerut ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea în tot a Scrisorii standard de informare a beneficiarului O.I.P.O.S.D.RU. - M.E.N.C.S. cu nr. x/13.04.2016 şi a Adresei de răspuns nr. x/09.05.2016, emisă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - O.I.P.O.S.D.R.U. la contestaţia nr. x/21.04.2016 (47/120/21.04.2016) formulată de către Universitatea Spiru Haret;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea activităţilor în perioada de raportare aferentă Cererii de rambursare nr. x/03.02.2016, în cuantum de 46.661,51 RON;

- rambursarea diferenţei solicitate în cuantum de 46.661,51 RON, în conformitate cu cererea de rambursare nr. x/03.02.2016 şi cu contestaţia nr. 47/120/21.04.2016;

- plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1919 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât următoarele:

- a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (OIPOSDRU), ca neîntemeiată;

- a constatat că pentru pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale a Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice a intervenit sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cereri/excepţii în afara celor de ordine publică;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Dezvoltării Regionale a Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca atare;

- a respins acţiunea astfel cum a fost completată/modificată, formulată de reclamanta Universitatea Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Universitatea Spiru Haret, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, să se dispună următoarele:

- anularea în parte a scrisorii standard de informare a beneficiarului OIPOSDRU - MENCS cu nr. x/13.04.2016 şi a adresei de răspuns nr. x/9.05.2016 formulat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - OIPOSDRU la contestaţia nr. x/21.04.2016 (47/120/21.04.2016) formulată de către Universitatea Spiru Haret;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea activităţilor în perioada de raportare aferentă cererii de rambursare nr. x/3.02.2016, în cuantum de 46.661,51 RON;

- rambursarea diferenţei solicitate în cuantum de 46.661,51 RON, în conformitate cu cererea de rambursare nr. x/3.02.2016 şi cu contestaţia nr. 47/120/21.04.2016;

- plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariul de avocat, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în recurs.

În motivare, recurenta reclamantă arată că, în mod total greşit instanţa de fond a reţinut faptul ca Ministerul Dezvoltării Regionale (fost Ministerul Fondurilor Europene) nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii şi nu poate fi parte nici în prezentul litigiu, întrucât nu este emitentul actelor în litigiu, în opinia recurentei, Autoritatea de Management fiind parte în Contractul de finanţare.

Astfel, OIPOCU MEN (fost OIPOSDRU-MENCS) este un organism subordonat AMPOSDRU - Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi este expres indicat în Contractul de finanţare x, încheiat între Ministerul Educaţiei Naţionale, Direcţia Organismul Intermediar pentru programul operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, denumit în continuare OIPOSDRU MEN actual OIPOCU MEN) de către Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Acest fapt este susţinut de însuşi Ministerul Dezvoltării Regionale, în cadrul întâmpinării în care se arată că Organismul Intermediar acţionează în baza Acordului de delegare de funcţii încheiat cu Autoritatea de Management. Delegarea de funcţii nu presupune însă o autonomie a Organismului creat în luarea deciziilor şi acordarea sumelor, în caz contrar Autoritatea de Management nu se regăsea nici în contractul de finanţare, nici în procedurile de implementare, nici în luarea deciziilor finale prin conciliere. Aceasta presupune că, deşi procedura de implementare a unui proiect era realizată în faţa OIPOCU MEN, întreaga legislaţie, instrucţiunile de implementare, formularele de lucru utilizate, Ghidul solicitantului, deciziile de acordare a sumelor, erau emise de către AMPOSDRU - Ministerul Fondurilor Europene.

Toate aceste elemente coroborate duc la concluzia faptului că AMPOSDRU-Ministerul Dezvoltării Regionale (fost Ministerul Fondurilor Europene) nu este străin de pricină şi dovedesc o strânsă legătură cu obiectul cauzei dedus judecăţii. Apreciază că intimata AMPOSDRU- Ministerul Dezvoltării Regionale trebuie să stea în judecată pentru a răspunde în solidar alături de OIPOCU MEN.

Un alt punct al legăturii dintre cele două intimate este şi faptul că, deşi procedura de implementare a proiectului se realiza de către OIPOCU MEN, plata efectivă a sumelor solicitate spre rambursare se realiza de către AMPOSDRU-Ministerul Fondurilor Europene şi nu de către organismul/direcţia subordonat/subordonată.

Faţă de situaţia expusă solicită respingerea excepţiei invocate şi menţinerea în cauză, în calitate de intimată a Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de fond referitoare la cheltuielile salariale ale doamnei expert A., arătând că, motivarea instanţei este nelegală şi evidenţiază lipsa de analiză a documentelor depuse de către reclamantă în dovedirea afirmaţiilor sale.

În acest sens se arată că, deşi instanţa apreciază corect dispoziţia stabilită de Ghidul solicitantului, care impunea imposibilitatea încadrării unui expert de două ori în aceeaşi categorie (pe termen lung sau pe termen scurt), în motivarea decizie sale, reia susţinerea intimatei OIPOCU MEN, fără să analizeze şi actele depuse de recurentă, acte care dovedesc contrariul motivării, şi anume faptul că doamna expert A. figura în lista experţilor pe termen lung anexă la actul adiţional nr. 1.

Conform art. 3.2.3 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 experţii responsabili pentru realizarea activităţilor în cadrul proiectului puteau fi încadraţi exclusiv în două mari categorii:

a) Experţi pe termen lung - responsabili pentru realizarea unei/unor activităţi în cadrul proiectului pentru o perioada de minimum 6 luni consecutive:

b) Experţi pe termen scurt - responsabili pentru realizarea unei/unor activităţi în cadrul proiectului pentru o perioadă de maximum 6 luni consecutive; Acelaşi articol stabilea regula potrivit căreia, un expert pe termen scurt nu putea fi reangajat în cadrul proiectului, la expirarea perioadei iniţiale, tot pe o poziţie de expert pe termen scurt, indiferent dacă reangajarea presupunea aceleaşi responsabilităţi sau responsabilităţi diferite. O persoană care a fost angajată ca expert pe termen scurt putea fi reangajată în cadrul proiectului cu condiţia notificării ca expert pe termen lung.

Pentru doamna expert A. a fost încheiat Contractul individual de muncă nr. x/15.07.2015 fiind încadrată ca expert pe termen scurt (în acord cu dispoziţiile exprese ale Ghidului solicitantului) şi pentru faptul că activitatea sa în cadrul proiectului a fost stabilită pentru o durată de 4 luni (16.07.2015 - 12.11.2015). Pe parcursul derulării contractului de finanţare a apărut necesitatea prelungirii proiectului cu încă 1 lună, fapt care a determinat obligativitatea reîncadrării în muncă a doamnei expert, deoarece contractul urma să nu mai fie valabil la 12.11.2015. Chiar dacă doamna expert urma să mai lucreze în cadrul proiectului numai 1 lună, aceasta nu putea fi reîncadrată în muncă, ca expert pe termen scurt, deoarece dispoziţiile Ghidului solicitantului nu permiteau acest lucru, astfel ca Universitatea Spiru Haret a reîncadrat-o în muncă pe doamna expert A. ca expert pe termen lung.

La data de 14.01.2015 Universitatea a comunicat Ministerului Notificarea nr. x/14.01.2015 care stabilea necesitatea introducerii în echipa de implementare de noi membri, respectând astfel prevederile Ghidului Solicitantului. Notificarea nr. x/14.01.2015 a fost însoţită de Decizia nr. 47/22/09.01.2015 emisă de recurentă privind actualizarea Listei de experţi pe termen lung şi de Tabelul centralizator al echipei de management şi experţilor pe termen lung - varianta iniţială şi varianta modificată. Notificarea a fost respinsă de către intimată, fără motivare, iar prin Adresa nr. x/10.02.2015 comunicată recurentei, intimata OIPOCU - MEN a dispus necesitatea întocmirii unui Act adiţional nr. x la contractul de finanţare care să stabilească cerinţa recurentei, respectiv introducerea în echipa de implementare a proiectului de noi membri - experţi pe termen lung

Astfel la data de 12.06.2015 Universitatea a comunicat Ministerului Adresa nr. x/12.06.2015 prin care se stabilea întocmirea Actului adiţional nr. x versiunea 2 şi a comunicat alături de acesta şi Memoriul justificativ privind modificarea contractului de finanţare. Din conţinutul documentelor se poate observa faptul că a anexat Actului adiţional şi Memoriului justificativ a fost comunicat şi Tabelul centralizator al echipei de management şi experţi pe termen lung (varianta iniţială şi varianta modificată).

Dacă în varianta iniţială doamna A. nu figura în tabelul experţilor pe termen lung, deoarece fusese încadrată ca expert pe termen scurt, în varianta modificată prin actul adiţional, doamna expert A. figurează în echipa experţilor pe termeni lung, fiind încadrată în acord cu prevederile Ghidului solicitantului, nu raportat la timpul de lucru efectiv pe care urma să îl mai desfăşoare în cadrul proiectului.

Actul adiţional a fost semnat de către OIPOCU MEN Ia data de 13.07.2015.

Aprobarea de către OIPOCU MEN a Actului adiţional nr. x care avea anexat Tabelul centralizator al echipei de management şi experţi pe termen lung, tabel în care figura şi doamna expert A., iar ulterior invalidarea la plată a veniturilor salariale ale doamnei expert A., reprezintă o contradicţie vădita a intimatei în raport de propriile măsuri dispuse.

Concluzia este aceea că recurenta a introdus în Tabelul centralizator, anexa la Actul adiţional nr. x versiunea 2, la categoria experţi pe termen lung, pe doamna expert A., fiind respectate atât dispoziţiile impuse de Ghidul solicitantului, cât şi măsurile imperative ale Ministerului. Ministerul a aprobat/semnat/acceptat actul adiţional, deci implicit şi anexat, şi astfel a acceptat că doamna expert A. a fost încadrată corect ca expert pe termen lung.

Consideră că motivarea instanţei este contradictorie şi neconformă cu dispoziţiile legale aplicabile.

Cu referire la prorata auditorului financiar, recurenta-reclamantă arată că, auditorul financiar putea fi sancţionat, în măsura în care proceda la validarea unor sume neeligibile iar modalitatea de sancţionare se realiza prin tăierea sumei reprezentând onorariul său (prorata), cu un procent egal cu cota de invalidare a sumelor solicitate spre rambursare, în măsura în care acestea au fost aprobate de auditor, dar ele erau neeligibile.

Se face precizarea faptului că în raportul său, auditorul financiar nu a validat sume neeligibile, situaţie care îi putea atrage aplicarea unei sancţiuni potrivit menţiunilor contractuale şi că în mod nelegal intimata a procedat la aplicarea unui procent de sancţiune de 13,14% prin diminuarea cu aceasta valoare a proratei auditorului, procent pe care intimata l-a aplicat ca valoare de tăiere la plată a sumelor legal solicitate.

Făcând un istoric, recurenta arată că suma solicitată spre rambursare prin Cererea de rambursare nr. x - finală a fost de 398.576,94 RON, din care intimata a validat suma de 345.758,62 RON şi a invalidat suma de 52.818.32 RON.

Din suma invalidată de către intimată, în cuantum de 52.818,32 RON, recurenta a susţinut prin contestaţia formulată, validarea sumei de 46.661.51 RON, şi NU totalul invalidat de către intimata, acela de 52.818,32 RON.

Procentul de 1,53% rezultat din aceasta ecuaţie (52.818,32 RON - 46.661,51 RON= 6.106 RON) este cel care ar fi trebuit aplicat şi proratei auditorului, deoarece este evident ca diferenţa dintre cele două valori, cea invalidată de către intimată de 52.818,32 RON şi cea susţinută prin contestaţie de 46.661,51 RON este într-un fel stabilită ca fiind neeligibilă.

Diferenţa de 6.106 RON de care recurenta face vorbire în cererea principală, şi care este evidentă ca diferenţa între cele două valori, reprezintă cheltuielile Partenerului 1 - B., cheltuieli cu subvenţii (ajutoare) şi burse şi cheltuieli indirecte generale de administraţie, sume nesusţinute şi nesolicitate prin contestaţia formulată.

În aceste condiţii, recurenta susţine că, procentul de 1.53% aplicat ca sancţiune, rezultat din diferenţa invalidată de către intimata de 52.818,32 RON şi suma de 46.661,51 RON solicitată ca fiind eligibilă prin prezenta contestaţie, suma justificată prin documentele regăsite la dosarul cauzei, trebuia să se aplice cu referire implicit la prorata auditorului financiar, în acord cu dispoziţiile exprese ale contractului de finanţare.

Deci, din suma solicitată prin factura reprezentând serviciile auditorului financiar în cuantum de 2.677,84 RON şi TVA de 642,62 RON, trebuia aplicat procentul de sancţiune de 1,53% proporţional cu suma neeligibilă de 6.106 RON şi se stabilea o invalidare a 40,97 Iei şi TVA 9,83 RON din totalul cuantumului proratei auditorului financiar.

Procentul de 13,14% din valoarea totală a cererii de rambursare (adică suma de 52.818,32 RON) a fost stabilit de către intimată, deoarece intimata este cea care a tăiat la plată suma de 52.818,32 RON, reprezentând procentul de 13,14% din suma totală solicitată. Din documentele prezentate se dovedeşte faptul că în mod nelegal şi incorect intimata a procedat la invalidarea sumei de 46.661,51 RON, adică 1,53% din valoarea totală a cererii, suma pe care o susţinem şi prin prezentul recurs. Dispoziţia contractuală (art. 5 lit. D) punctul 11 din Contractul de finanţare) este diferită de susţinerea OIPOCU MEN în sensul în care, dacă auditorul financiar ar fi validat la plată prin Raportul întocmit, sume vădit neeligibile, OIPOCU MEN putea invalida la plată onorariul auditorului - prorata, cu acelaşi procent cu care auditorul ar fi validat sume neeligibile. Or, nu se cunoaşte care a fost valoarea cheltuielilor neeligibile găsite de OIPOCU MEN, deoarece aceasta nu le-a prezentat sau justificat niciodată.

Auditorul nu a validat cheltuieli neeligibile, dar dacă OIPOCU MEN a stabilit, în urma verificărilor ca anumite cheltuieli validate de către auditor, în realitate sunt neeligibile, era obligat sa le prezinte, sa le justifice, pentru ca sancţionarea auditorului prin reducerea veniturilor sa fie conforma cu menţiunea contractuala.

OIPOCU MEN a fost cel care a stabilit anumite cheltuieli ca fiind neeligibile, nu beneficiara sau auditorul, fapt care nu poate atrage o sancţionare a auditorului.

Cu referire la taxa de participare la târgul educaţional RIUF, recurenta consideră că în mod nelegal OIPOCU-MEN a invalidat la plată suma de 12.507,61 RON şi 2.997,39 RON TVA, reprezentând taxa de participare la târgul educaţional RIUF 2015, pentru considerentul că în bugetul aprobat taxa de participare la festival nu a fost prevăzută, iar Actul adiţional nr. x care stabilea taxa de participare a fost aprobat la data de 09.10.2015 (adică după festival).

Se face precizarea faptului că bugetul pentru un proiect era stabilit la debutul proiectului şi devenea aplicabil la semnarea contractului de finanţare.

În situaţia în care pe parcursul derulării proiectului apăreau şi alte cheltuieli care se încadrează în categoria de cheltuieli deductibile, se puteau încheia acte adiţionale la contractul iniţial de finanţare cu solicitarea respectivă.

Aceasta a fost şi situaţia taxei RIUF care a fost solicitată în mod legal şi contractual, în timp util, printr-un act adiţional.

Actul adiţional nr. x a fost depus la OIPOCU-MEN de la data de 27.08.2015, cu 36 de zilei înainte de data la care s-a desfăşurat evenimentul, tocmai pentru a fi acordat timpul necesar aprobării lui, motivat de faptul ca evenimentul Târgul educaţional RIUF 2015 - Ediţia de toamna, se desfăşura în perioada 3-8 octombrie 2015.

Recurenta susţine că a solicitat taxa de participare cu mult timp înainte de eveniment şi implicit cu respectarea termenului contractual de 20 de zile, din considerentele expuse anterior. Se face precizarea faptului că, potrivit Contractului de finanţare a proiectului nr x/19.05.2014 art. 11 - Modificări şi completări la contract, pct. 5 "Beneficiarul are obligaţia de a solicita OIPOSDRU MEN cu cel puţin 20 de zile (douăzeci) înainte de data la care doreşte ca actul adiţional să îşi producă efectele (...) ".

Cele 20 de zile trebuiau să se scurgă între momentul solicitării şi momentul când actul adiţional devenea aplicabil, adică data la care se desfăşura evenimentul.

Mai mult decât prevederea contractuală, regulamentul evenimentului statua faptul că taxa de participare trebuia prezentată cu cel puţin 30 zile înainte de desfăşurare, deci 3-8 septembrie 2015, pentru rezervarea standului şi pentru asigurarea logisticii necesare bunei desfăşurări a evenimentului.

Pentru faptul că OIPOCU MEN nu a procedat la aprobarea Actului adiţional până la data de 03 septembrie 2015 (când se împlineau 30 de zile anterioare evenimentului), Universitatea a plătit taxa din fonduri proprii, deşi actul adiţional fusese depus la OIPOSDRU încă din luna august 2015.

Evenimentul a avut loc în intervalul programat 3-8 octombrie 2015, iar la 1 zi (09.10.2015) după încheierea evenimentului OIPOCU MEN a aprobat actul adiţional, aprobând deci plata taxei de participare la eveniment.

În mod greşit instanţa de fond a stabilit că universitatea nu şi-a respectat termenul contractual de 20 de zile, deoarece solicitarea s-a încadrat în termenul de 20 de zile anterioare momentului când actul adiţional trebuia să îşi producă efectele (actul adiţional a fost depus spre aprobare la data de 27.08.2015, deci cu 36 de zile înainte ca efectele lui să se producă adică să se desfăşoare evenimentul din perioada 3-8 octombrie 2015). Astfel nu poate fi validată motivarea instanţei de fond şi susţinerea Ministerului potrivit căreia beneficiara nu ar fi respectat termenul legal de 20 de zile stabilit de contract.

Termenul contractual a fost respectat, însă universitatea trebuia de asemenea să respecte şi regulamentul evenimentului şi să se încadreze în termenul de 30 de zile anterior începerii evenimentului.

În aceste condiţii, ştiind că actul adiţional nu a fost aprobat, asigurându-se că din punct de vedere legal solicitarea a respectat prevederile contractului de finanţare şi având siguranţa că taxa de participare la eveniment face parte din categoria cheltuielilor eligibile, Universitatea a achitat taxa de participare din fonduri proprii, urmând ca aceasta să fie solicitată ulterior prin cererea de rambursare nr. x

Dacă taxa de participare la eveniment ar fi fost apreciată de către OIPOCU MEN ca sumă neeligibilă, Ministerul nu ar fi aprobat actul adiţional.

Însă aprobarea taxei de către OIPOCU MEN prin semnarea actului adiţional şi invalidare taxei ulterior prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului, cu motivarea că taxa nu a fost stabilită prin bugetul iniţial, iar aprobarea actului adiţional s-a realizat după încheierea evenimentului, reprezintă o contradicţie a ministerului cu referire la propriile masuri şi nu stabileşte o culpă a universităţii.

Ea a fost solicitată legal prin act adiţional în termenul contractual de 20 de zile anterioare desfăşurării evenimentului, şi a fost aprobată de către Minister prin semnarea actului adiţional cu un decalaj de timp, adică după încheierea evenimentului.

În aceeaşi manieră nici instanţa de fond nu a fost preocupată să constate faptul că universitatea a respectat termenul contractual, a plătit taxa din surse proprii, iar după eveniment taxa a fost aprobată. Aprobarea ei presupune plata ei.

Instanţa a stabilit faptul că universitatea este culpabilă deoarece nu a respectat termenul legal de 20 de zile înainte de data la care doreşte ca actul adiţional să îşi producă efectele iar susţinerea motivului de invalidare, cu menţiunea că taxa de participare nu s-a regăsit în bugetul iniţial, iar ulterior ea a fost aprobată prin Actul adiţional nr. x semnat de către OIPOCU MEN după eveniment, nu face altceva decât să evidenţieze lipsa de responsabilitate contractuală a Ministerului în relaţia cu beneficiarii proiectelor legale aprobate.

Pentru aceste motive, consideră că această sumă a fost legal efectuată în scopul realizării indicatorilor proiectului, fiind astfel o cheltuială eligibilă şi totodată consideră nelegală decizia de invalidare a costurilor evenimentului întrucât intimata se prevalează de propria culpa, încălcându-şi obligaţia de a aproba actul adiţional nr. x în termenul legal.

Drept urmare, având în vedere faptul că aprobarea actului adiţional s-a făcut cu întârziere din culpa exclusivă a intimatei, după data desfăşurării evenimentului, este nelegală şi netemeinică măsura invalidării cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea Târgului Educaţional RIUF 2015, Ediţia de Toamna.

Cu referire la veniturile salariale pentru C., D., E. şi F., recurenta arată că motivul de invalidare a veniturilor salariale pentru personalul administrativ a fost acela că nici cererea de finanţare şi/sau nici bugetul detaliat nu stabilesc baza retribuţiei echivalente pe oră pentru a putea verifica încadrarea în plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul solicitantului.

Instanţa de fond a reţinut prin sentinţa pronunţată faptul că "nici cererea de finanţare şi nici bugetul detaliat, anexe la Contractul de finanţare nu este specificat faptul că activitatea zilnică este efectuată parţial şi nici nu s-a stabilit o retribuţie echivalentă pe oră. Apărarea reclamantei cum că formularul documentului nu permite astfel de inserări nu poate reprezenta un argument juridic în susţinerea cererii reclamantei".

Consideră că instanţa de fond nu a fost preocupată să analizeze actele dosarului din care rezultă, fără putere de tăgadă, faptul că cererea de rambursare reprezintă o cerere ce se completează în format electronic/on-line şi că ea cuprinde anumite câmpuri de trebuiesc completate. Orice modificare sau completare peste aceste câmpuri este imposibilă, dispoziţie regăsită în Ghidul solicitantului condiţii general 2013- Capitolul 4 - Cererea de finanţare - pagina 52.

Modificarea formularului de raportare a bugetului nu a presupus modificarea drepturilor şi obligaţiilor contractuale sau modificarea valorii bugetului iniţial aprobat, ci exclusiv modificarea formei Anexei 2 a contractului de finanţare, prin introducerea a două coloane distincte care să evidenţieze numărul de ore lucrate şi tariful orar practicat şi nu poate fi asimilată modificării condiţiilor de finanţare iniţial probate, drepturilor şi obligaţiilor iniţial asumate de către părţi, dispoziţii contractuale care întotdeauna vor prevala (art. 15, alin. (2) din Contractul de finanţare).

Cu referire la revizuirea Cererii de finanţare, susţine faptul că pe parcursul derulării proiectului recurenta a solicitat Ministerului introducerea de noi membri în echipa de proiect, fapt ce a necesitat, în acord cu dispoziţiile contractuale, emiterea unei notificări către Minister cu această solicitare.

Ministerul a respins notificarea şi a recomandat întocmirea unui act adiţional care să cuprindă atât modificarea solicitată de către Minister cu referire la formularul de buget - Anexa 2 a contractului cât şi cerinţa beneficiarei de a se introduce noi experţi în echipa de proiect, acest lucru presupunând o revizuire a cererii de finanţare.

Nu a fost vorba despre introducerea în cererea de finanţare a normei de lucru aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

În aceste condiţii, întocmirea Actului adiţional a vizat atât modificarea Anexei 2 - Bugetul detaliat, la cerinţa expresă a Ministerului, în sensul introducerii a două coloane distincte care să facă referire la numărul de ore/zi lucrate precum şi tariful orar aferent, cât şi revizuirea Anexei 1 - Cererea de finanţare, în sensul introducerii de noi membri în echipa de proiect.

Revizuirea Cererii de finanţare nu a stabilit introducerea în cuprinsul cererii de finanţare a normei de lucru sau a celor 2 coloane, întocmai ca în cazul Anexei 2 - bugetul detaliat.

Revizuirea cererii de finanţare şi modificarea formularului de buget au intervenit din împrejurări diferite şi ele nu pot fi considerate identice: Ministerul a solicitat în mod expres modificarea formularului de buget prin introducerea celor două coloane, iar cererea de finanţare a necesitat o revizuire pe care tot Ministerul a propus-o ca formă, deoarece respinsese notificarea legal comunicată de către recurentă, însă fără ca în cererea de finanţare să fie introdusă norma de lucru.

Accentuează acest fapt deoarece motivul de invalidarea la plată a salariilor susţinut de OIPOCU MEN în Scrisoarea standard de informare a fost acela al lipsei din conţinutul cererii de finanţare şi/sau bugetul detaliat a normei de lucru, iar instanţa de fond a preluat această susţinere şi a motivat sentinţa pronunţată în acest fel, deşi nu rezultă din niciun document sau probă administrată concluzia reţinută. OIPOCU MEN se contrazice în afirmaţii, iar instanţa de fond preia aceste afirmaţii fără să procedeze la verificarea documentaţiei prezentate de recurentă în dovedirea cererii.

La data de 12.06.2015 a fost emisă Adresa nr. x/12.06.2015 de către Universitatea Spiru Haret prin care aceasta a procedat la întocmirea actului adiţional la solicitarea Ministerului, în sensul modificării formularului de raportare - Anexa 2 - Bugetul detaliat, prin introducerea celor două coloane distincte. Pe pagina a doua a Adresei se poate observa cu uşurinţă decizia Ministerului cu referire la cererea de finanţare, în sensul în care a respins notificarea Universităţii de introducere de noi membri în echipa de proiect şi a recomandat întocmirea unui act adiţional prin care să fie revizuită şi cererea de finanţare în sensul solicitat de Universitate, nu în sensul de a se introduce în cererea de finanţare norma de lucru.

Dacă Ministerul nu a dispus modificarea inclusiv a cererii de finanţare, Universitatea nu putea face acest lucru în mod automat sau la dorinţa sa exclusivă, deoarece nu exista o dispoziţie legală sau contractuală în acest sens şi nu apărea necesară aceasta modificare. Astfel Universitatea a procedat la revizuirea cererii de finanţare cu referire la noii membri din echipa de proiect.

Deşi documentele prezentate instanţei de fond sunt evidente, instanţa nu face nicio referire la aceste date.

În esenţă în cauză nu este vorba despre modificarea Cererii de finanţare, ci de modificarea formularului de buget ca formă de raportare, aşa cum însuşi Ministerul a solicitat prin Adresa nr. x/04.06.2015.

În acord cu menţiunile exprese ale Instrucţiunilor de raportare şi a cerinţei exprese a Ministerului, recurenta s-a conformat intru totul şi nu a făcut opoziţie la aceste solicitări. Pentru acest considerent nu poate fi acuzată sau nu se poate reţine vreo culpă a recurentei cu referire la maniera în care Ministerul a dorit să modifice formularele de raportare.

Ceea ce recurenta a susţinut în faţa instanţei de fond este că indiferent de modelul de raportare, calculul drepturilor salariale a fost acelaşi şi anterior şi după modificarea formularului de buget, astfel că în mod vădit eronat Ministerul a stabilit ca motiv de invalidare la plata a salariilor, lipsa duratei muncii din cererea de finanţare.

Prin contestaţia formulată a prezentat inclusiv modul detaliat de calcul al drepturilor salariale pentru fiecare expert în parte, calcul necontestat de către OIPOCU MEN sau de către Ministerul Dezvoltării Regionale.

În faţa instanţei de fond nici OIPOCU MEN şi nici Ministerul Dezvoltării Regionale nu au formulat apărări care să dovedească un eventual calcul eronat prezentat de către recurentă sau neîncadrat în linia bugetară acceptată şi aprobată, iar întâmpinările prezentate au reluat ad litteram motivele de invalidare regăsite în cuprinsul Scrisorii standard de informare a beneficiarului, fără să prezinte contraargumente în raport de susţinerile recurentei.

Drept urmare singurul aspect reţinut, a fost modificarea cererii de finanţare şi a bugetului detaliat. Apreciază că acesta nu reprezintă un motiv întemeiat de invalidare la plată a drepturilor salariale, deoarece modificarea formularului de buget nu reprezintă, în accepţiunea contractului de finanţare, un motiv de sancţionare a beneficiarului de proiect prin invalidarea drepturilor salariale corect calculate.

Ceea ce s-a susţinut prin contestaţia formulată în fata instanţei de fond şi ceea ce susţine şi prin prezentul recurs, este faptul că deşi Ministerul încearcă să inducă ideea că modificarea unui formular de raportare poate constitui motiv de respingere la plată a sumelor legal solicitate, în realitate modul de calcul a drepturilor salariale nu are nicio legătură cu formularele de raportare.

Cererea de finanţare cuprinde datele generale ale proiectului regăsite enunţate în Ghidului solicitantului - Capitolul 4, iar printre ele nu se află şi norma de lucru. În aceste condiţii era absurd ca Ministerul să solicite introducerea în cererea de finanţare a unor elemente care nu erau cuprinse în Ghidul solicitantului, deoarece cererea de finanţare era/este un formular ce trebuia completat în format electronic, la care beneficiarul nu avea acces decât pentru a-l completa.

Şi dacă prin absurd se acceptă varianta că Ministerul dorea introducerea în cererea de finanţare a normei de lucru, tot Ministerul era cel care trebui să schimbe formularul în programul electronic, pentru ca beneficiarul să îl poată completa în consecinţă. Aşadar nici sub acest aspect nu se poate susţine o culpă a beneficiarului de proiect privind anumite lipsuri dintr-un formular de raportare.

Mai mult decât atât, revizuirea cererii de finanţare aşa cum a fost susţinută şi aprobată de către Minister nu a vizat introducerea normei de lucru în cuprinsul formularului, ci necesitatea introducerii de noi membri în echipa de implementare.

Contractul de finanţare nu stabileşte sancţionarea beneficiarului dacă, pe parcursul derulării proiectului se modifică anexele acestuia. Cu siguranţă că se va impune actualizarea lor, însă în niciun caz modificarea lor nu poate constitui motiv de invalidare sau sancţionare a beneficiarului.

Cu referire la invalidarea sumei de 22.739 RON reprezentând costuri salariale cu personalul administrativ al Partenerului 1, recurenta consideră că în mod nelegal instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestui capăt al contestaţiei, susţinut atât prin Cererea principală, argumentată şi prin Răspunsurile la Întâmpinări şi concluzionat în cuprinsul Concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.

Solicită instanţei superioare sa analizeze actele doveditoare ale acestui capăt de cerere şi sa stabilească legalitatea solicitării cheltuielilor reprezentând salariile personalului administrativ ale Partenerului 1 - B..

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar Program Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Cu privire la excepţia tardivităţii, intimata pârâtă arată că, conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţa poate fi atacată cu recurs. în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs s-a depus la data de 21.08.2017 (conform portalului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), reper temporar care plasează reclamanta în afara termenului care ar putea să-i dea dreptul să formuleze cererea de recurs, fiind astfel introdusă ca tardivă.

Astfel, apreciază că reclamanta a introdus prezenta cerere cu depăşirea termenului legal aplicabil în cauză cât timp hotărârea i-a fost comunicată în data 03.08.2017 iar recursul a fost depus la data de 21.07.2017 (la peste 18 zile).

În consecinţă, ţinând de susţinerile anterioare, solicită să constate tardivitatea prezentei cereri de recurs.

Cu privire la fondul cauzei, intimata arată că, la data 11.09.2008, a fost încheiat Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013, document prin care se regăsesc delegate către OI POSDRU, conform art. 14, funcţiile managementului financiar.

Ulterior, în 04.03.2014 a fost încheiat ultimul act adiţional, nr. 7 (anexa 2), în cuprinsul căruia se regăseşte iar delegată funcţia de Monitorizarea tehnică şi financiară a proiectelor - aferentă punctelor 17.39-17.60.

În altă ordine de idei, prin coroborarea art. 14 din Actul adiţional nr. x la Acordul de delegare cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, reiese fără putinţă de tăgadă că intimata este singura entitate faţă de care trebuie formulată cererea de chemare în judecată, aşa încât, în mod legal instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Dezvoltării Regionale (fost Ministerul Fondurilor Europene).

Referitor la cheltuielile salariale ale dnei. expert A. se arată că, deşi recurenta, precizează prin cererea de recurs faptul că prin conţinutul Actului adiţional nr. x versiunea 2, "...doamna expert A. a fost încadrată la categoria expert pe termen lung", această susţinere este în contradicţie cu realitate situaţiei de fapt. Astfel, conform Actului adiţional nr. x versiunea 2, nu reiese că OI POCU MEN ar fi fost informată prin acest act cu privire la introducea ca expert pe termen lung a dnei. A..

Astfel, conform Ghidului Solicitantului Condiţii Generale 2013 (GSCG-2013) -punctul 3.2.3":

"Experţii responsabili pentru realizarea activităţilor în cadrul proiectului pot fi:

- experţi pe termen lung (responsabili pentru realizarea unei/unor activităţi în cadrul proiectului pentru o perioada de minim 6 luni consecutive) sau

- experţi pe termen scurt (responsabili pentru realizarea unei/unor activităţi în cadrul proiectului pentru o perioadă de maxim 6 luni consecutive).

Recurenta-reclamantă, atunci când citează prevederile Ghidului Solicitantului Condiţii Generale 2013, punctual 3.2.3, o face în mod trunchiat, citând doar definiţia expertului pe termen lung şi a expertului pe termen scurt, fără să precizeze şi excepţia prevăzută în mod expres, respectiv: "Prin excepţie de la prevederile mai sus menţionate, un expert pe termen scurt nu poate fi reangajat în cadrul proiectului, la expirarea perioadei iniţiale, tot pe o poziţie de expert pe termen scurt, indiferent dacă reangajarea presupune aceleaşi responsabilităţi sau responsabilităţi diferite. O persoană care a fost angajată ca expert pe termen scurt poate fi reangajată în cadrul proiectului cu condiţia notificării ca expert pe termen lung".

Aşadar, prin excepţie, un expert pe termen scurt nu poate fi reangajat în cadrul proiectului, la expirarea perioadei iniţiale, tot pe o poziţie de expert pe termen scurt, indiferent dacă reangajarea presupune aceleaşi responsabilităţi sau responsabilităţi diferite, iar persoana care a fost angajată ca expert pe termen scurt poate fi reangajată în cadrul proiectului cu condiţia notificării ca expert pe termen lung.

Totodată, recurenta-reclamantă omite să precizeze că pentru activitatea Dnei A. din cadrul proiectului x, acesta a încheiat două contracte individuale de muncă diferite, consecutive, cu perioade diferite, respectiv: CIM nr. 7169/25.09.2014 şi CIM nr. 7438/15.07.2015.

Referitor la prorata auditorului, intimata-pârâtă arată că procentul aplicat, de 13,14% la cheltuielile cu serviciile de audit, a fost aplicat ca urmare a modului defectuos de auditare de către reclamantă a cheltuielilor solicitate la rambursare.

Mai exact, recurenta a solicitat la rambursare în cadrul Cererii de rambursare nr. x finală, suma (inclusiv TVA eligibilă) de 398.576,94 RON, intimata validând în final doar 345.758,62 RON.

Astfel, rezultă o diferenţă între totalul cheltuielilor auditate/solicitate şi totalul cheltuielilor validate de 52.818,32 RON.

Potrivit facturii fiscale nr. x din 15.12.2015, valoarea serviciilor de audit pentru cererea de rambursare nr. x a fost de 3.320,52 RON (din care TVA eligibila 642,68 RON), neexistând cheltuieli declarate neeligibile de către auditor.

În contextul de mai sus, valoarea cheltuielilor neeligibile calculate ca procent din totalul cheltuielilor auditate este de 52.382,00 RON (52.818,32 - 436.32 = 52.382,00), 436,32 RON reprezentând cheltuieli invalidate cu prorata auditorului.

Prin solicitarea încadrării ca fiind eligibilă şi rambursarea sumei de 46.661,51 RON, reclamanta recunoaşte, implicit, că valoarea diminuată a cererii de rambursare nr. x finală a fost cel puţin egală cu aceasta sumă, ceea ce, raportat la suma solicitată în cererea de rambursare nr. x, ar reprezenta cel puţin un procent de 11,71%.

Cu privire la taxa de participare la târgul educaţional RIUF, intimata arată că nu au fost respectate prevederile contractului de finanţare nr. x/19.05.2014 şi ale Instrucţiunii AMPOSDRU nr. 104/18.03.2015

După cum însăşi recurenta a recunoscut prin cererea de chemare în judecată, "taxa de participare (la Ediţia de Toamna RIUF 2015) trebuia achitată cu 30 de zile înainte de începerea evenimentului, pentru rezervarea standului şi pentru asigurarea logisticii necesare bunei desfăşurări a evenimentului". Acest lucru s-a întâmplat, întrucât plata taxei de participare s-a realizat cu OP nr. x în data de 7 septembrie 2015.

Eroarea recurentei, pe care încercă să o acrediteze, este aceea că termenul contractual de 20 zile calendaristice de la data la care doreşte ca actul adiţional nr. x să-şi producă efectele, trebuie raportat la data programată pentru desfăşurarea evenimentului (3-8 octombrie 2015) şi că acest termen a fost respectat.

În realitate, termenul de 20 de zile calendaristice de la data la care reclamanta doreşte ca actul adiţional nr. x să-şi producă efectele, trebuie raportat la data la care se naşte nevoia acestuia de a avea în bugetul proiectului sume aprobate de către OIPOCU MEN pentru efectuarea acestui tip de cheltuială (30 de zile înainte de desfăşurarea propriu-zisă a evenimentului), respectiv 7 septembrie 2015, data ordinului de plată nr. x Drept urmare, argumentul recurentei ca aprobarea Actului adiţional nr. x s-a făcut cu întârziere, după data desfăşurării evenimentului din 3-8 octombrie 2015, nu este sustenabil şi încearcă să ascundă propria sa culpă, aceea de a nu fi respectat prevederile contractuale cu privire la termenul minim de 20 de zile pentru solicitarea unor modificări contractuale prin act adiţional şi data estimată pentru producerea efectelor juridice.

Referitor la veniturile salariale pentru dna. C., D., E., F., intimata-pârâtă arată că, pentru aceste persoane, cheltuielile salariale aferente lunii iulie 2014, în cuantum de 1.325,00 RON au fost declarate ca neeligibile ca urmare a încălcării de către recurentă a unor serii de norme specifice aplicabile în materie. Astfel, în bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare, pentru personalul din cadrul proiectului nu a fost menţionată norma de lucru. Acest aspect a fost reglementat contractual prin actul adiţional nr. x la contractual de finanţare aplicabil din 13.07.2015. Acest punct de vedere a fost susţinut şi de AMPOSDRU, prin nota DGPCU nr. 3163 din 02.08.2016, comunicată beneficiarului, în urma întâlnirii de conciliere desfăşurată în data de 17.05.2016. Argumentul beneficiarului potrivit căruia "suma prevăzută în statul de plata este în conformitate cu contractul individual de munca cu timp parţial" nu este sustenabil deoarece toate documentele subsecvente cererii de finanţare şi bugetului detaliat, (contracte de munca, rapoarte de activitate, state de plata etc) trebuie sa respecte condiţiile stabilite în contractul de finanţare şi anexele acestuia. Aşadar, se precizează că nici în cererea de finanţare şi nici în bugetul detaliat, anexe la contractul de finanţare nu este specificat faptul că activitatea zilnică este efectuată parţial şi nici nu s-a stabilit o retribuţie echivalentă pe oră.

Referitor la invalidarea sumei de 22.739 RON reprezentând costuri salariale cu personalul administrativ al Partenerului 1, se arată că acestea se puteau resolicita într-o cerere suplimentară, aşa cum reiese din pct. 5 (aprobarea resolicitării într-o cerere suplimentara a salariilor personalului administrativ aferente Partenerului 1), întrucât au fost transmise decizii de numire pe proiect în care au fost menţionate salariul brut şi numărul de ore alocate pe proiect.

Astfel, apreciază că orice critică adusă acestui punct, ar fi dus la clasificarea ei ca fiind lipsită de interes atâta timp cât se comunica recurentei posibilitatea de a resolicita acele sume, nicidecum că acelea ar fi fost neeligibile.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 23 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 8 aprilie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, recurenta reclamantă Universitatea Spiru Haret, în calitate de beneficiar, a încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă x cu autoritatea publică pârâtă, Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU), în vederea derulării Proiectului cu Titlul "EUROPA 2020" - Program masteral în Diplomaţie Publică.

Pe parcursul implementării Proiectului, universitatea reclamantă a depus la autoritatea publică pârâtă cereri de rambursare.

În acest scop, a fost depusă şi Cererea de rambursare nr. x ce formează obiectul dosarului de faţă.

Prin Scrisoarea standard de informare nr. x/13.04.2016, menţinută în urma contestaţiei formulate de reclamantă, prin Răspunsul la contestaţie x/09.05.2016 autoritatea publică pârâtă a declarat/menţinut ca neeligibile următoarele cheltuieli solicitate prin CR7:

- diminuarea cheltuielilor cu suma de 6,680.00 RON pentru dna. A., întrucât nu a fost notificată OIPOSDRU MENCS, conform act adiţional nr. x aprobat în 13.07.2015 şi Tabelul centralizator al echipei de management şi experţilor pe termen lung, anexă la acest act adiţional.

- cu privire la prorata auditorului, aceasta se va ajusta în funcţie de cheltuielile cu personalul administrativ resolicitate şi validate într-o cerere suplimentară.

- diminuarea cheltuielii reprezentând taxă de participare la Ediţia de Toamnă RIUF 2015, întrucât această cheltuială nu a fost bugetată la momentul plăţii (7 septembrie 2015). Actul Adiţional nr. 2 a fost aprobat şi produce efecte începând cu data de 09.10.2015 în conformitate cu art. 11 alin. (7) la Contractul de finanţare.

- diminuarea cheltuielilor aferente personalului administrativ, întrucât în bugetul detaliat al cererii de finanţare nu este menţionată norma de lucru, astfel s-au recalculat cheltuielile salariate conform prevederilor pct. 3.1.4, subpct. 1.3 "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 zile lucrătoare pe lună", din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013.

- se aprobă resolicitarea într-o cerere suplimentară a salariilor personalului administrativ aferente Partenerului 1, întrucât au fost transmise decizii de numire pe proiect pentru personalul administrativ în care au fost menţionate salariul brut şi numărul de ore alocat pe proiect pentru fiecare membru al echipei administrative.

Prin sentinţa atacată în prezenta cale de atac, instanţa de fond:

- a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (OIPOSDRU), ca neîntemeiată;

- a constatat că pentru pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale a Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice a intervenit sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cereri/excepţii în afara celor de ordine publică;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Dezvoltării Regionale a Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca atare;

- a respins acţiunea astfel cum a fost completată/modificată, formulată de reclamanta Universitatea Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

În acest context factual, Înalta Curte constată:

Cu privire la excepţia tardivităţii căii de atac, excepţie invocată prin întâmpinare de intimata pârâtă, Înalta Curte o respinge întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, recursul a fost declarat în termen.

Astfel, sentinţa atacată a fost comunicată reclamantei la data de 03.08.2017 iar recursul a fost trimis prin curierat la data de 18.08.2017, în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la fondul cauzei, o primă critică adusă de recurenta reclamantă sentinţei atacate se referă la modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Dezvoltării Regionale a Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Astfel, instanţa de fond a admis această excepţie şi a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât, considerând că, întrucât nu este emitentul actelor în litigiu, nefiind parte a raportului juridic dedus judecăţii, nu poate fi parte nici în acest litigiu.

Recurenta apreciază că OIPOCU MEN este un organism subordonat AMPOSDRU - Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi este expres indicat în Contractul de finanţare x, încheiat intre Ministerul Educaţiei Naţionale, Direcţia Organismul Intermediar pentru programul operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, de către Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Organismul Intermediar acţionează în baza Acordului de delegare de funcţii încheiat cu Autoritatea de Management însă această delegare de funcţii nu presupune o autonomie a Organismului creat în luarea deciziilor şi acordarea sumelor, această procedură fiind stabilită şi aplicată de către Autoritatea de Management, în caz contrar Autoritatea de Management nu se regăsea nici în contractul de finanţare. Un alt argument al calităţii procesuale pasive în această cază a Ministerului Dezvoltării Regionale a Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, îl constituie faptul că, deşi procedura de implementare a proiectului se realiza de către OIPOCU MEN, plata efectivă a sumelor solicitate spre rambursare se realiza de către AMPOSDRU-Ministerul Fondurilor Europene şi nu de către organismul/direcţia subordonat/subordonată.

Înalta Curte nu-şi însuşeşte criticile recurentei-reclamante.

Astfel, contractul de finanţare a fost semnat de OIPOSDRU-MECT (ulterior OIPOCU MEN) iar obiectul acestuia îl constituie acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU (Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane) prin OIPOSDRU-MECT pentru implementarea proiectului prevăzut în anexa 1 la contract.

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului emisă de OIPOSDRU-MECT cu nr. x/13.04.2016, încadrarea ca fiind eligibile a unor cheltuieli şi rambursarea diferenţei solicitate.

Înalta Curte reţine că în litigiile de contencios administrativ calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii publice care a emis sau adoptat actul administrativ atacat, în speţă OIPOSDRU-MECT actual OIPOCU MEN). În speţă, acordarea finanţării şi responsabil pentru implementarea proiectului este AMPOSDRU prin OIPOSDRU-MECT. De precizat că, la data 11.09.2008, a fost încheiat Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013, document prin care se regăsesc delegate către OIPOSDRU, conform art. 14, funcţiile managementului financiar

Aşadar, a avut loc o delegare de competenţă în ceea ce priveşte derularea proiectelor privind Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, delegare prin care OIPOSDRU-MECT a dobândit o capacitate administrativă proprie.

Actul administrativ asimilat atacat în cauză a fost emis OIPOSDRU-MECT, această autoritate fiind cea care validează ca eligibile cheltuielile efectuate în derularea proiectului iar faptul că în contract se specifică că plăţile se fac de către AMPOSDRU, nu este de natură a atrage în proces această autoritate câtă vreme contractul nu este semnat de aceasta.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, cu referire la critica vizând declararea ca neeligibile a cheltuielilor salariale ale doamnei expert A., Înalta Curte reţine că, contrar susţinerilor recurentei reclamante, instanţa de fond a făcut o analiză corespunzătoare a documentelor depuse de către reclamantă în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză.

Astfel, pe parcursul derulării proiectului, recurenta reclamantă în calitate de beneficiar, a încheiat două contracte de muncă consecutive cu dna. A. astfel:

- Contract individual de muncă nr. x/25.09.2014 încheiat pentru perioada 26.09.2014 -30.04.2015 în calitate de expert ştiinţific pe termen scurt;

- Contract individual de muncă nr. x/15.07.2015 încheiat pentru perioada 16.07.2015-12.11.2015 în calitate de expert ştiinţific programe de comunicare externă pe termen scurt .

La acest ultim contract, s-a încheiat actul adiţional nr. x din 15.10.2015, durata contractului prelungindu-se cu o lună, respectiv până la data de 16.12.2015.

În conformitate cu Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, secţiunea 3.2.3 Experţii responsabili pentru realizarea activităţilor în cadrul proiectului pot fi: experţi pe termen lung (responsabili pentru realizarea unei/unor activităţi în cadrul proiectului pentru o perioada de minim 6 luni consecutive) sau experţi pe termen scurt (responsabili pentru realizarea unei/unor activităţi în cadrul proiectului pentru o perioada de maxim 6 luni consecutive). Un expert pe termen scurt nu poate fi reangajat în cadrul proiectului, la expirarea perioadei iniţiale, tot pe o poziţie de expert pe termen scurt, indiferent dacă reangajarea presupune aceleaşi responsabilităţi sau responsabilităţi diferite. O persoană care a fost angajată ca expert pe termen scurt poate fi reangajată în cadrul proiectului cu condiţia notificării ca expert pe termen lung, cu excepţia membrilor nominalizaţi în comisiile de examinare în conformitate cu prevederile legislative aplicabile.

În speţă, deşi dispoziţiile legale de mai sus interziceau reangajarea expertului A. tot pe o poziţie de expert pe termen scurt, cel de-al doilea contract de muncă (nr. x/15.07.2015) a fost încheiat tot pe această poziţie.

De reţinut faptul că, cheltuielile salariale cu acest expert aferente lunilor august, septembrie şi octombrie 2015 au făcut obiectul Cererii de rambursare nr. x şi au fost invalidate de către intimata-pârâtă, ele nu au fost contestate şi nici nu fac nici obiectul cererii de rambursare nr. x (prezenta cauză), unde au fost solicitate cheltuielile salariale aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2015.

Din motivarea căii de atac, rezultă cu evidenţă că recurenta se raportează la ceea ce ar reprezenta un prim contract de muncă, ca fiind Contractul individual de muncă nr. x/15.07.2015 încheiat în calitate de expert pe termen scurt, iar actul adiţional din 15.10.2015 la CIM nr. x/15.07.2015 prin care durata contractului s-a prelungit cu o lună, ar reprezenta reangajarea, şi că această reîncadrare s-a făcut ca şi expert pe termen lung.

Susţinerile recurentei nu pot fi reţinute.

Astfel, recurenta-reclamantă face abstracţie de contractul de muncă iniţial încheiat cu dna. A. din 25.09.2014 ca şi expert pe termen scurt, aşa încât, reîncadrarea acesteia prin Contract individual de muncă nr. x/15.07.2015 trebuia să ţină seama de dispoziţiile secţiunii 3.2.3 din Ghidul Solicitantului. În acest sens, reangajarea trebuia să fie pentru expert pe termen lung şi notificată ca atare intimatei pârâte.

De altfel, recurenta recunoaşte că necesitatea introducerii expertei A. în echipa de implementare a experţilor pe termen lung a apărut în anul 2015 şi a cuprins-o în lista experţilor pe termen lung din 09.01.2015 prin decizia privind actualizarea acestei liste, încheind totuşi Contractul individual de muncă nr. x/15.07.2015 cu aceasta tot ca expert pe termen scurt.

Înalta Curte apreciază că, în accepţiunea dispoziţiilor secţiunii 3.2.3 din Ghidul Solicitantului, Notificarea nr. x/14.01.2015 însoţită de Decizia nr. 47/22/09.01.2015 privind actualizarea Listei de experţi pe termen lung şi Tabelul centralizator al echipei de management şi experţilor pe termen lung - varianta iniţială şi varianta modificată, înscrisuri pe care recurenta le invocă în sprijinul său, inclusiv Actul adiţional a fost semnat de către OIPOCU MEN la data de 13.07.2015, sunt anterioare reangajării conform Contractului individual de muncă nr. x/15.07.2015, reangajare care trebuia să fie pentru expert pe termen lung şi notificată ca atare intimatei pârâte.

Aşa fiind, criticile referitoare la neeligibilitatea cheltuielilor salariale ale expertei A. sunt nefondate.

Nu sunt fondate nici criticile referitoare la taxa de participare la târgul educaţional RIUF.

Recurenta consideră că în mod nelegal OIPOCU-MEN a invalidat la plată suma de 12.507,61 RON şi 2.997,39 RON TVA, reprezentând taxa de participare la târgul educaţional RIUF 2015, pentru considerentul că în bugetul aprobat, taxa de participare la festival nu a fost prevăzută, iar Actul adiţional nr. x care stabilea taxa de participare, a fost aprobat la data de 09.10.2015 (adică după festival).

Actul adiţional nr. x a fost depus la OIPOCU-MEN de la data de 27.08.2015, cu 36 de zilei înainte de data la care s-a desfăşurat evenimentul, tocmai pentru a fi acordat timpul necesar aprobării lui, motivat de faptul ca evenimentul Târgul educaţional RIUF 2015 - Ediţia de toamnă, se desfăşura în perioada 3-8 octombrie 2015.

Recurenta susţine deci că a solicitat taxa de participare cu mult timp înainte de eveniment şi implicit cu respectarea termenului contractual de 20 de zile, prevăzut de art. 11 - Modificări şi completări la contract, pct. 5 din Contractul de finanţare a proiectului nr x/19.05.2014, iar în opinia sa, cele 20 de zile trebuiau să se scurgă între momentul solicitării şi momentul când actul adiţional devenea aplicabil, adică data la care se desfăşura evenimentul.

Potrivit art. 11 din Contractul de finanţare - Modificări şi completări la contract, punctul 5 şi 7, beneficiarul are obligaţia de a solicita OIPOSDRU MEN cu cel puţin 20 de zile (douăzeci) înainte de data la care doreşte ca actul adiţional să îşi producă efectele…Actul adiţional va fi considerat valabil încheiat, va intra în vigoare şi va produce efecte juridice dacă a fost semnat şi stampilat de către reprezentantul legal al Beneficiarului si, ulterior, semnat şi stampilat de către reprezentantul legal al OIPOSDRU MEN".

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cum de altfel recurenta şi recunoaşte prin cererea de recurs, constată că, bugetul pentru un proiect este stabilit la debutul proiectului şi devine aplicabil la semnarea contractului de finanţare. în situaţia în care pe parcursul derulării proiectului apar şi alte cheltuieli care se încadrează în categoria de cheltuieli deductibile, se pot încheia acte adiţionale la contractul iniţial de finanţare cu solicitarea respective.

În speţă, pentru bugetul Proiectului, nu au fost prevăzute sume pentru taxe de participare la evenimente aşa încât, universitatea reclamantă avea obligaţia de a iniţia demersurile procedurale pentru aprobarea unui act adiţional la contractul de finanţare pentru a angaja cheltuielile necesare participării la Ediţia de Toamna RIUF 2015.

Evenimentul Târgul educaţional RIUF 2015 - Ediţia de toamnă, se desfăşura în perioada 3-8 octombrie, iar până la data de 07.09.2015, trebuia achitată taxa de participare. Cum această sumă nu a fost prevăzută în bugetul iniţial al proiectul, recurenta-reclamantă trebuia să acţioneze conform art. 11 punctul 5 din Contractul de finanţare.

În acest sens, la data de 28.08.2015 a depus la intimata-pârâtă proiectul de act adiţional iar la data 7 septembrie 2015, prin ordinul de plată nr. x, a achitat taxa de participare.

În mod greşit recurenta-reclamantă se raportează, în calculul celor 20 de zile, la data evenimentului, 03.10.2015, deoarece taxa de participare trebuia să se regăsească în bugetul modificat la data plăţii ei, respectiv, 07.09.2015, data la care actul adiţional îşi producea efectele.

Aşadar, la data plăţii taxei de participare, suma achitată cu acest titlu nu făcea parte din bugetul proiectului, motiv pentru care, în mod legal intimata-pârâtă declarând-o neeligibilă. Culpa aparţine integral recurentei-reclamante care trebuia să depună actul adiţional cu cel puţin 20 de zile înainte de data de 07.09.2015, în condiţiile art. 11 punctul 5 din Contractul de finanţare

Nu prezintă relevanţă şi nu validează neeligibilitatea sumei faptul că după încheierea evenimentului. OIPOCU MEN a aprobat actul adiţional.

Criticile referitoare la veniturile salariale pentru C., D., E., F., aferente lunii iulie 2014, în cuantum de 1.325.00 RON, sunt şi ele nefondate.

Astfel, intimata-pârâtă le-a declarat neeligibile deoarece în bugetul detaliat al proiectului, pentru personalul din cadrul proiectului nu a fost menţionată norma de lucru. Nici cererea de finanţare şi/sau nici bugetul detaliat nu stabilesc baza retribuţiei echivalente pe oră pentru a putea verifica încadrarea în plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul solicitantului iar acest aspect a fost reglementat contractual abia prin actul adiţional nr. x la contractual de finanţare aplicabil din 13.07.2015.

Recurenta-reclamantă susţine că, instanţa de fond nu a fost preocupată să analizeze actele dosarului din care rezultă, fără putere de tăgadă, faptul că cererea de rambursare reprezintă o cerere ce se completează în format electronic/on-line şi că ea cuprinde anumite câmpuri de trebuiesc completate. Orice modificare sau completare peste aceste câmpuri este imposibilă, dispoziţie regăsită în Ghidul solicitantului condiţii general 2013- Capitolul 4 - Cererea de finanţare - pagina 52. Modificarea formularului de raportare a bugetului nu a presupus modificarea drepturilor şi obligaţiilor contractuale sau modificarea valorii bugetului iniţial aprobat, ci exclusiv modificarea formei Anexei 2 a contractului de finanţare, prin introducerea a două coloane distincte care să evidenţieze numărul de ore lucrate şi tariful orar practicat şi nu poate fi asimilată modificării condiţiilor de finanţare iniţial probate, drepturilor şi obligaţiilor iniţial asumate de către părţi, dispoziţii contractuale care întotdeauna vor prevala.

Înalta Curte reţine că, potrivit punctului 3.1.4, subpunctul 1.3 din Ghidul Solicitantului, Condiţii Generale 2013 (GSCG-2013), în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 zile lucrătoare pe lună.

În speţă, în bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare, pentru personalul din cadrul proiectului nu a fost menţionată norma de lucru motiv pentru care, contractele de muncă cu persoanele în cauză trebuiau să respecte prevederile contractului de finanţare. În schimb, deşi nici cererea de finanţare şi/sau nici bugetul detaliat nu stabilesc baza retribuţiei echivalente pe ora pentru a putea verifica încadrarea în plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul solicitantului, contractele de muncă au fost încheiate cu timp parţial.

Acest aspect a fost reglementat contractual abia prin actul adiţional nr. x la contractual de finanţare aplicabil din 13.07.2015.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora, modificarea Anexei 2 - Bugetul detaliat al proiectului a reprezentat o cerinţa expresă a OIPOCU MEN, care a impus acest fapt beneficiarului de proiect şi căruia beneficiarul s-a supus deoarece, modificarea s-a impus tocmai ca urmare a contractelor de muncă cu timp parţial încheiate de recurentă.

De precizat că, contractele de muncă ale persoanelor vizate, C., D., E., F., au fost încheiate cu timp parţial ulterior contractului de finanţare chiar dacă nici cererea de finanţare şi/sau nici bugetul detaliat nu stabileau baza retribuţiei echivalente pe oră.

Contrar susţinerilor recurentei, modificările nu au vizat doar formularul de raportare ci şi cererea de finanţare şi a bugetului detaliat, aspect care rezultă chiar din memoriul justificativ privind modificarea contractului de finanţare întocmit de aceasta .

Aşadar, cum problema pusă în discuţie nu se rezumă doar la modificarea unui formular de raportare prin introducerea unor coloane distincte, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, toate documentele subsecvente cererii de finanţare şi bugetului detaliat (contracte de muncă, rapoarte de activitate, state de plată etc.) trebuiau să respecte condiţiile stabilite în contractul de finanţare şi anexele acestuia. Or, nici în cererea de finanţare şi nici în bugetul detaliat, la data încheierii contractelor de muncă cu timp parţial, nu aveau specificate faptul că activitatea zilnică este efectuată parţial, nefiind stabilită vreo retribuţie echivalentă pe oră.

Cu referire la criticile vizând prorata auditorului financiar, Înalta Curte reţine că, recurenta-reclamantă susţine că, auditorul financiar putea fi sancţionat, în măsura în care proceda la validarea unor sume neeligibile, însă, în raportul său, acesta nu a validat sume neeligibile, situaţie care îi putea atrage aplicarea unei sancţiuni potrivit menţiunilor contractuale.

Înalta Curte reţine că recurenta reclamantă a solicitat la rambursare în cadrul CR nr. 7 finală, suma (inclusiv TVA eligibila) de 398.576,94 RON iar autoritatea pârâtă a validat în final doar 345.758,62 RON. Prin urmare, rezultă o diferenţă între totalul cheltuielilor auditate/solicitate şi totalul cheltuielilor validate de 52.818,32 RON. (398.576,94-345.758,62=52.818,32). Cheltuieli cu servicii de audit invalidate de pârâtă au fost pentru suma de 351,87 RON şi TVA în valoare de 84,45 RON proporţional cu valoarea diminuată a cererii de rambursare.

Toate alegaţiile recurentei-reclamante au în vedere faptul că nu auditorul ar fi procedat la validarea unor sume neeligibile ci intimata-pârâtă le-a invalidat, motiv pentru care, aceasta s-ar afla în culpă.

Potrivit art. 5 punct D, alin. (11) din Contractul de finanţare, în cazul în care în raportul de verificare a cheltuielilor întocmit de către auditor sunt evidenţiate cheltuieli neeligibile, acestea nu vor fi incluse de către, beneficiar în evidenţa cheltuielilor.

În situaţia în care sunt identificate cheltuieli neeligibile, care au fost însă certificate de auditorul financiar independent, OIPOSDRU MEN va comunica Camerei Auditorilor Financiari din România situaţiile de această natură, conform prevederilor protocolului încheiat/intre AM POSDRU şi Camera Auditorilor Financiari din România.

De asemenea, OIPOSDRU MEN va reţine din cheltuielile solicitate la rambursare aferente serviciilor prestate de auditor, procentul stabilit ca neeligibil în urma verificărilor, în raport cu valoarea cererii de rambursare.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, în mod legal intimata-pârâtă a procedat la diminuarea cheltuielilor aferente serviciilor prestate de auditor cu procentul stabilit ca neeligibil din valoarea cererii de rambursare nr. x, sumele declarate neeligibile fiind de altfel confirmate ca atare în cursul acestui proces.

Cât priveşte critica referitoare la invalidarea sumei de 22.739 RON reprezentând costuri salariale cu personalul administrativ al Partenerului 1, recurenta consideră că în mod nelegal instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestui capăt al contestaţiei, susţinut atât prin cererea principală, argumentată şi prin răspunsurile la întâmpinări şi concluzionat în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.

Intimata-pârâtă arată că, acestea se puteau resolicita într-o cerere suplimentară, aşa cum reiese din pct. 5 (aprobarea resolicitării într-o cerere suplimentara a salariilor personalului administrativ aferente Partenerului 1), iar orice critică adusă acestui punct, ar fi dus la calificarea ei ca fiind lipsită de interes atâta timp cât se comunica recurentei posibilitatea de a resolicita acele sume, nicidecum că acelea ar fi fost neeligibile.

Într-adevăr, Înalta Curte constată că prin Scrisoarea standard de informare nr. x/13.04.2016 intimata-pârâtă a invalidat suma de 22.739 RON reprezentând costuri salariale cu personalul administrativ al Partenerului 1 întrucât, din contractele de muncă transmise nu se poate determina modalitatea de retribuire pe proiect, aceste contracte cumulând obligaţii pentru mai multe proiecte (6) şi un salariu de baza lunar brut stabilit în sumă nediferenţiată. În Răspunsul la contestaţie x/09.05.2016, se arată că s-a aprobat resolicitarea într-o cerere suplimentară a salariilor personalului administrativ aferente Partenerului 1, întrucât, anexat contestaţiei, au fost transmise decizii de numire pe proiect pentru personalul administrativ în care au fost menţionate salariul brut şi numărul de ore alocat pe proiect pentru fiecare membru al echipei administrative.

Practic, recurenta-reclamantă, prin depunerea doar în faza contestaţiei a deciziilor de mai sus, recunoaşte legalitatea Scrisorii standard de informare nr. x/13.04.2016. De altfel, aceasta chiar arată în cererea de chemare în judecată că, într-adevăr, din conţinutul contractelor de muncă nu se putea determina modalitatea de retribuire pe proiect. Documentele care evidenţiau o repartizare pentru fiecare membru în parte a timpului de lucru şi a venitului salarial, trebuiau anexate cererii de rambursare pentru ca intimata-pârâtă să poată proceda la verificarea şi validarea sumelor şi nu contestaţiei.

Faptul că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra acestei critici, nu conduce la vreo vătămare a recurentei-reclamante care să conducă la casarea hotărârii câtă vreme acesteia i s-a dat posibilitatea ca aceste sume să fie resolicitate într-o cerere suplimentară.

Aşa fiind, şi această critică de dovedeşte a fi nefondată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea Spiru Haret împotriva sentinţei civile nr. 1919 din 24 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 august 2020.