Standing to appeal tax security measures: exclusive qualification of issuing anti-fraud direction over national tax authority

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2018 în dosarul nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva anularea Deciziei 14588/18.12.2017 de instituire a măsurilor asigurătorii fiscale pentru obligaţii fiscale estimate de 3.783.578 RON constând în impozit pe profit şi TVA.

La data de 27 martie 2018 reclamanta a depus precizare la acţiune în sensul că înţelege să se judece doar cu emitentul actului, respectiv cu Direcţia Generală Antifraudă Fiscală 5 Deva.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 75/2018 pronunţată în data de 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva şi a anulat Decizia de instituire măsuri asiguratorii nr. 14588/18.12.2017 emisă de pârâtă pentru obligaţii fiscale estimate de 3.783.578 RON constând în impozit pe profit şi TVA.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că este pe deplin îndeplinită condiţia prevăzută de art. 213 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală pentru emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, şi anume existenţa pericolului ca debitorul să se sustragă faţă de bugetul general consolidat al statului, să-si risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia în principal a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 28 ianuarie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală, aspect care va fi analizat cu prioritate în condiţiile art. 248 din C. proc. civ. şi ţinând cont de prevederile art. 499 din acelaşi Cod.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei 14588/18.12.2017, emisă de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală 5 Deva.

În cauză, se reţine că intimata-reclamată a chemat în judecată Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva în calitate de emitent al actului administrativ atacat şi în considerarea capacităţii de drept administrativ a organului emitent, sentinţa recurată fiind pronunţată în raport cu cadrul procesual stabilit prin cerere, în contradictoriu cu această direcţie, în calitate de pârâtă.

Calea de atac îndreptată împotriva acestei hotărâri a fost formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Anterior, în dosarul de fond această instituţie solicitase a se lua act că are calitate de pârâtă în calitate de reprezentant al Direcţiei Generală Antifraudă Fiscală 5 Deva, instituţie cu care reclamanta a înţeles să se judece în primă instanţă, structură fără personalitate juridică care funcţionează în cadrul Agenţiei, potrivit H.G. nr. 520/2013. La dosar fond, reclamanta a depus precizare la acţiune în sensul că a susţinut că înţelege să se judece doar cu emitentul actului, respectiv cu Direcţia Generală Antifraudă Fiscală 5 Deva, aspect de care prima instanţă a ţinut cont la momentul întocmirii minutei şi redactării hotărârii.

Înalta Curte reaminteşte că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public.

Prin urmare, calitatea procesuală pasivă în litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ fiscal se determină în raport cu capacitatea de drept administrativ a organului emitent şi nu în raport de faptul dacă acesta are sau nu personalitate juridică.

În temeiul art. 36 din C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii".

Altfel spus, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) precum şi între pârât şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se determină în concret, în raport cu litigiul dedus judecăţii, astfel, numai o anumită persoană poate fi reclamant, respectiv pârât în cadrul respectivului raport juridic.

Or, raportat la împrejurarea că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a figurat ca parte în proces la judecata cauzei în fond, aceasta nu justifică calitatea procesuală activă în exercitarea prezentului recurs.

Conform art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Potrivit art. 494 raportat la art. 478 din C. proc. civ., în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

Prin urmare, în recurs pot avea calitatea de părţi doar persoanele care au avut această calitate şi în faţa primei instanţe, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul iniţial.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru lipsa calităţii procesuale active.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata - reclamantă, obligând recurenta-pârâtă la plata sumei de 2659,47 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocaţial şi cheltuielile de transport).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinţei nr. 75/2018 din 17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa calităţii procesuală active a recurentei.

Obligă recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata sumei de 2659,47 RON către intimata-reclamantă A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.