Public procurement financial correction: failure to adequately address defendant's defenses violates right to a fair trial

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2016 sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală AMPOS Mediu anularea actului administrativ emis de către pârât la data de 2.12.2015 sub nr. 18515 intitulat "Notificarea beneficiarului cu privire la debit", sub aspectul anulării constatărilor privind încălcarea unora dintre prevederile legale care reglementează domeniul achiziţiilor publice şi anularea aplicării de corecţii financiare în procent de 25% din valoarea contractului de lucrări nr. x/16.08.2012; anularea actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 20851/30.12.2015 emisă de pârât şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2.12.2015 în legătură cu încheierea contractului de lucrări nr. x/16.08.2012 "Construcţii staţii de epurare aglomerările Bragadiru, Domneşti şi Brăneşti, judeţ Ilfov şi suspendarea, în temeiul disp.art. 15 alin. (1) din Legea 554/2004 până la soluţionarea pe fond a cauzei, a executării deciziei de aplicare a corecţiilor financiare aplicate, respectiv în valoare de 11.158.593,50 RON, stabilite prin Nota nr. x/2.12.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 4098 pronunţată în data de 16 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea precizată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală AMPOSMEDIU, a luat act de renunţarea la cererea de suspendare a executării şi a anulat actele atacate, diminuând corecţia aplicată până la 5% din valoarea contractului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs reclamanta A. S.A. şi pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală AMPOS Mediu.

Reclamanta A. S.A. a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanţa de fond a verificat toate argumentele aduse diminuând corecţia la 5%, mai puţin cele referitoare la lipsa dovezii calificărilor managerului de proiect, pentru funcţia de sef de şantier construcţii si instalaţii, pentru experţi si pentru funcţia de şef de proiect, instanţa motivând doar prin faptul că "probele depuse de reclamantă nu au fost concludente".

Cu privire la critica privind "lipsa de competenţe" a personalului de specialitate propus de operatorul economic desemnat câştigător "Asocierea B. S.A. & S.C. C.", a învederat că aspectele criticate sunt nefondate, abuzive, nelegale, iar aprecierile contestatoarei cu privire la calificarea profesională a personalului de specialitate sunt scoase din contextul în care s-a realizat şi desfăşurat respectiva procedură de achiziţie. Stabilirea cerinţelor de calificare şi selecţie din cadrul Fişei de date a achiziţiei s-a realizat în conformitate şi cu respectarea prevederile legale în vigoare la momentul publicării, respectiv art. 2, art. 176 lit. d), art. 177 alin. (2), art. 178 alin. (2) şi art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006.

Modalitatea de analiză a contestatarei prin raportarea experienţei profesionale a personalului de specialitate la contractele de lucrări prezentate ca experienţa similară în cadrul ofertei depuse de către Asocierea B. S.A. & S.C. C. (autoritatea contractantă nu a stabilit acest criteriu în anunţul de participare şi nici în documentaţia de atribuire) a condus la nerespectarea principiului consacrat de la art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând cauza să se anuleze în tot actele administrative deduse judecăţii.

Prin motivele de recurs, pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală AMPOS Mediu a invocat incidenţa moivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că, încercând să justifice motivul pentru care nu s-a pronunţat cu privire la apărările formulate de autoritatea pârâtă, instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii judecătoreşti faptul că, "în cauză, pârâtul nu a formulat întâmpinare.", deşi la termenul de judecată din data de 04.11.2016, autoritatea pârâtă a depus la dosarul cauzei note scrise prin care şi-a exprimat pe larg poziţia procesuală cu privire la pretenţiile reclamantei, anexat acestora fiind depusă şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Fără a analiza apărările formulate de autoritatea pârâtă, instanţa de fond a procedat ca şi cum aceste apărări nu ar fi existat, sau ca şi cum prezenţa acestei autorităţi în acest litigiu trebuia să fie formală.

Rezultă, aşadar, că instanţa de fond a nesocotit apărările formulate de pârât, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile şi în raport de care trebuie să fie formulat recursul.

Judecătorul fondului s-a pronunţat în sensul anulării actelor atacate prin luarea în considerare şi, practic, prin însuşirea susţinerilor reclamantei, astfel care constituie o gravă încălcare a dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Pe fondul cauzei a precizat că procedura de achiziţie nu a respectat prevederile legale în vigoare, fiind încălcate principiile transparenţei şi tratamentului legal.

Sub acest aspect a criticat hotărârea atacată, pe fiecare motiv de admisibilitate menţionat de judecătorul fondului pe fondul cererii de chemare în judecată, invocând în combaterea acestora prevederile H.G. nr. 925/2006, O.U.G. nr. 34/2006, Legea nr. 31/1990, jurisprudenţa românească şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, regulamentele Uniunii Europene.

4. Apărări formulate în cauză

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Acţiunea are ca obiect cererea formulată de reclamanta A. S.A. prin care a solicitat efectuarea controlului de legalitate asupra Notei de constatare nr. x/2.12.2015 şi a Deciziei nr. 20851/30.12.2015.

Înalta Curte constată insuficienta motivare a sentinţei instanţei de fond şi prin urmare încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., fiind necesar ca hotărârea să cuprindă susţinerile şi concluziile părţilor, situaţia de fapt, astfel cum a fost constatată de instanţă, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia precum şi motivele pentru care s-au înlăturat o parte din susţinerile părţilor, apreciate ca fiind nerelevante prin raportare la soluţia pronunţată.

Este adevărat că instanţa nu are obligaţia să reia punctual şi întocmai, în forma în care au fost expuse, toate susţinerile părţilor, ci are obligaţia să expună raţionamentul judiciar şi să înlăture explicit ori implicit acele argumente care nu corespund acestui raţionament, răspunsurile la aceste susţineri putând să se regăsească în argumentaţia juridică din cuprinsul considerentelor, fie să rezulte în mod logic prin raportare la raţionamentul judiciar reţinut de instanţă ca fiind valabil în raportul juridic dedus judecăţii.

Şi în ipoteza în care în cuprinsul hotărârii se regăseşte silogismul judiciar care a fundamentat soluţia pronunţată, acest raţionament reţinut de instanţă trebuie să fie de natură să conducă la soluţionarea fondului litigiului dedus judecăţii, să înlăturate explicit unele dintre susţinerile părţilor iar altele să rezulte în mod logic, chiar dacă instanţa nu s-a referit la ele în mod expres.

În jurisprudenţa comunitară s-a reţinut în mod constant că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită fiind considerată echivalentă cu lipsa motivării.

Or, în speţă, din analiza sentinţei recurate se constată că instanţa de fond a avut în vedere doar o parte din solicitările reclamantei şi mai mult, ce mai mare parte din motivare este o redare în sinteză a conţinutului cererii de chemare în judecată.

Astfel, actele administrative contestate au fost anulate în parte de către instanţa de fond fără a se analiza susţinerile părţilor, în special ale pârâtului şi fără a se motiva efectiv, în fapt şi în drept, soluţia de admitere în parte a acţiunii şi reducere a corecţiei aplicate contractului.

În acord cu susţinerile recurentei pârâte, Înalta Curte constată că prima instanţă a anulat actele administrativ atacate fără a analiza temeiurile de drept invocate de organele emitente în fundamentarea acestora. De asemenea, şi-a însuşit o parte din concluziile societăţii reclamante, cu privire la modul de aplicare a dispoziţiilor legale, fără a înlătura argumentat criticile pârâtei.

În controlul exercitat asupra actelor deduse judecăţii, instanţa de contencios administrativ are de verificat conformitatea acestora cu legea şi respectarea, în conduita autorităţii emitente, a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim pretins vătămat şi interesul public pe care autorităţile sunt chemate să îl ocrotească în aplicarea şi interpretarea legislaţiei. Acest control de legalitate impune respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare atât faţă de persoana vătămată, cât şi faţă de autoritatea publică care are calitatea de pârâtă.

Înalta Curte constată că prima instanţă nu a menţionat şi nu a argumentat, faţă de incidenţa unor prevederi legale expres arătate de către reclamantă şi pârâtă, netemeinicia susţinerilor acestora, motiv pentru care nu se poate reţine că s-a realizat lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Or, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.

În acest sens, în virtutea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa CEDO s-a reţinut constant că acest drept nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale tuturor părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina v România, publicată în Monitorul Oficial nr. 1049 din 25 noiembrie 2005).

Faţă de cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. privitor la considerentele hotărârii, se impune ca instanţa de contencios administrativ să arate motivele pentru care temeiurile de fapt şi de drept care au fundamentat actele administrative atacate au fost înlăturate.

Din această perspectivă, în cauza de faţă, Înalta Curte apreciază că la pronunţarea sentinţei recurate instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a argumentelor şi apărărilor invocate de părţi, astfel că se impune, ca o consecinţă a admiterii recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Pentru o judecată unitară a pricinii, sentinţa va fi casată în totalitate, cu consecinţa reanalizării, de către instanţa de fond, a întregii cauze, cu luarea în considerare a tuturor criticilor şi apărărilor formulate de părţi.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurenţilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea în fond a cauzei.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 şi art. 497 din C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. S.A. şi de pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală AMPOS Mediu prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 4098 din 16 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.