Ministry's debt-defective appeal annulled; first-instance annulment and refund of RON 12,477.63 upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 26.05.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei M.D.R.A.P. nr. 112/13.04.2016 privind soluţionarea contestaţiei, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/22.02.2016 emise de Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P., restituirea de către M.D.R.A.P. către Unitatea Administrativ - Teritorială Judeţul Olt (U.A.T. Judeţul Olt) a sumei de 12.477,63 RON (10.119,25 RON + 2.358,38 RON T.V.A.) achitate cu O.P. nr. x/25.03.2016 şi O.P. nr. x/25.03.2016, în urma stabilirii corecţiei financiare prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/22.02.2016 emise de M.D.R.A.P., precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3185 din 21 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice; a anulat Decizia MDRAP nr. 112 din 13.04.2016 şi Nota de constatare nr. x din 22.02.2016 emisă de MDRAP - DGCSNFE; a obligat pârâtul la restituirea sumei de 12.477,63 RON achitate în temeiul Notei de constatare nr. x/22.02.2016; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiat.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3185 din 21 octombrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care solicită casarea hotărârii recurate şi, în urma rejudecării fondului, respingerea acţiunii reclamantei.

Recurentul-pârât arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa de fond a reţinut în mod eronat inexistenţa neregulii stabilite prin actul de control contestat, susţinând că pârâtul a încălcat principiul proporţionalităţii şi limitele marjelor de apreciere, situându-se în zona excesului de putere.

Precizează că, în urma verificării procedurii de achiziţie, s-a constatat că autoritatea contractantă a impus, prin fişa de date a achiziţiei, anumite cerinţe, cum ar fi aceea că societatea nu trebuie să înregistreze pierderi la datele menţionate, ceea ce a condus la restricţionarea accesului operatorilor economici la procedura de atribuire, intimata-reclamantă considerând în mod discreţionar că doar operatorul care nu a înregistrat pierderi este în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale, încălcând în acest mod prevederile art. 178 alin. (2), art. 179 şi art. 185 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea, consideră că intimata-reclamantă trebuia să ţină cont şi de prevederile art. 185 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru ipoteza în care, din motive obiective, justificate corespunzător, operatorul economic nu are posibilitatea de a prezenta documentele solicitate de autoritatea contractantă.

Susţine că, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 8 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, ce nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ori sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului ce urmează să fie atribuit, iar atunci când se impun cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, acestea trebuie să fie motivate, conform art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, printr-o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei.

În speţă, arată că prin Nota justificativă nr. x/17.11.2009 această cerinţă nu a fost nici măcar enumerată.

Pe de altă parte, consideră că intimata-reclamantă a impus cerinţe restrictive şi în ceea ce priveşte personalul tehnic de specialitate, încălcând dispoziţiile art. 187 şi art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi dispoziţiile art. 2 din acelaşi act normativ, fără a exista o justificare a introducerii unor cerinţe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică şi profesională, astfel cum se prevede în art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Consideră că prin corecţia de 10 % aplicată nu s-a încălcat principiul proporţionalităţii şi că prin neregula săvârşită s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Recurentul-pârât mai arată că, în condiţiile în care s-ar impune autorităţilor cu atribuţii de control să stabilească cuantumul concret al prejudiciului pentru nerespectarea legislaţiei în materia achiziţiilor publice, s-ar ajunge la o probatio diabolica, deoarece nu se poate previziona numărul ofertanţilor care ar fi depus o ofertă şi nici diferenţa de preţ în situaţia în care neregulile respective nu ar fi existat.

Astfel, arată că legiuitorul a stabilit abaterile în funcţie de încălcările constatate, tocmai pentru ca autorităţile cu atribuţii de control în utilizarea fondurilor europene să nu stabilească în fiecare caz prejudiciul concret, sens în care invocă şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, consideră că abaterile constatate sunt justificate şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, apreciind că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală, ţinând cont de starea de fapt dedusă judecăţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în primă instanţă, de la filele x (primul paragraf) din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel că aspectele invocate au făcut obiectul analizei instanţei de fond.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

De altfel, criticile recurentului nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înşiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei şi expunerea unor prevederi legale, care au făcut obiectul analizei instanţei de fond şi care, mai mult, nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate, care să evidenţieze o eventuală nelegalitate a acesteia.

În plus, deşi paragraful 1 de la pag. 2, paragraful ultim de la pag. 9 şi paragrafele 1 şi 2 de la pag. 10 din cererea de recurs nu se regăsesc în întâmpinarea depusă la fond, acestea nu conţin critici aduse hotărârii recurate, ci reprezintă un punct de vedere al recurentului sau invocarea unor hotărâri judecătoreşti cu titlu de jurisprudenţă, ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate, pentru a fi apte să conducă la casarea hotărârii recurate, în lipsa unor critici concrete de nelegalitate a sentinţei atacate.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 3185 din 21 octombrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 3185 din 21 octombrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.