EU funding recovery dispute quashed and remanded for failure to state reasons.

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.05.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman şi Ministerul Fondurilor Europene, anularea Deciziei de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanţate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis încheiată la data 31.03.2017 de către Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic-OI POSDRU.

Prin precizarea depusă la data de 01.09.2017, reclamanta a mai solicitat şi anularea Deciziei nr. 216/17.07.2017 prin care a fost soluţionată contestaţia nr. CDIPT-OI/1491/31.05.2017, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 417 din 11 septembrie 2018, Curtea a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanţate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minims încheiată la data de 31.03.2017, de către CNDIPT-OIPOSDRU privind proiectul x, denumire "calificare a 22 de angajaţi în meseria de bucătar", codul SMIS 24367.

A anulat Decizia nr. 216/17.07.2017 prin care a fost soluţionată contestaţia nr. CNDIPT OI/1491/31.05.2017.

A obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

2. Cererile de recurs

Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman şi Ministerul Fondurilor Europene.

2.1. Recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

A susţinut recurentul, în esenţă, că din considerentele reţinute de instanţa de fond se observă lipsa oricăror referiri la apărările formulate de OI POCU Ministerul Educaţiei Naţionale prin întâmpinare şi nici la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză administrat în cauză.

Astfel, nedând eficienţă apărărilor şi susţinerilor sale, instanţa i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, nerespectând obligaţia de a-şi întemeia hotărârea pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

2.1.1. Referitor la pct. 4 al art. 488 C. proc. civ., când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, a făcut recurentul referire la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (Decizia nr. 351 din 17 februarie 2016), în sensul că acest motiv de casare poate fi invocat în situaţia în care instanţa de judecată săvârşeşte un act pe care numai un organ al puterii legislative sau puterii executive îl poate face, aplică norme juridice abrogate, tăgăduieşte orice valoare a unui text care are forţă legală, aplică o lege înainte de intrarea ei în vigoare.

Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, producerea unor nereguli, abateri, fraude corespunde automat unui prejudiciu al bugetului UE, iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător, regula generală fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat.

Prin O.U.G. nr. 66/2011 şi O.U.G. nr. 64/2009, se stabileşte cadrul legal în care se desfăşoară activităţile de control/verificare a modului de implementare a proiectelor cu finanţare europeană.

Prin Hotărârea din 19 iunie 1990, pronunţată în soluţionarea cererii formulate în temeiul art. 177 din Tratatul CEE de către Camera Lorzilor, pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare privind interpretarea dreptului comunitar, referitoare la competenţa instanţelor naţionale de a ordona măsuri provizorii atunci când sunt în cauză drepturi recunoscute de normele comunitare, CJUE a decis că dreptul comunitar trebuie interpretat în sensul că instanţa naţională care, sesizată sesizată cu un litigiu privind dreptul comunitar, consideră că singurul obstacol ce o împiedică să dispună măsuri provizorii este o normă a dreptului naţional, trebuie să înlăture aplicarea acestei norme.

Curtea a reţinut că instanţelor naţionale le revine obligaţia de a asigura protecţia juridică ce decurge pentru justiţiabili din efectul direct al dispoziţiilor dreptului comunitar, fiind incompatibilă cu cerinţele inerente înseşi naturii dreptului comunitar, orice practică legislativă, administrativă sau judiciară care ar avea ca efect îngrădirea puterii judecătorului de a face tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispoziţiile legislative naţionale ce ar putea împiedica, chiar şi numai temporar, aplicarea deplină a normelor comunitare.

Potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare a bugetului general.

Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea CJUE în Cauza C-199/03 şi concluziile avocatului general pronunţate în Cauza C-465/10).

Prin Decizia nr. 1216/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 în şedinţa din 18 martie 2015, instanţa supremă este de acord că obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor şi fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Astfel, a opinat recurentul-pârât, prin hotărârea instanţei de fond s-a prejudiciat bugetul Uniunii Europene, instanţa tăgăduind valoarea şi forţa legală a hotărârilor CJUE, a normelor şi regulamentelor comunitare şi a deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie învederate prin prisma art. 18 din Legea nr. 304/2004 privind organizare judiciară, dispunându-se anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă şi a deciziei de soluţionare a acestuia, acte administrative legal îndeplinite în considerarea prevederilor Deciziei nr. 1216/2016 şi a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanţa nu a ţinut cont de faptul că suma în cauză este rezultat al faptului că reclamanta, în calitate de beneficiar al finanţării, şi-a creat în mod nelegal un avantaj obţinut printr-o faptă care are caracter de neregularitate faţă de contractul de finanţare, suma fiind supusă restituirii.

Astfel, este evident că neregulile constatate legal pe durata derulării contractului de finanţare, chiar şi fără dovedirea existenţei unui prejudiciu se consideră ca prejudicioase fondurilor UE, iar sumele astfel evidenţiate au caracter neeligibil, cu atât mai mult cu cât prejudiciul este cuantificabil, conform prevederilor contractului de finanţare.

Instanţelor naţionale le revine obligaţia de a asigura protecţia juridică ce decurge pentru justiţiabili din efectul direct al dispoziţiilor dreptului comunitar, orice practică legislativă, administrativă sau judiciară care ar avea ca efect îngrădirea puterii judecătorului de a face tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispoziţiile legislative naţionale ce ar putea împiedica, chiar şi numai temporar, aplicarea deplină a normelor comunitare, fiind incompatibilă cu ingerinţele dreptului comunitar.

A conchis recurentul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată trimiţând în derizoriu norma contractuală, stabilită prin comun acord de părţile contractului de finanţare.

2.1.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman a expus situaţia de fapt şi procedura derulată până la sesizarea instanţei de judecată.

A precizat că, din evidenţa calculului matematic efectuat şi prezentat în Decizia de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanţate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis, încheiată la data de 31.03.2017 privind proiectul P05DRU/76/2.3/A/61737, cu denumirea "Calificarea a 22 de angajaţi în meseria de bucătar", reiese indubitabil neîndeplinirea condiţionalităţii şi s-a declarat neeligibilă suma de 16.826,70 RON.

Apărările reclamantei sunt nesusţinute, având în vedere interpretarea acesteia în sensul că Ordinul 16512/30.11.2010 nu ar avea aplicare în cauză.

Atât timp cât părţile au stabilit în contract că eligibilitatea cheltuielilor ocazionat cu implementarea proiectului se stabileşte în condiţiile Ghidului Solicitantului, contractului de finanţare, Instrucţiunilor emise de AMPOSDRU, legislaţia aplicabilă, aprecierea reclamantei că Ghidul Solicitantului este doar un îndrumar este o susţinere cel puţin gratuită şi contrară contractului semnat de reclamantă, care încalcă principiul pacta sunt servanta.

A mai arătat recurentul-pârât, referitor la prescrierea dreptului de a stabili creanţe bugetare, cu scopul de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanţate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis, că Decizia de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanţate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis, încheiată la data de 31.03.2017, respectă termenul de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului.

Conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi Acordului de delegare de funcţii privind implementarea POSDRU 2007-2013 nr. 600/2008, instanţa nu are atribuţii de gestionare, monitorizare şi control a programelor desfăşurate de POSDRU, OI POSDRU având aceste atribuţii

Prin raportare la prevederile şi definiţiile legale, în limitele date de legiuitor, respectiv limitarea din prevederile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, se exclude de la cenzura instanţei de executare fondul titlului executoriu.

În continuarea recursului, recurentul Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman a reiterat obiecţiunile formulate la obiectivele raportului de expertiză, apreciind că expertul desemnat în cauză nu a răspuns obiectivelor expertizei, neţinând cont de elemente esenţiale ale raportului juridic concretizat prin prevederile contractului de finanţare, şi că se contrazice în ceea ce priveşte răspunsul la pct. 1 prin raportare la celelalte puncte ale expertizei, întrucât nu justifică temeiul de drept al modului de calcul folosit pe parcursul expertizei, solicitând a se observa că expertiza nu este necesară şi nici utilă cauzei.

2.2. Recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în ipoteza prevăzut de pct. 6, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar, în situaţia nereţinerii acestui motiv, şi reţinerii pct. 8, casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, în totalitate, ca neîntemeiată.

2.2.1. După ce a prezentat situaţia de fapt, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

A susţinut că, instanţa de fond, după ce prin sentinţa atacată a expus situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, a reţinut ca şi motive de fapt, pentru concluzia eronată că prin actele de control deduse judecăţii nu s-ar fi demonstrat existenţa unor cheltuieli neeligibile conform art. 39 alin. (4) din Regulamentul CE nr. 800/2008, în exclusivitate concluziile formulate de expertul contabil judiciar desemnat în cauză.

Dreptul la un proces echitabil presupune şi motivare hotărârii, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implicând în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor.

Din analiza hotărârii recurate rezultă cu putere de evidenţă că instanţa nu a examinat susţinerile părţilor, ci a îmbrăţişat concluziile expertului.

Astfel, instanţa de fond nu a prezentat motivele care au stat la baza soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată, cu respectarea principiului motivării riguroase a hotărârii judecătoreşti.

2.2.2. Referitor la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat recurentul că instanţa a soluţionat cauza preluând în mod nepermis doar concluziile raportului de expertiză judiciară, încălcând, astfel, principiul rolului activ, reglementat de art. 22 C. proc. civ.

De asemenea, instanţa de fond avea obligaţia respectării echilibrului procesual dintre părţi şi să se raporteze şi la obiecţiunile formulate faţă de raportul de expertiză formulate de pârâţi. Dacă instanţa a preluat concluziile raportului, ar fi trebuit să dispună respingerea obiecţiunilor formulate.

Regulamentul CE 800/2008 stabileşte un cadru general în ceea ce priveşte costurile eligibile ale unui proiect, cadru general care devine concret prin prevederile contractuale care guvernează întregul raport juridic din cadrul finanţării.

Conform prevederilor art. 1 alin. (3) din Contractul de finanţare, în cauză sunt incidente dispoziţiile Cap. I art. 3 coroborat cu art. 38 şi art. 39 din Cap. II Secţiunea a 8-a a Regulamentului CE 800/2008, OMMFPS nr. 309/2009, la care se adaugă întregul set legislativ precizat la art. 4 din contract.

În continuarea alegaţiilor sale, recurentul a reiterat obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, apreciind că expertul a trimis în derizoriu Decizia de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanţate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis, încheiată la 31.03.2017.

Instanţa de fond, cu aplicarea greşită a legii şi cu încălcarea principiului motivării temeinice a hotărârii judecătoreşti, şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe concluziile raportului de expertiză judiciară.

A mai susţinut recurentul că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţilior art. 453 şi art. 451 C. proc. civ. în ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON.

Ar fi trebuit făcute cercetări sub aspectul obiectului litigiului şi ar fi trebuit analizată culpa părţilor la declanşarea acestuia. Or, culpa sa nu a fost dovedită, Ministerul Fondurilor Europene nefiind emitentul actelor administrative atacate.

De asemenea, Curtea Constituţională şi jurisprudenţa CEDO au statuat că onorariile avocaţiale trebuie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Intimata-reclamantă nu a prezentat nicio fişă de timp, raport de activitate sau vreun extras din serviciile avocaţiale care să detalieze activităţile efectiv prestate de avocat.

A mai apreciat recurentul că instanţa de fond în mod greşit nu a procedat cel puţin la diminuarea cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinări faţă de ambele recursuri, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul pârâtului Ministerul Fondurilor Europene, întemeiat pe motivul de casare prevăzut la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., este întemeiat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa deja consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în acelaşi sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar.

Sub aspectul calităţii motivării, orice hotărâre judecătorească trebuie să fie inteligibilă, redactată într-un limbaj clar şi simplu, condiţie esenţială pentru a fi înţeleasă de părţi şi de public. Această inteligibilitate necesită o structură coerentă a hotărârii şi enumerarea argumentaţiei într-un stil clar şi accesibil tuturor.

Motivarea trebuie să fie coerentă, clară şi lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii. Ea trebuie să permită urmărirea unui raţionament care a condus judecătorul la aceasta, de natură a susţine şi justifica soluţia adoptată.

Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere a concluziilor raportului de expertiză judiciară întocmit de consultantul fiscal.

Prima instanţă nu a făcut vizibile raţiunile şi argumentele pentru care a înlăturat argumentele şi apărările formulate de pârâţi şi a reţinut nelegalitatea actelor administrativ-fiscale contestate.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părţilor dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-au formulat au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

De asemenea, examinarea hotărârii recurate se face în funcţie de motivele de fapt şi de drept avute în vedere de prima instanţă, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu probatoriul administrat şi argumentele expuse de părţile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de recurs se află în imposibilitatea de a analiza legalitatea soluţiei adoptate.

Astfel, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de această împrejurare, nu se mai impune analizarea celorlaltor critici formulate de recurenţii-pârâţi, pe care le-au circumscris motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze susţinerile, apărările şi argumentele formulate de părţi, coroborându-le cu probele administrate.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pârâţilor, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) şi de Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman împotriva sentinţei nr. 417 din 11 septembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2021.