Eligibility for statutory military service compensation under Law 309/2002; sufficiency of archival evidence to prove service in labor detachments of the General Directorate of Labor Service.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the pension authority and quashed the lower court’s judgment, remanding the case for retrial to allow the first-instance court to examine new evidence submitted by the appellant. The dispute concerned an action for annulment of an administrative decision that denied the claimant compensatory rights under Law No. 309/2002, which grants benefits to Romanian citizens who performed military service in work detachments under the General Directorate of Labor Service between 1950 and 1961. While the initial instance had granted the claim, finding that the claimant’s military service certificate proved eligibility, the pension authority argued that the specific military units involved were not official work detachments of the General Directorate. The Supreme Court held that the lower court failed to assess a critical archival certificate from the General Staff of the Ministry of National Defense, which was submitted directly to the appellate court during the appeal phase, thereby requiring a retrial to ensure a fair determination of the factual status of the service.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ; Eligibility for statutory military service compensation under Law 309/2002; sufficiency of archival evidence to prove service in labor detachments of the General Directorate of Labor Service: The dispute concerned an action for annulment of an administrative decision that denied the claimant compensatory rights under Law No. 309/2002, which grants benefits to Romanian citizens who performed military service in work detachments under the General Directorate of Labor Service between 1950 and 1961. While the initial instance had granted the claim, finding that the claimant’s military service certificate proved eligibility, the pension authority argued that the specific military units involved were not official work detachments of the General Directorate. The Supreme Court held that the lower court failed to assess a critical archival certificate from the General Staff of the Ministry of National Defense, which was submitted directly to the appellate court during the appeal phase, thereby requiring a retrial to ensure a fair determination of the factual status of the service.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the appeal and quashing the lower court's judgment to remand the case for retrial.
Procedural provision governing the effect of the appeal on the lower court's decision, specifically allowing for quashing and remitting the case.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 noiembrie 2003, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, anularea hotărârii nr. 206 din 1 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în perioadele 18 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1953 și 30 mai 1954 - 12 iunie 1956, a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de actul normativ indicat, ceea ce îl îndreptățește la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 580 din 15 decembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioadele 18 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1953 și 30 mai 1954 - 12 iunie 1956 și să i se acorde drepturile conferite de această lege, începând cu data de 27 august 2002.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că livretul militar, depus ca probă de către reclamant, certifică faptul că acesta a prestat în perioada menționată, serviciul militar, în funcția de „constructor”, fiind îndeplinite cerințele art. 1 al Legii nr. 309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, care a solicitat modificarea hotărârii recurate și, în fond, respingerea acțiunii, cu consecința menținerii actului administrativ atacat, ca fiind legal.
În esență, recurenta a susținut că, deși intimatul-reclamant a fost folosit, pe perioada stagiului militar, ca mână de lucru, unitățile militare respective nu au fost detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a luat în considerare, adresa nr. A/452 din 4 martie 2003, emisă de Serviciul Arhive și Documentare Militară din cadrul Statului Major General al Ministerului Apărării Naționale, care certifică această împrejurare.
Recursul se va admite, în sensul și în considerarea celor expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.
Prin urmare, legiuitorul a înțeles, să condiționeze acordarea drepturilor compensatorii, de efectuarea stagiului militar, în condițiile mai sus specificate.
În recurs, pârâta a invocat și a depus la dosar, adresa nr. A/452 din 4 martie 2003, a Serviciului Arhivă și Documentare Militară din cadrul Statului Major General al Ministerului Apărării Naționale, care constituie o probă importantă pentru soluționarea cauzei.
Având în vedere că actul a fost depus, direct, la instanța de control judiciar, prima instanță nu a putut să-l examineze în faza judecății în fond și să stabilească exact situația de fapt.
Prin urmare, pentru a asigura părților, un proces echitabil și corect și a nu le frustra de o cale de atac, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, care să aibă în vedere la pronunțarea soluției, și înscrisul depus de recurenta-pârâtă, în recurs, precum și orice alte probe ar rezulta, ca fiind necesare pentru aflarea adevărului.
În considerarea prevederilor art. 313 și ale art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Curtea va admite, deci recursul, va casa sentința și va trimite pricina, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr. 580 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.