Validity of financial correction for non-compliance with minimum bidding deadlines under public procurement law.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 ianuarie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, a solicitat:

- suspendarea executării Raportului de neconformitate nr. x/19.07.2016 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 74172/30.08.2016, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- anularea Deciziei nr. 74172/30.08.2016, privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Raportului de neconformitate nr. x/19.07.2016, emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial;

- anularea Raportului de neconformitate nr. x/19.07.2016, emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial.

1.2. Prin încheierea din 30 martie 2017, instanţa de fond a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1239 din 5 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1574 din 03 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă ("IGSU"), întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii în anularea actelor administrative contestate, precizând că recursul nu este îndreptat şi împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii de suspendare.

În motivarea recursului, reclamantul a criticat concluzia instanţei de fond cu privire la neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 75 alin. (2) - (6) din O.U.G. nr. 34/2006. Însăşi Comisia de soluţionare a contestaţiei administrative, în cuprinsul deciziei atacate, a reţinut că, potrivit art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, reducerea termenului de depunere a ofertelor trebuie să asigure posibilitatea ca operatorii economici să aibă timp suficient pentru a se informa cu privire la contractul ce urmează a fi atribuit, cel puţin 52 de zile de la data publicării anunţului, iar în Raportul de neconformitate se menţionează o perioadă de aşteptare de 36 de zile.

În opinia recurentului, Comisia de soluţionare a contestaţiei administrative a infirmat considerentele Raportului de neconformitate, chiar dacă, analizând decizia emisă de Comisie, se constată că aceasta este nemotivată, întrucât nu tratează criticile de nelegalitate formulate de recurent.

A arătat recurentul că, din analiza prevederilor art. 50 din O.U.G. nr. 34/2006 reiese că singura împrejurare reglementată privind prelungirea perioadelor, datorate unor corecţii ale datelor de achiziţie prin intermediul unei erate la anunţ, intervine în situaţia în care organizatorul procedurii modifică/completează criteriile de calificare şi selecţie, modificare pe care IGSU nu a operat-o, aceasta fiind şi explicaţia validării de către ANRMAP a anunţului de participare în coordonatele propuse de autoritatea contractantă.

Recurentul-reclamant a susţinut a fi eronate argumentele instanţei de fond conform cărora anunţul de intenţie ar fi fost modificat "substanţial" prin cele două erate succesive, iar între data publicării ultimei erate la anunţul de intenţie în JOUE şi data anunţului de participare nu sunt 52 de zile, după cum prevăd dispoziţiile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006. Textul de lege instituie condiţionarea publicării tuturor informaţiilor din anunţul de intenţie de "măsura în care acestea sunt cunoscute la data anunţului de intenţie." Or, în speţa de faţă, proiectul nu era integral conturat la momentul exprimării intenţiei de achiziţie de către autoritatea contractantă, iar operaţiunile ulterioare de completare cu informaţii nu au modificat/alterat sub nicio formă criteriile de calificare şi selecţie, în sensul reglementat de lege.

Recurentul-reclamant a criticat şi concluzia primei instanţe cu privire la lipsa de relevanţă a faptului că echipa de control nu a dovedit existenţa vreunui prejudiciu creat de beneficiar bugetului Uniunii Europene, apreciind că această concluzie nesocoteşte prevederile art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011. Pentru a fi în prezenţa unei nereguli, trebuie ca abaterea de la legalitate, regularitate şi conformitate să fie rezultatul acţiunii sau inacţiunii beneficiarului, iar în cauză, echipa de control a făcut o interpretare eronată a noţiunii de neregulă.

A arătat recurentul-pârât că nici documentaţia de atribuire, nici anunţurile/eratele la anunţ nu au fost contestate de vreun potenţial ofertant, în ceea ce priveşte menţiunile statuate în Raportul de neconformitate cu privire la nerespectarea prevederilor art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006.

În mod greşit, în opinia recurentului-pârât, a reţinut prima instanţă că nerespectarea termenului minim între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în JOUE şi data limită de depunere a ofertelor generează un posibil prejudiciu şi conduce la încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca prejudiciul să fie cert, direct, personal şi să rezulte din încălcarea sau lezarea unui drept sau interes legitim, iar în speţă nu s-a dovedit pierderea de autoritatea contractantă a unor oferte avantajoase.

A mai susţinut recurentul că nici observatorul UCVAP, nici ANRMAP nu au sesizat aspecte de nelegalitate privind reducerea termenului de depunere a ofertelor.

Printr-o ultimă critică adusă sentinţei recurate, pârâtul a susţinut că prima instanţă nu a analizat aspectele de nelegalitate referitoare la nerespectarea principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum au fost expuse în acţiune, fiind, astfel, încălcate dispoziţiile art. 425 C. proc. civ.. În mod greşit a reţinut instanţa de fond că aceste motive de nelegalitate nu se regăsesc în cuprinsul contestaţiei administrative, întrucât limitele învestirii instanţei nu sunt trasate de aspectele invocate în cuprinsul contestaţiei administrative.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (actual Ministerul Fondurilor Europene) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

Potrivit modificărilor legislative intervenite conform O.U.G. nr. 1/2017 şi O.U.G. nr. 1/2018, autoritatea ministerială care îndeplineşte atributele de autoritate de management a fost supusă unor modificări organizatorice succesive, iniţial prin comasare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, activând sub denumirea de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, iar ulterior prin divizare, revenind la denumirea iniţială de Ministerul Fondurilor Europene, fapt de care s-a luat act prin încheierea de dezbateri ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată adresată instanţei de contencios administrativ, reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a contestat legalitatea Raportului de conformitate nr. x/19.07.2016, emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu şi a Deciziei nr. 74172/30.08.2016, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva acestuia.

În cuprinsul Raportului de conformitate nr. x/19.07.2016, s-a reţinut existenţa unor abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice şi, în conformitate cu pct. 3 din Anexa la H.G. nr. 519/2015, s-a aplicat o reducere procentuală de 2% din valoarea Acordului Cadru nr. 48198/25.08.2015, încheiat între Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Societatea A. S.R.L.

Autoritatea de control a constatat că IGSU a încălcat dispoziţiile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât, deşi a publicat un anunţ de intenţie, acesta a fost modificat prin două erate succesive, ce au avut ca obiect modificarea descrierii bunurilor ce urmau a fi achiziţionate, a cantităţilor aferente acestora, a valorii estimate şi reducerea numărului operatorilor economici cu care se va încheia acordul-cadru, astfel încât între data publicării ultimei erate la anunţul de intenţie (29.04.2015) şi data publicării anunţului de participare în JOUE (30.05.2015) a fost un termen de doar 30 de zile, care nu asigură operatorilor economici timpul necesar pregătirii ofertelor. A mai reţinut Ministerul Fondurilor Europene că termenul cuprins între data transmiterii anunţului de participare la JOUE şi termenul limită pentru depunerea ofertelor, prevăzut de art. 75 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, este de 32 de zile, iar nu de 52 de zile.

Prin decizia de soluţionare a contestaţiei au fost menţinute constatările din cuprinsul Raportului de neconformitate, reţinându-se că nu erau îndeplinite condiţiile pentru reducerea termenului minim de depunere a ofertelor, urmare a publicării unui anunţ de intenţie, iar termenul cuprins între data transmiterii anunţului de participare în JOUE şi termenul limită pentru depunerea ofertelor a fost de 32 de zile.

Referitor la critica nemotivării deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată.

Din cuprinsul contestaţiei administrative rezultă că recurentul-reclamant a formulat două motive de nelegalitate cu privire la Raportul de neconformitate nr. x/19.07.2016, respectiv:

a) întreaga documentaţie de atribuire a fost validată de ANRMAP şi UCVAP - MFP, fără obiecţiuni (inclusiv anunţurile şi eratele la anunţuri), acestea fiind şi organele administrative cu competenţa de a o sancţiona;

b) potrivit dispoziţiilor art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006, unica situaţie în care se impune prelungirea perioadelor datorate unei corecţii a datelor de achiziţie prin intermediul unei erate la anunţ, este aceea când organizatorul procedurii modifică, după publicarea anunţului de intenţie, criteriile de calificare şi selecţie, modificare pe care IGSU nu a operat-o.

Verificând conţinutul Deciziei nr. 74172/30.08.2016, Înalta Curte constată că organul de soluţionare a contestaţiei administrative a răspuns la ambele motive de nelegalitate invocate.

Astfel, în privinţa primului motiv, emitentul deciziei a arătat faptul că sunt incidente dispoziţiile art. 322 din H.G. nr. 457/2008, care prevăd că autoritatea de management este cea care stabileşte şi aplică corecţiile financiare, nefiind condiţionată în luarea deciziei de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP.

În legătură cu cel de-al doilea motiv, emitentul deciziei a reţinut, în esenţă, că reducerea termenului de depunere a ofertelor nu se înscrie în dispoziţiile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, anunţul de intenţie publicat necuprinzând toate informaţiile prevăzute în cadrul anunţului de participare, acestea fiind prevăzute în cele două erate ulterioare.

Prin urmare, decizia de soluţionare a contestaţiei administrative este motivată corespunzător, atât în fapt, cât şi în drept, răspunzând motivelor de nelegalitate formulate de autoritatea contractantă, argumentele recurentului fiind nefondate.

Referitor la criticile vizând greşita aplicare a prevederilor art. 75 alin. (2) - (6) din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte le va respinge, ca nefondate.

Potrivit art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006:

"(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 71, în cazul în care valoarea estimată a contractului de achiziţie publică este egală sau mai mare decât cea prevăzută la art. 55 alin. (2), perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data limită de depunere a ofertelor trebuie să fie de cel puţin 52 de zile.

(2) În cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunţ de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) până la 36 de zile.

(3) Reducerea prevăzută la alin. (2) este permisă în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie - şi a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni şi cu cel puţin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunţului de participare.

(4) În cazul în care anunţul de participare este transmis, în format electronic, spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, perioada prevăzută la alin. (1) sau, după caz, alin. (2), se poate reduce cu 7 zile.

(5) În cazul în care autoritatea contractantă publică în SEAP întreaga documentaţie de atribuire şi permite, începând cu data publicării anunţului de participare, accesul direct şi nerestricţionat al operatorilor economici la această documentaţie, atunci aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1), precum şi cele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (4) cu 5 zile.

(6) Reducerea prevăzută la alin. (5) este permisă numai în cazul în care anunţul de participare conţine precizări privind adresa de Internet la care documentaţia de atribuire este disponibilă."

Din prevederile legale anterior citate, rezultă că termenul de 52 de zile prevăzut de alin. (1) poate fi redus la 36 de zile doar în condiţiile prevăzute de alin. (2) şi (3), respectiv:

- să fie publicat un anunţ de intenţie;

- anunţul de intenţie să conţină toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de participare, în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie;

- anunţul de intenţie a fost transmis spre publicare cu cel puţin 52 de zile înainte de transmiterea spre publicare a anunţului de participare.

În cauză, procedura de achiziţie publică a fost iniţiată prin publicarea unui anunţ de intenţie în JOUE sub nr. x/13.03.2015 şi în SEAP sub nr. x/10.03.2015, termenul limită de depunere a ofertelor fiind stabilit pentru data de 29.06.2015. Ulterior, acest anunţ de intenţie a fost modificat prin 2 erate succesive, publicate la datele de 31.03.2015 şi 29.04.2015. Modificările introduse prin cele 2 erate se refereau la descrierea bunurilor ce urmau a fi achiziţionate, a cantităţilor aferente acestora, a valorii estimate şi a numărului operatorilor economici cu care se va încheia acordul-cadru.

Anunţul de participare a fost transmis spre publicare la 27.05.2015 şi a fost publicat în JOUE nr. 187066/2015/RO la 16.05.2015 .

Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant a publicat un anunţ de intenţie, forma iniţial publicată nu poate fi valorificată în sensul art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât nu cuprindea toate informaţiile din anunţul de participare, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 47 alin. (2), raportat la Anexa nr. 3A din O.U.G. nr. 34/2006. Prin eratele ulterioare succesive s-au modificat elemente esenţiale ale anunţului de intenţie iniţial şi ale contractului ce urma a fi atribuit, respectiv descrierea bunurilor ce făceau obiectul achiziţiei, a cantităţii şi valorii acestora, dar şi a numărului contractorilor.

Sunt nesusţinute de dovezi afirmaţiile recurentului în sensul necunoaşterii acestor informaţii la data publicării anunţului de intenţie, având în vedere că elementele modificate prin eratele ulterioare modifică chiar obiectul contractului, descrierea bunurilor, a cantităţilor, a valorilor estimate şi numărul contractorilor.

Drept urmare, Înalta Curte are în vedere, ca dată de publicare a anunţului de intenţie, data la care a fost publicată ultima erată, respectiv 29.04.2015, acest ultim act definitivând condiţiile procedurii de achiziţie, pe care operatorii economici trebuiau să le aibă în vedere la depunerea ofertelor. În aceste condiţii, se constată că nu sunt respectate prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, între data publicării anunţului de intenţie cuprinzând elementele finale (29.04.2015) şi data transmiterii spre publicare a anunţului de participare în JOUE (27.05.2015) sunt doar 28 de zile, iar nu 52 de zile, cum prevede textul de lege, pentru a permite reducerea prevăzută de alin. (2).

Chiar dacă se ia în considerare termenul scurs între data publicării anunţului de intenţie cuprinzând elementele finale (29.04.2015) şi data publicării efective a anunţului de participare în JOUE (30.05.2015), astfel cum a procedat autoritatea de control în cuprinsul Raportului de neconformitate, Înalta Curte constată că acesta este de 30 de zile, nefiind modificată concluzia expusă în paragraful anterior.

Neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 are drept consecinţă înlăturarea de la aplicare a beneficiului scăderii termenului de la 52 de zile la 36 de zile, prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi articol şi conduce la concluzia nerespectării termenului general de 52 de zile, prevăzut de alin. (1) al aceluiaşi articol. Termenul calculat între data transmiterii spre publicare a anunţului de participare (27.05.2015) şi termenul limită pentru depunerea ofertelor (29.06.2015) este de 32 de zile, contrar prevederilor art. 75 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin cererea de chemare judecată şi prin recurs, reclamantul IGSU a susţinut că datele cuprinse în cele două anunţuri de tip erate nu reprezintă o modificare sau o completare a criteriilor de calificare şi selecţie, în sensul art. 501 din O.U.G. nr. 34/2004, motiv pentru care nu se impunea prelungirea perioadei pentru depunerea ofertelor. Într-adevăr, elementele modificate prin cele două erate nu se regăsesc în enumerarea art. 176 din O.U.G. nr. 34/2004, nereprezentând criterii de calificare şi selecţie. Însă, neregula săvârşită nu trebuie privită prin prisma dispoziţiilor art. 501 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2004, ci ale art. 75 din acelaşi act normativ, cele două texte de lege reglementând ipoteze diferite, în speţă fiind întâlnită cea prevăzută de art. 75. Mai exact, chestiunea litigioasă în cauză se circumscrie posibilităţii reducerii de către autoritatea contractantă a termenului de 52 de zile între data transmiterii spre publicare a anunţului de participare în JOUE şi termenul limită de depunere a ofertelor, iar nu a obligaţiei prelungirii termenului de depunere a ofertelor, ca urmare a modificării criteriilor de selecţie şi calificare.

Nefondate sunt şi criticile recurentului-reclamant cu privire la pretinsa neconcordanţă dintre Raportul de neconformitate şi Decizia de soluţionare a contestaţiei, din perspectiva termenului prevăzut de lege, calculat între data transmiterii spre publicare a anunţului de participare în JOUE şi termenul limită de depunere a ofertelor.

A susţinut recurentul că acest termen a fost menţionat în raport ca fiind de 36 de zile, pe când în decizie s-a făcut trimitere la un termen suficient pentru ca operatorii economici să se informeze cu privire la contractul ce urma a fi atribuit, cel puţin de 52 de zile. Or, din verificarea conţinutului celor două acte contestate rezultă că ambele fac trimitere atât la termenul general de 52 de zile, cât şi la termenul redus de 36 de zile, menţionând condiţiile în care poate fi aplicată reducerea şi concluzionând în sensul neîndeplinirii de către reclamant a acestor cerinţe. Aşadar, nu se confirmă susţinerile recurentului privitoare la menţionarea unor termene legale diferite, acesta preluând incomplet considerente ale raportului de neconformitate şi ale deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, desprinse din contextul integral al actului.

Referior la argumentele prin care reclamantul justifică legalitatea desfăşurării procedurii de achiziţie publică prin aceea că nu au fost constatate, de către ANRMAP şi UCVAP, încălcări sau eludări ale legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice ori deficienţe ale procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, Înalta Curte le apreciază a fi neîntemeiate.

Potrivit art. 324 alin. (2) din H.G. nr. 457/2008:

"În exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP potrivit dispoziţiilor art. 322 şi 323". Prin urmare, independent de rezultatul verificărilor efectuate de către ANRMAP sau UCVAP, ministerul pârât are dreptul de a efectua propriile verificări şi de a dispune măsurile care se impun atunci când constată existenţa unei nereguli, legislaţia specifică activităţii de verificare procedurală nelimitând şi necondiţionând în vreun fel competenţele pârâtului, în raport de constatările altor organe cu atribuţii în domeniu. Neidentificarea unor nereguli de către ANRMAP şi UCVAP nu exclude identificarea lor de către organul de control al ministerului pârât.

În ceea ce priveşte lipsa contestaţiilor formulate de către participanţii la procedură, Înalta Curte apreciază că şi acest argument este neîntemeiat, întrucât existenţa neregulii constând în nerespectarea termenului de cel puţin 52 de zile, calculat între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data limită de depunere a ofertelor, nu se apreciază în funcţie de conduita juridică/procesuală a participanţilor la procedură. Nerespectarea termenelor prevăzute de art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 se apreciază de autoritatea de control şi, în final, de către instanţa de judecată, în funcţie de dispoziţiile legale incidente şi de contextul factual din speţă, iar nu în raport de exercitarea de către participanţii la procedură a dreptului de a contesta condiţiile de participare la procedură impuse de autoritatea contractantă.

Referitor la criticile vizând lipsa unui prejudiciu concret, dovedit, adus bugetului Uniunii Europene, Înalta Curte le va respinge, ca nefondate. Recurentul a susţinut că inexistenţa prejudiciului este o consecinţă a inexistenţei neregulii, susţineri care, conform considerentelor anterioare, au fost înlăturate de instanţa de control judiciar, care a confirmat concluzia autorităţii de control cu privire la existenţa abaterii/neregulii.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit". În afară de prevederile din legislaţia naţională, noţiunea de neregulă este definită de art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 ca reprezentând "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Plecând de la această definiţie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat, într-o jurisprudenţă constantă, că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15), dar cu aplicarea principiului proporţionalităţii. Aşadar, prejudiciul nu trebuie să fie concret, efectiv, ci poate fi şi unul potenţial.

În cauză s-a dovedit existenţa neregulii constând în nerespectarea termenelor prevăzute de art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, iar instanţa de fond a reţinut în mod corect că posibila consecinţă a nerespectării termenului de 52 de zile este aceea a participării unui număr mai mic de operatori economici la procedura de achiziţie publică, obţinerea unui preţ mai mare de achiziţie şi plata unor sume mai mari din fondurile europene.

Recurentul-pârât a criticat, subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neanalizarea de către instanţa de fond a aspectelor de nelegalitate referitoare la nerespectarea principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum au fost expuse în acţiune şi faţă de care instanţa de fond a reţinut că nu s-ar fi regăsit în cuprinsul contestaţiei administrative.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, aceste critici, constatând că sunt străine de cuprinsul sentinţei atacate în cauză. Instanţa de fond a analizat in extenso aspectele sesizate cu privire la aplicarea principiului proporţionalităţii, indicând textele de lege care susţin concluzia corectei stabiliri a cuantumului corecţiei financiare la valoarea de 2% din contractul verificat, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de H.G. nr. 519/2014 şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011. Nicăieri în cuprinsul hotărârii nu se regăseşte un considerent referitor la refuzul analizării motivului de nelegalitate vizând neaplicarea principiului proporţionalităţii, ca urmare a necontestării în procedura administrativă.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei civile nr. 1239 din 05 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.