Lawfulness of internal standardized valuation scales for moral damages in compulsory guarantee insurance funds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea, în parte, a deciziei nr. 5722/02.05.2017 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, în ceea ce priveşte respingerea la plată a diferenţei dintre suma solicitată şi suma acordata cu titlu de despăgubiri, şi obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea deciziei privind plata diferenţei de 243.900 RON (echivalentul sumei de 54.200 euro).

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3256 din 21 septembrie 2017, a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că a face doar o raportare la o practica, procedura interna ori studiu a S.C. B. S.A. anterior deschiderii procedurii insolvenţei de către o instanţă de judecată, fără a analiza în concret existenţa şi întinderea prejudiciului moral încercat de victima accidentului (riscului asigurat preluat de asigurător, iar ulterior obligaţia de despăgubire fiind preluată de F.G.A.) echivalează cu refuzul de a judeca din partea unei instanţe de judecată, care nu poate şi nu trebuie să se transforme într-o anexă de aplicare a unei proceduri interne a S.C. B. S.A., fără a exista un raţionament propriu cu privire la întinderea prejudiciului moral.

În ceea ce priveşte daunele morale, acestea sunt pe deplin justificate la valoarea de 90.000 euro (405.000 RON) raportat la grava vătămare fizică suferită, la suferinţele deosebit de intense îndurate o perioadă lungă timp, cât şi raportat la prejudiciul de agrement suferit pe perioada recuperării şi refacerii.

În opinia sa, prin săvârşirea faptei ilicite, a suferit un important prejudiciu "de agrement", prin restrângerea elementelor agreabile ale unei vieţi normale.

Datorita stării în care a fost adusă, nu a mai putut avea activitatea fizică de dinainte de accident pentru o lungă perioadă de timp (peste un an de zile), atât în vederea obţinerii unui venit, cât şi în vederea participării la diferite activităţi de divertisment ori ale unei vieţi sociale normale.

Deşi era o persoană energică, cu mulţi prieteni apropiaţi ca vârstă, a fost nevoită să stea mai mult în casă timp de 1 an de zile, deoarece cu greu se putea deplasa şi îngriji singură, fiind lipsită de afecţiunea prietenilor.

De asemenea, leziunile produse în urma accidentului de circulaţie, care i-au cauzat dureri ce nu pot fi exprimate în cuvinte.

Recurenta mai susţine că pentru a fi stabilit prejudiciul moral cauzat trebuie avute în vedere şi criteriile de apreciere cristalizate în doctrină şi jurisprudenţă, şi anume:

- gravitatea prejudiciului moral rezultat din durerile/suferinţa fizică şi psihică, care este reflectată şi poate fi evaluată în funcţie de urmările faptei ilicite (în cazul de faţă discutăm de o suferinţa fizică intensă, pentru o lunga perioadă de timp);

- importanţa prejudiciului moral, care depinde de valorile nepatrimoniale cărora li s-a adus atingere, de măsura în care au fost lezate aceste valori şi de intensitatea cu care partea vătămată a perceput faptul ilicit;

- durata menţinerii consecinţelor vătămării, care reflectă faptul că prejudiciul moral este cu atât mai grav cu cât, persoana vătămată rămâne şi cu reale sechele de ordin fizic ori psihic pe durata întregii vieţi, ceea ce este cazul în speţa de faţă raportat la leziunile suferite şi timpul necesar pentru recuperare.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat note scrise prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că atât excepţia nulităţii recursul cât şi recursul sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr. 5722/02.05.2017 emisă de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a fost admisă cererea de plată formulată de reclamanta A. pentru suma totală de 166.333,02 RON, din care 161.000 RON cu titlu de daune morale, iar suma de 5.333,02 RON cu titlu de daune materiale, fiind respinsă cererea de plată cu privire a diferenţa rezultată dintre suma solicitată şi suma acordată.

Fondul de Garantare a adoptat, prin Decizia Directorului General nr. 142/26.05.2016, procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârşirea unor discriminări într-un domeniu atât de sensibil, în care nu exista criterii legale de individualizare a sumelor, cu atât mai mult cu cât FGA a fost însărcinat să gestioneze fonduri publice, care trebuie repartizate cu toată responsabilitatea pe care situaţia o impune.

Nu se poate reţine un eventual refuz nejustificat de acordare integrală a daunelor morale solicitate de reclamantă, având în vedere că dreptul de apreciere conferit de legiuitor în sarcina Comisiei Speciale din cadrul FGA(în lipsa criteriilor şi limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale) nu a fost exercitat discretionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de orice victimă a unui accident rutier.

Recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale şi nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative, precum şi a unui tratament echitabil pentru potenţialii creditori de asigurare.

Procedura utilizată de pârâtul FGA în evaluarea daunelor morale reprezintă un criteriu obiectiv de evaluare a prejudiciului, în condiţiile în care acest act intern a fost elaborat la rândul său prin raportare la evoluţia practicii judiciare în materie.

Procedura internă prevede limite ale despăgubirii, care sunt raportate la numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate în vederea vindecării şi la gravitatea diagnosticului - consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

În acest sens, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 2, alin. (3) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora:

"Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurator, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5".

Conform art. 30 din Legea nr. 213/2015: (1)Fondul şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, emit reglementările necesare referitoare la activitatea Fondului.

Rezulta aşadar că în aplicarea dispoziţiilor legale, FGA are dreptul de a stabili proceduri interne privind modul de cuantificare a daunelor morale şi, dat fiind că aceste proceduri reprezintă rezultatul cercetării jurisprudenţei în materie, Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese reprezintă un criteriu obiectiv în stabilirea cuantumul daunelor morale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că nu pot fi primite criticile recurentei cu privire la nelegalitatea Deciziei 142/2016.

Tocmai pentru a exclude arbitrariul în evaluarea cuantumului indemnizaţiei reparatorii acordate, FGA utilizează un barem pe baza căruia să fie stabilită suma concretă, pornind în mod obiectiv de la situaţii de fapt similare sau asemănătoare, în care în perioada relevantă persoanele care au suferit atingeri de intensitate apropriată au beneficiat de un anumit cuantum al reparaţiilor, fie ca rezultat al soluţionării amiabile a cauzelor, fie ca efect al unor acte de jurisdicţie.

Nicio sumă de bani nu are capacitatea virtuală de a repara, prejudiciul moral suferit astfel încât, atunci când este vorba de prejudicii morale, acestea nu pot fi reparate prin echivalentul lor în bani, întrucât viaţa omului, sănătatea, numele, onoarea persoanei nu pot fi evaluate în bani şi, prin urmare, nu se poate pune problema reparării acestor prejudicii pe cale materială.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3256 din 21 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.