Quantification of moral damages by the Guaranty Fund: validity of standardized internal criteria and the limits of judicial review over administrative discretion in absent legal limits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 4980/15.03.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de aprobare a plăţii creanţei în cuantum de 449.908,23 RON, compusă din suma de 449.000 RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 908,23 RON cu titlu de daune materiale, conform cererii de plată înregistrată sub nr. x/26.01.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3497 din 5 octombrie 2017, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat în parte decizia nr. 4980/15.03.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor în sensul majorării daunelor materiale acordate reclamantei cu suma de 198,69 RON, reprezentând diferenţa dintre suma de 908,23 RON solicitată de aceasta şi suma de 709,54 RON acordată de pârât şi a respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat norme de drept material, interpretând eronat legea, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susţine că instanţa de fond a reţinut, cu încălcarea legii, că pârâtul s-a raportat în mod corect la "un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale", că procedura utilizată de pârâtă nu este rigidă, ci cuprinde mai multe criterii ce reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă şi corespunzătoare a situaţiei reale şi a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale".

Prima instanţă nu s-a referit absolut deloc la jurisprudenţa în materie, deşi trimiterea la aceasta este prevăzută de lege ca fiind aplicabilă, cu caracter orientativ în demersul de cuantificare a daunelor morale.

Recurenta consideră că instanţa de fond a pierdut din vedere faptul că indicatorul medico-legal al duratei îngrijirilor medicale este o noţiune care a fost concepută în vederea aplicării legislaţiei penale. Legiuitorul a conceput o manieră de a evalua gravitatea faptei (constând în loviri şi alte violenţe, vătămarea corporală etc), nu de a dimensiona prejudiciul.

Acest criteriu, indiferent cât de obiectiv se pretinde, conţine prin definiţie o doză de apreciere din partea medicului legist, fiind stabilit prin aproximare, în baza unui barem prestabilit.

Prin hotărârea pronunţată judecătorul fondului validează utilizarea de către o autoritate publică - în procedura de evaluare a prejudiciului moral - a unor şabloane, ceea ce presupune în ultimă instanţă standardizarea unor importante valori ale societăţii, respectiv viaţa, integritatea corporală, sănătatea, demers pe care recurenta îl consideră ca fiind nu numai nelegal, dar şi imoral. În materia daunelor morale nu pot exista astfel de "praguri valorice", simpla existenţă a acestora încălcând cele mai elementare valori ale societăţii moderne, atât norme morale, cât şi de drept.

În opinia recurentei instanţa de fond nu a luat în considerare anumite elemente concrete care dau specificitate cazului şi care reclamă compensaţii băneşti într-un cuantum mai ridicat, respectiv prezenţa sechelelor posttraumatice, a repercusiunilor leziunilor asupra vieţii psihice, asupra armoniei înfăţişării fizice cu impact la nivel emoţional, repercusiuni asupra funcţionalităţii întregului organism.

Prima instanţă, era îndreptăţită şi totodată datoare să ţină seama de o multitudine de factori rezultaţi din probatoriul administrat, care definesc situaţia concretă şi să valorizeze corespunzător elementele probatorii existente, inclusiv expertiza medico-legală, în raport de doctrina şi de practica judiciară în materie.

Instanţa de fond, raportându-se la unul dintre motivele contestaţiei, acela potrivit căruia FGA a stabilit în mod arbitrar cuantumul daunelor morale (prin folosirea unor praguri valorice standardizate), apreciază - în flagrantă contradicţie cu legea - că această critică nu ar fi întemeiată motivat de faptul că acest mod de cuantificare are la baza o procedură adoptată prin decizia FGA nr. 142/26.05.2016, ce reprezintă o procedură internă validată de asigurător.

În speţă, reţinând că procedura internă standardizată de cuantificare a daunelor morale, procedură aprobată printr-o decizie internă a FGA este în măsură a asigura un tratament echitabil, prima instanţă lipseşte de eficienţă posibilitatea conferită de lege celor vătămaţi în drepturile lor de a obţine controlul de legalitate al actelor emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor. De vreme ce instanţa de fond apreciază că deciziile interne ale emitentului actului administrativ sunt mai presus de lege şi de principiul reparării integrale a prejudiciului, de art. 1387 alin. (1) şi art. 1391 alin. (1) C. civ., prin Decizia nr. 142 FGA a statuat într-o manieră ce nu poate fi cenzurată pe cale judecătorească asupra modului în care se cuantifică daunele morale în România.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr. 4980/15.03.2017 emisă de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a fost admisă cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 55.709,54 RON, din care 55.000 RON cu titlu de daune morale şi 709,54 RON cu titlu de daune materiale, fiind respinsă cererea de plată cu privire la diferenţa rezultată dintre suma solicitată şi suma acordată.

Având în vedere că vătămarea corporală a reclamantei a avut drept consecinţe fractură ram ilio-ischio pubian drept, fractură gambă 1/3 inferioară ambele oase dreapta, fractură col chirurgical humerus drept, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de 100 de zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 550 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând un cuantum al despăgubirii în valoare de 55.000 RON cu titlu de daune morale.

Intimatul-pârât a stabilit cuantumul daunelor morale, raportându-se, în lipsa unor criterii şi limite legale, la un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale.

Reţinând că, în cazul recurentei-reclamante, evenimentul rutier a cauzat leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii persoanei, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, intimatul-pârât a acordat un punctaj orientat spre minim, de 550 RON/zi de îngrijiri medicale.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, nu poate fi reţinut refuzul nejustificat al pârâtului de acordare integrală a daunelor morale solicitate având în vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune autoritatea publică, ce nu a fost exercitat discreţionar sau cu abuz de putere, ci în baza unor reguli clare şi concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte rolul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, precum şi lipsa criteriilor/limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale şi aprecierile generale ale recurentei-reclamante privind prejudiciul moral suferit.

Fondul de garantare a asiguraţilor este constituit ca persoană juridică de drept public prin Legea nr. 213/2015 şi are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător.

Fondul de garantare a asiguraţilor acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii, obligaţia fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul şi de aceea plăţile făcute de către Fond reprezintă obligaţii ale asigurătorului în faliment, fiind deci achitate sau acoperite în numele şi pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi ale Normei A.S.F. nr. 16/2015.

De asemenea, Fondul de garantare a asiguraţilor nu plăteşte despăgubiri pentru asigurătorul în faliment, aşa cum nici asigurătorul în faliment nu plăteşte prin Fondul de garantare a asiguraţilor.

Potrivit prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 Fondul de garantare a asiguraţilor a procedat la verificarea dosarului de daună şi a sumelor de bani solicitate prin cererea de plată, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractul de asigurare auto obligatorie (de tip RCA) a cărui încheiere este certificată, conform art. 2200 alin. (2) din C. civ.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, temeinic şi legal a reţinut că suma acordată de pârât cu titlu de daune morale apare ca fiind adecvată reparării prejudiciului moral suferit de către reclamantă în condiţiile în care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective, iar în cauză nu s-a susţinut şi dovedit că reclamanta desfăşura anterior producerii evenimentului rutier o activitate profesională sau o activitate recreativă cu caracter de continuitate şi regularitate care îi este inaccesibilă în momentul de faţă sau care în prezent ar presupune eforturi suplimentare pentru realizare ori că activitatea aceasta (profesională sau recreativă) se afla în strânsă legătură cu înfăţişarea fizică, iar din cauza cicatricilor rămase pe piciorul drept nu ar mai putea fi desfăşurată.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că nicio sumă de bani nu are capacitatea virtuală de a repara, prejudiciul moral suferit astfel încât, atunci când este vorba de prejudicii morale, acestea nu pot fi reparate prin echivalentul lor în bani, întrucât viaţa omului, sănătatea, numele, onoarea persoanei nu pot fi evaluate în bani şi, prin urmare, nu se poate pune problema reparării acestor prejudicii pe cale materială.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3497 din 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.