Fine upheld for board member over failed independent expert appointment after shareholders' withdrawal rights vested.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's judgment that had rejected the claim to annul two decisions of the Financial Supervisory Authority imposing a RON 5,000 fine on the claimant, a board member of a company listed on the RASDAQ market. The dispute arose from the Authority's finding that the company failed to comply with mandatory obligations under Law No. 151/2014 and ASF Regulation No. 17/2014 after shareholders validly exercised their statutory withdrawal rights following the company's decision not to seek listing on a regulated market or alternative trading system; the board member was sanctioned for failing to ensure the appointment of an independent expert to determine the share price payable to withdrawing shareholders. The court held that the later revocation of the delisting decision and listing on the AERO alternative system did not extinguish the shareholders' already-vested withdrawal rights, and that termination of the expert's contract did not excuse compliance; the sanction was validly imposed under Articles 272(1)(g)(7) and 273(1)(a)(i) of Law No. 297/2004, with the appeal ground under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code found meritless.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 din Legea nr. 151/2014, art. 134 din Legea nr. 31/1990, art. 134 din Legea nr. 151/2014, art. 3 din Legea nr. 151/2014, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014; Fine upheld for board member over failed independent expert appointment after shareholders' withdrawal rights vested: The dispute arose from the Authority's finding that the company failed to comply with mandatory obligations under Law No. 151/2014 and ASF Regulation No. 17/2014 after shareholders validly exercised their statutory withdrawal rights following the company's decision not to seek listing on a regulated market or alternative trading system; the board member was sanctioned for failing to ensure the appointment of an independent expert to determine the share price payable to withdrawing shareholders. The court held that the later revocation of the delisting decision and listing on the AERO alternative system did not extinguish the shareholders' already-vested withdrawal rights, and that termination of the expert's contract did not excuse compliance; the sanction was validly imposed under Articles 272(1)(g)(7) and 273(1)(a)(i) of Law No. 297/2004, with the appeal ground under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code found meritless.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal on the merits.
Legal basis for the ruling of the appellate court to reject the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiara, solicitând anularea Deciziei nr. 1838/20.09.2016 şi a Deciziei nr. 1133/25.05.2016, prin care a fost sancţionat cu amenda de 5.000 RON.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3521 din 6 octombrie 2017, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, recurentul arată că este membru al Consiliului de Administraţie al Societăţii B. S.A., societate ale cărei acţiuni au fost tranzactionate pe piaţa RASDAQ. Date fiind împrejurările funcţionarii pieţei RASDAQ şi ţinând seama de dispoziţiile Legii nr. 151/2014, Adunarea Generală Extraordinară a hotărât, la data de 22.01.2015, delistarea de pe bursa RASDAQ, după care s-a şi demarat procedura de evaluare a acţiunilor societăţii. Expertul desemnat de ORC trebuia să emită un raport de evaluare prin care să stabilească preţul pe care societatea trebuia să îl plătească acţionarilor minoritari, care au depus cereri de retragere a acţiunilor lor de pe piaţă. Expertul desemnat a întârziat finalizarea lucrării, depăşind termenul de predare a raportului peste limita celor 30 de zile de la data numirii, societatea reziliind contractual de prestări servicii încheiat cu acesta. După rezilierea contractului, a fost anunţată ASF prin rapoartele curente pe care societatea le-a comunicat, De asemenea, a fost comunicată ASF hotărârea AGA din data de 13.07.2015 de renunţare la delistarea de pe piaţa RASDAQ şi listarea pe piaţa alternativă AERO.
În urma acestei hotărâri, societatea a fost admisă la tranzacţionare pe sistemul alternativ al BVB, şi anume pe sistemul AERO.
De la data admiterii la tranzacţionare pe sistemul alternativ, societatea nu mai avea vreo altă obligaţie ce deriva din Legea nr. 151/2014.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 151/2014, consiliile de administraţie ale societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa RASDAQ, piaţa ce se va desfiinţa, aveau obligaţia să convoace adunările generale şi să aleagă între admiterea la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare ori delistarea de pe piaţa RASDAQ, împrejurare faţă de care trebuia parcursă procedura prevăzută de art. 134 din Legea nr. 31/1990. Cum însă organul deliberativ al societăţii a hotărât tranzacţionarea acţiunilor în cadrul unui sistem alternativ, este evident că procedura prevăzută de art. 134 din Legea nr. 151/2014 raportat la disp. art. 134 din Legea nr. 31/1990 nu se mai impunea.
În opinia recurentului, în sarcina sa nu poate fi reţinută vreo faptă de natură contravenţională, în condiţiile în care organul deliberativ care este Adunarea Generală, a hotărât procedura de urmat cu privire la problema în cauză.
De asemenea, organul administrativ trebuia să stabilească şi culpa sa în raport cu fapta imputată. Nu există nicio dovadă din care să rezulte culpa pentru nedesemnarea unui evaluator.
În fine, pentru aceeaşi fapta i s-a mai aplicat o sancţiune şi consideră că nu mai putea fi din nou sancţionat.
Toate aceste argumente au fost ignorate de instanţa de fond, făcându-se o aplicare trunchiată a dispoziţiilor Legii nr. 151/2014 şi a Regulamentului nr. 17/2014 emis de ASF. Procedura prevăzută de cele două acte normative nu mai putea fi urmată din două motive: primul, termenele prevăzute de lege erau de mult depăşite, iar al doilea, nu putea adopta o conduită contrară voinţei AGA.
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 1133/25.05.2016, ASF a dispus sancţionarea recurentului-reclamant cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al S.C. B. S.A..
De asemenea, prin decizia contestată, ASF a dispus în sarcina Consiliului de Administraţie al societăţii B. S.A., obligaţia de a solicita oficiului registrului comerţului, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la emiterea deciziei, numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare, în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la desemnare.
Prin Decizia nr. 1838/20.09.2016, ASF a dispus respingerea plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei ASF nr. 1133/25.05.2016.
În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că decizia a cărei anulare s-a solicitat conţine descrierea faptelor constatate de A.S.F., precum şi motivele de fapt şi de drept care au condus la emiterea acesteia şi a fost emisă ca urmare a unei activităţi de analiză şi investigare a faptelor constatate, în conformitate cu prerogativele acestei autorităţi, confirmate prin O.U.G. nr. 93/2012 cu modificările şi completările ulterioare, O.U.G. nr. 25/2012 privind aprobarea Statutului C.N.V.M cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.
Contrar afirmaţiilor recurentului, instanţa de fond şi-a motivat în mod temeinic hotărârea pronunţată prin analiza realizată în ceea ce priveşte obligaţiile legale imperative ce decurg din statutul societăţii B. S.A., al cărei membru în Consiliu de Administraţie este recurentul-reclamant.
Societatea B. S.A a hotărât în AGEA din data de 22.01.2015, să nu facă demersurile în vederea admiterii pe o piaţa reglementată/sistem alternativ de tranzacţionare, intervenind astfel dreptul de retragere al acţionarilor, conform art. 3 din Legea nr. 151/2014.
Faptul că, după ce a luat la cunoştinţă despre preţul determinat de expert, Consiliul de Administraţie al societăţii a decis să convoace AGEA în data de 13.07.2015, iar acţionarii au hotărât să întreprindă demersurile pentru tranzacţionarea acţiunilor pe sistemul alternativ de tranzacţionare-Aero, nu poate afecta dreptul acţionarilor de retragere din societate.
Acest drept a intervenit ca urmare a hotărârii acţionarilor din 23.01.2015, hotărâre ce a produs efecte, şi a intrat în circuitul civil.
Legea prevede dreptul acţionarilor de a se retrage din societate şi în cazul în care hotărârea privind admiterea/retragerea la tranzacţionare nu s-a desfăşurat în termenul de 120 de zile, prevăzut la art. 2 din Legea 151/2014.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 "în situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
Conform art. 6 alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, "în vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate în situaţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, consiliul de administraţie/directoratul acesteia are obligaţia să solicite oficiului registrului comerţului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate".
Înalta Curte constată că finalitatea textului normativ prevăzut la art. 6 din Regulamentul 17/2014 nu a fost atinsă, având în vedere că obligaţia Consiliului de Administraţie al S.C. B. S.A. de a solicita oficiului registrului comerţului numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui Raport de evaluare este impusă tocmai în vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit acestora.
Având în vedere că în cazul societăţii B. S.A au fost depuse cereri de retragere din societate de către acţionarii îndreptăţiţi potrivit Legii nr. 151/2014, societatea are în continuare obligaţia respectării prevederilor Legii nr. 151/2014 şi Regulamentului nr. 17/2014 în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a preţului şi de realizare a plăţii acţiunilor către cei îndreptăţiţi.
Rezilierea de către S.C. B. S.A. a contractului de prestări servicii încheiat cu expertul autorizat independent, având în vedere că acesta a depăşit termenul de depunere a raportului de evaluare care ar fi trebuit să stabilească preţul pe acţiune ce trebuie să fie plătit către acţionarii care doresc să se retragă din societate, nu reprezintă un motiv pertinent în ceea ce priveşte exonerarea societăţii de obligaţia stabilită prin art. 6 al Regulamentului ASF nr. 17/2014, obligaţie ce se circumscrie demersurilor impuse societăţilor obiect al adoptării Legii nr. 151/2014. Prin adoptarea Hotărârii AGEA din data de 13.07.2015 nu s-a ţinut cont de drepturile acţionarilor izvorâte din Hotărârea AGA din data de 22.01.2015, nefiind luate în considerare dispoziţiile imperative ale Legii nr. 151/2014 privind acordarea dreptului de retragere din societate acţionarilor care şi-au manifestat neechivoc opţiunea în acest sens în termenul legal.
Conform art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 din Legea 297/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 10/2015 de aprobare a O.U.G. nr. 32/2012 "nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la emitenţi şi operaţiuni de piaţă" constituie contravenţie şi se sancţionează. Totodată, conform art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea 297/2004, sancţiunea pentru nerespectarea art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 poate fi avertisment sau amendă de la 1.000 RON la 50.000 RON, pentru persoanele fizice.
Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sancţionarea recurentului dispusă prin decizia contestată este temeinică şi legală de vreme ce societatea a hotărât în AGA din data de 22.01.2015 să nu facă demersurile în vederea admiterii pe o piaţă reglementată/sistem alternativ de tranzacţionare, intervenind astfel dreptul de retragere al acţionarilor, conform art. 3 din Legea 151/2014, iar, ulterior, după ce a luat la cunoştinţă despre preţul determinat de expert, Consiliul de Administraţie al societăţii, a decis să convoace AGA în data de 13.07.2015, iar acţionarii au hotărât să întreprindă demersurile pentru tranzacţionarea acţiunilor pe sistemul alternativ de tranzacţionare-AERO, încălcând dreptul acţionarilor de retragere din societate.
De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt. neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3521 din 6 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.