Medical laboratory wins partial annulment of accreditation suspension; damages claims rejected.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea Deciziei de suspendare a acreditării comunicată de pârâtă cu nr. 61209/02.12.2015 (menţinută de RENAR ca urmare a respingerii apelului declarat) şi înlăturării măsurii suspendării acreditarii, obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate, în sumă de 2.102.202,02 RON, cu titlu de beneficiu nerealizat, din care: 336.371,03 RON beneficiu nerealizat în perioada decembrie 2015 - iunie 2016, 1.765.830,99 RON beneficiu nerealizat în perioada iulie 2016 - aprilie 2019; obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 20.000 Euro (contravaloarea în RON la data efectuării plăţii la cursul de schimb comunicat de BNR); obligarea pârâtei la plata sumei de 2.188,2 RON reprezentând taxa RENAR pentru evaluarea de urmărire şi la plata sumei de 2.782,13 RON reprezentând taxa achitată pentru apelul formulat la RENAR împotriva deciziei de suspendare (procedura prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată) şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3336 din data de 5 octombrie 2016, a admis în partea acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a anulat decizia nr. 657/27.11.2015 emisă de Consiliul de acreditare al pârâtei, comunicată prin adresa nr. x/02.11.2015, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de: 2.188,2 RON reprezentând taxa pentru evaluarea de urmărire, 2.782,13 RON reprezentând taxa pentru apelul administrativ, a respins capetele de cerere privind daunele materiale de 2.102.202,02 RON şi daunele morale de 20.000 euro, ca neîntemeiate şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru şi timbru judiciar.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât şi pârâta B. au declarat recurs.

I. Reclamanta S.C. A. S.R.L., în motivarea recursului arată că deşi în mod corect instanţa a dispus anularea deciziei de suspendare, instanţa de fond, în mod greşit a respins capetele de cerere privind obligarea paratei la plata de daune materiale şi morale create în mod direct şi nemijlocit prin decizia de suspendare a acreditării luată de intimata - pârâtă.

Admiţând ca decizia de suspendare este nelegală, instanţa de fond ar fi trebuit să admită că prejudiciul creat de către intimata - pârâtă prin decizia nelegală trebuie acoperit în totalitate. Este evident că decizia de suspendare a acreditării luată de intimata-pârâtă în mod nelegal, în data de 27.11.2015 este cauza care a condus la desfiinţarea contractelor pe care recurenta-reclamantă le încheiase cu casele de asigurări de sănătate. În lipsa unei asemenea decizii (de suspendare) contractele pe care recurenta le încheiase cu casele de sănătate ar fi fost în vigoare pe întreg intervalul celor 5 ani de acreditare; or desfiinţarea acestora ca urmare a deciziei luate în mod nelegal de către intimata-pârâtă a lipsit recurenta de obţinerea sumelor de bani - plafonul la care avea dreptul.

În mod nejustificat, instanţa de fond nu a reţinut că prin nedecontarea de către casele de asigurări a fondurilor sociale de sănătate, recurenta a suferit un prejudiciu. Din considerente, rezultă că instanţa îşi motivează această decizie prin aceea că nu a fost prezentat modul în care a fost determinat acest prejudiciu, deşi în anexa la cererea de chemare în judecată este prezentată în mod detaliat modalitatea de calcul a prejudiciului creat.

Mai reţine în mod greşit instanţa de fond că prejudiciul pretins de reclamantă în sumă de 1.765.830,99 RON pentru perioada 9.06.2015 - aprilie 2019 este consecinţa deciziei de retragere a acreditării şi nu a celei de suspendare a acreditării. Cu privire la această constatare recurenta arată că în mod evident este vorba de o eroare materială fiind în discuţie perioada iulie 2016 - aprilie 2019 şi nu iunie 2015 cum greşit se arată în considerentele hotărârii, Decizia 770/11.07.2016 de retragere a acreditării este o consecinţă directă a deciziei 657/27.11.2016 de suspendare a acreditării. Or, odată anulată decizia de suspendare, efectul firesc este acela că şi decizia de retragere a acreditării ca act subsecvent şi consecinţă directă a suspendării este lipsit de efecte. Având în vedere că ambele contracte cu casele de sănătate au fost reziliate ca urmare a deciziei de suspendare a acreditării (luata în mod ilegal şi anulată de prima instanţă), şi nu ca urmare a deciziei de retragere a acreditării,- prejudiciul solicitat prin cererea de chemare în judecată pe întreg intervalul (decembrie 2015- aprilie 2019) este rezultatul direct şi cauzal al deciziei de suspendare luată ilegal de RENAR.

Recurenta mai susţine că a depus eforturi mari pentru a acredita laboratorul, ori a suspenda şi ulterior retrage această acreditare ca urmare a suspendării nelegale, fără existenţa unui motiv argumentat, a creat o stare în care recurenta a simţit că indiferent de cât te străduieşti şi cât de bun eşti, o autoritate publică poate lua orice decizii doreşte, fără să le motiveze şi chiar cu încălcarea propriilor reguli şi a Constituţiei.

II. B., prin motivele de recurs, arată că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi se bazează în parte pe motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Instanţa de fond a reţinut în mod eronat, modul în care este reglementat şi modul în care funcţionează efectiv activitatea de acreditare, ignorând prevederile contractului de acreditare încheiat între părţi.

RENAR, prin certificatul de acreditare emis, nu instituie dreptul de a efectua analize de laborator. Autorizarea privind activitatea de analize de laborator aparţine cu totul alor entităţi ale statului. Prin certificatul emis către reclamantă, RENAR a autorizat doar efectuarea de analize în regim acreditat, adică cu asumarea voluntară a criteriilor obligatorii impuse de Standardul SR EN ISO/CEI 17011:2005. Acest standard nu este o creaţie a RENAR ci este un act normativ internaţional de referinţă la prevederile căruia România a aderat. Majoritatea normelor şi procedurilor adiacente cu care se operează în baza acestui standard au caracter precis şi nu sunt permise derogări sau modificări în politicile de punere în aplicare.

Reclamanta a aderat voluntar la principiile acreditării pe care s-a obligat să le respecte întru totul în funcţionarea sa pentru a beneficia de analize medicale decontate de casele de asigurări de sănătate. Această condiţie pentru decontarea analizelor, a acreditării, nu este impusă de subscrisa RENAR, ci este o condiţie impusă de casele de asigurări pentru decontarea analizelor medicale.

Acreditarea porneşte de la încheierea unui contract cadru de acreditare care instituie modul concret în care se derulează relaţia dintre RENAR şi OEC-ul acreditat. Procedura de acreditare s-a derulat ca urmare a încheierii contractului de acreditare nr. x/05.02.2D15.

În temeiul contractului încheiat, reclamanta a avut dreptul să elibereze buletine de analize medicale cu inscripţionarea simbolului acreditării numai pe perioada valabilităţii certificatului de acreditare eliberat de RENAR ca dovadă a respectării cerinţelor de acreditare.

Instanţa de fond, deşi a reţinut în aparenţă corect situaţia, a apreciat netemeinic asupra îndeplinirii de către reclamantă a condiţiilor cerute pentru remedierea neconformităţilor constatate şi a făcut în mod obiectiv o confuzie majoră prin separarea efectivă a primei neconformităţi constatate în foaia de observaţii cu neconformitatea majoră constatată ulterior.

Recurenta mai susţine că în mod netemeinic a apreciat instanţa de fond că trimiterea în format electronic a celor 10 buletine de analiză au fost de natură să soluţioneze neconformitatea constatata, în mod obiectiv, prin cadrul lărgit al verificărilor dispuse au fost constate şi neconformităţi majore, complementare şi legate indisolubil de neconformitatea mai sus precizată. Aceste neconformităţi nu au fost remediat, decât într-o manieră sporadică, insuficientă şi fără informarea persoanelor ale căror buletine de analize fuseseră alterate.

Acţiunile corective trebuiau să vizeze verificarea obligatorie a tuturor buletinelor de analiză care prezentau riscul de alterare a datelor. Instanţa de fond a ignorat faptul că unele dintre buletinele de analize medicale au ajuns în mâinile unui terţ, care nu avea calitatea de titular al analizelor în cauză. Astfel, în mod corect echipa de evaluare RENAR a concluzionat că sistemul informatic al reclamantei utilizat pentru introducerea şi stocarea informaţiilor examinării nu este protejat împotriva falsificării şi pierderii informaţiilor, reclamanta nu a luat măsuri de control asupra intervenţiilor neautorizate, nu a verificat activitatea angajaţilor săi şi nu a menţinut permanent confidenţialitatea informaţiilor pacienţilor ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 21, art. 22 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.

Instanţa de fond a ignorat faptul că însăşi reclamanta a recunoscut prin răspunsul la întâmpinare gravitatea faptelor săvârşite, arătând că neconformităţile constatate puteau fi încadrate ca fiind critice, conform Politicii RENAR C. pen.-16 privind tratarea neconformităţilor constatate la evaluarea OEC, acestea fiind de natura a afecta semnificativ credibilitatea in competenta reclamantei.

Instanţa de fond a reţinut în mod nelegal şi netemeinic faptul că încetarea raporturilor de muncă ale angajatei C. în temeiul art. 55, lit. b) din Codul Muncii, adică prin acordul părţilor, a constituit măsură corectivă de remediere a neconformităţii majore identificate.

Fără să procedeze la o minimă cercetare disciplinară internă, fără să analizeze asupra potenţialului infracţional al faptelor acestei angajate, fără să aprecieze în vreun fel asupra prejudiciului produs societăţii, reclamanta a încetat pe cale "amiabilă" raporturile de muncă ale angajatei.

Această modalitate de încetare a raporturilor de muncă trădează asumarea şi acceptarea implicită şi explicită de către reclamanta A. a tuturor consecinţelor ce decurg din faptele angajatei, iar lipsa oricărui demers legal împotriva acesteia probează că aceste fapte au fost săvârşite de conivenţă cu aceasta.

Instanţa de fond a ignorat faptul că reclamanta nu a informat Casele de asigurări de sănătate despre neregulile sesizate şi a beneficiat şi beneficiază încă în mod nelegal de sumele încasate în baza buletinelor de analiză falsificate de reclamantă.

Reclamanta nu a informat persoanele prejudiciate de falsificarea buletinelor de analiză pentru a se proteja de eventualele consecinţe penale ale faptelor sale şi nu a informat casele de asigurări pentru a-şi păstra sumele încasate necuvenit din decontarea cheltuielilor cu analizele falsificate.

În pofida tuturor acestor argumente, în mod nefondat, instanţa de fond a apreciat că în derularea procedurilor privind suspendarea acreditării reclamantei a fost încălcată obligaţia de informare personală instituită de art. 31 alin. (2) din Constituţia României.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, ca inadmisibil, având în vedere în memoriul de recurs a fost indicată altă hotărâre pronunţată de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de recurenta-pârâtă, Înalta Curte va respinge această excepţie, având în vedere faptul că este vorba de o eroare de tehnoredactare, iar recurenta-pârâtă a precizat acest lucru.

De altfel, recurenta-reclamantă prin susţinerile verbale a precizat că nu mai insistă asupra acestei excepţii.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea recurentei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-pârâtă RENAR, ca organism naţional de acreditare, a emis în favoarea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. un certificat de acreditare, în baza căruia aceasta avea dreptul să efectueze analize de laborator.

Recurenta-pârâtă a fost sesizată cu privire la existenţa unor neconformităţi în desfăşurarea activităţii Laboratorului de analize medicale al recurentei-reclamante A..

Urmare acestei sesizări, prin adresa nr. x/14.07.2015 recurenta-pârâtă a dispus efectuarea unei evaluări extraordinare, cu o durată de maxim 4 ore, care să confirme/infirme aspectele cuprinse în sesizare, iar prin adresa nr. x/15.07.2015 pârâta a comunicat componenţa comisiei de evaluare.

La data de 20.07.2015, la sediul reclamantei s-a prezentat echipa de evaluatori, care a întocmit foaia de observaţie nr. 1 iar la rubrica "Constatări" a menţionat:

"Buletine de analize emise anterior acreditarii, în cazul în care se tipăresc duplicate, sigla apare prezentă. Se va remedia problema în sensul prezentat (eliminarea siglei pentru buletinele anterioare) şi se va dovedi acest lucru prin trimiterea a 10 buletine de analize în format electronic, fără siglă, anterioare acreditării pe adresa: x@x.ro; x.x@x.ro&x;.

De asemenea, Comisia de evaluare a acordat un termen de 10 zile pentru remedierea problemelor constatate cu ocazia evaluării extraordinare din data de 20.07.2015, iar în data de 30.07.2015, în termenul acordat pentru remediere, reclamanta transmite pârâtei un e-mail, ataşând 10 buletine de analize emise anterior acreditării, prin care s-a dovedit eliminarea siglei RENAR.

În data de 31.10.2015, RENAR răspunde prin-un email în care mulţumeşte pentru operativitate şi confirmă că buletinele de analiză tipărite în duplicat sunt generate fără sigla RENAR.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că această neregulă a fost rezolvată în termenul şi în conformitate cu modalitatea stabilită de pârâtă.

În timpul evaluării extraordinare, ulterior părăsirii sediului reclamantei, pârâta a întocmit la propriul sediu, pe baza documentelor ridicate de la reclamantă şi în urma analizării acestora, un nou document, respectiv raportul de neconformitate nr. 1-1/20.07.2015, în care este menţionată o neconformitate şi anume:

"Laboratorul nu a menţinut permanent confidenţialitatea informaţiilor pacienţilor. Sistemul informatic utilizat pentru înregistrarea şi stocarea informaţiilor examinării nu este protejat împotriva falsificării sau pierderii informaţiilor."

"După eliberarea buletinului de analiză, care a fost validat de responsabilului de analiză şi verificat de şeful de laborator, responsabilul de analiza (C.) devalidează rezultatele, şterge şi modifică rezultatele pacientului, cu pierderea informaţiilor iniţiale".

Recurenta-reclamantă nu a contestat conţinutul Raportului de neconformitate nr. x/20.07.2015, nici cu ocazia primirii unei copii (copia fiind semnată fără obiecţiuni), nici în cuprinsul prezentei acţiuni.

Recurenta-reclamantă a criticat doar posibilitatea de întocmire a raportului de neconformitate la sediul pârâtei, după încheierea şedinţei de evaluare extraordinară de la sediul reclamantei, indicând şi faptul că a îndreptat ulterior toate neconformităţile, iar etapele procedurii de suspendare a acreditării nu au fost respectate de pârâtă.

În ceea ce priveşte faptul că pârâta nu a solicitat refacerea planului de acţiuni propus de reclamantă, în condiţiile în care a apreciat că planul de acţiuni propus de reclamantă nu este adecvat, instanţa de fond a reţinut că procedura RENAR Cod: P-16 "Politica privind tratarea neconformităţilor constatate la evaluarea OEC" dedica pct. 4.4 din procedura unui subiect aparte, respectiv "Acţiuni corective".

În preambulul acestui capitol se indică, cu titlu general, etapele care trebuie parcurse pentru remedierea neconformităţilor, menţionându-se, într-adevăr, şi faptul că "În cazul în care evaluatorul şef considera că Planul de acţiuni este neadecvat acesta va solicita OEC refacerea analizei neconformităţilor."

În finalul preambulului, se arată însă faptul că activităţile ce urmează a fi efectuate în concret, precum şi termenele aferente, se vor stabili în funcţie de etapa procesului de acreditare în care au fost constatate neconformităţile.

Astfel, potrivit pct. 4.2.2.1, în cazul în care neconformităţile majore sunt constatate cu ocazia evaluării extraordinare, planul de acţiuni propus de OEC se analizează de către evaluatorul şef, iar dacă acesta nu îl aprobă, va propune direct suspendarea acreditarii OEC, fără a mai solicita refacerea planului de acţiuni.

Cum pct. 4.2.2.1 conţine norme cu caracter special, el se va aplica cu prioritate faţă de preambulul pct. 4.4 care conţine norme cu caracter general.

După ce pârâta a comunicat reclamantei prin adresa nr. x/24.09.2015 faptul că va propune suspendarea acreditarii, reclamanta şi-a prezentat observaţiile asupra acestei propuneri, in data de 29.09.2015, când a avut loc o întâlnire între reprezentanţii RENAR şi reprezentanţii reclamantei, întâlnire în cadrul căreia reclamanta a arătat că nu înţelege ce măsuri mai trebuia să întreprindă pentru înlăturarea neconformităţii, iar directorul general al RENAR a arătat că se impunea a se verifica daca salariata C. a acţionat similar şi în cadrul celorlalte buletine de analiză, nu doar în 10% din cazuri.

Cu privire la această cerinţă, reclamanta a arătat că având în vedere termenul dat de RENAR era imposibil să se verifice toate analizele, iar la fel ca la orice audit, verificările se fac prin sondaj, aspect cu privire la care pârâta nu a oferit niciun fel de răspuns.

În ceea ce priveşte efectele produse de neconformitate, reclamanta a precizat că buletinele de analiza menţionate de pârâtă în Raportul de neconformitate s-au întemeiat totuşi pe nişte analize efectuate în mod real, astfel încât rezultatele sunt în sine corecte, nefiind nevoie de înştiinţarea pacienţilor, frauda comisă de angajata respectivă constând în aceea că a introdus probele în laborator fără ştirea conducerii şi fără a genera un buletin de analiză nou, special pentru aceste probe, ci a modificat buletine de analiză mai vechi prin introducerea rezultatelor corecte aferente noilor probe.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 2.782,13 RON, reprezentând taxa pentru apelul administrativ, dat fiind faptul că soluţia de respingere a apelului administrativ a fost, la rândul ei, nelegală.

Instanţa de fond în mod corect a reţinut că prin adresa nr. x/28.07.2015, pârâta comunică reclamantei faptul că evaluarea de urmărire va avea loc la sediul laboratorului ... cel mai târziu până la sfârşitul lunii august, urmând ca durata ei să fie de două zile, din care o zi va fi alocata verificării sistemului informatic al laboratorului.

Or, această evaluare de urmărire nu a mai avut loc, astfel că s-a apreciat că taxa este nedatorată, urmând a fi restituită reclamantei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind acordarea daunelor materiale şi morale, Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că Decizia de suspendare a acreditării pe 6 luni şi-a produs efecte numai în perioada 09.12.2015 (5 zile lucrătoare de la data emiterii ei, potrivit Procedurii RENAR P-21)-09.06.2016, astfel încât şi efectele prejudiciale trebuie rezumate la aceeaşi perioadă.

Ulterior încetării suspendării, pârâta a emis decizia nr. 770/11.07.2016 prin care a dispus retragerea acreditării, aceasta stând la baza efectelor prejudiciale ulterioare acestei date, adică la baza prejudiciului pentru perioada 09.06.2015- aprilie 2019 de 1.765.830,99 RON pretins de reclamantă. Această decizie nu face însă obiectul prezentei cauze.

În ceea ce priveşte perioada 09.12.2015-09.06.2016, perioada în care cele două contracte au fost suspendate/reziliate, în mod evident, reclamanta a fost privată de posibilitatea de a efectua analize de laborator decontate din fondurile de asigurări sociale de sănătate.

Sumele maxime aprobate lunar de către casa de asigurări diferă semnificativ de la luna la luna, nefiind deci cert care ar fi fost sumele ce urmau a se aproba pentru perioada decembrie 2015- iunie 2016.

Aceste sume reprezintă sumele maxime ce puteau fi plătite de casă către reclamantă, nefiind cert că ele urmau a fi utilizate în întregime de către reclamantă.

Cum astfel de date nu au fost oferite, instanţa de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind prejudiciul material, ca neîntemeiat.

În ceea ce priveşte prejudiciul pentru perioada 09.06.2015- aprilie 2019, de 1.765.830,99 RON pretins de reclamantă, Înalta Curte constatată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că aceasta nu se află în legătură de cauzalitate cu decizia nr. 657/27.11.2015 de suspendare a acreditarii, putând fi pus într-o eventuală legătură de cauzalitate cu decizia nr. 770/11.07.2016 de retragere a acreditarii, decizie ce nu face obiectul prezentei judecăţi.

În ceea ce priveşte daunele morale, reclamanta nu a oferit niciun fel de date referitoare la atingerea prestigiului profesional şi la scăderea încrederii pacienţilor, astfel că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a respins acest capăt de cerere.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentelor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii şi recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii .

Respinge recursurile declarate de recurenta - pârâtă B. şi de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L împotriva sentinţei civile nr. 3336 din data de 5 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.