Required joinder of administrative act issuer in disciplinary challenge

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, Ministerul Justiţiei a solicitat modificarea Hotărârii nr. 7/23.02.2017 pronunţate de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul A. în dosarul nr. x/2017, în sensul admiterii acţiunii disciplinare promovate de Ministrul Justiţiei şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare executorului judecătoresc B., dintre cele enumerate de art. 49 din Legea nr. 188/2000, raportat la abaterile disciplinare săvârşite, prevăzute de art. 47 lit. e) teza II din acelaşi act normativ.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 133 din 27 septembrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 133 din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiţie, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, urmare a rejudecării, admiterea contestaţiei şi a acţiunii disciplinare, cu consecinţa aplicării unei sancţiuni executorului judecătoresc B..

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a respins în mod nelegal şi netemeinic contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 7/23.02.2017, pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, menţionează recurentul, instanţa de executare a încuviinţat executarea silită pentru sumele deja determinate, în cuprinsul încheierii fiind precizat expres "până la concurenţa sumei de 12781,34 RON", specificându-se şi ce reprezintă această sumă, respectiv 10179,03 RON credit restant şi 2602,31 RON dobânzi, penalizări, comisioane aferente neîncasate. Astfel, instanţa de executare a încuviinţat executarea silită a unei sume ce reprezenta creditul restant, fiind calculate şi adăugate la acesta şi dobânzile şi penalităţile aferente.

Astfel, dobânzile şi penalităţile aferente creditului restant au fost calculate de creditor la data formulării cererii de executare silită, iar suma menţionată de acesta în cuprinsul cererii a fost încuviinţată de instanţă.

Fără a exista încuviinţarea executării silite pentru alte sume decât cele prevăzute în încheierea nr. 144/14.01.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi, executorul judecătoresc a emis, la data de 03.04.2017, o nouă adresă de poprire către terţul poprit S.C. C. S.A. Galaţi, la care acesta a dat curs, continuând să reţină sume din salariul cuvenit debitorului şi să le vireze în contul executorului judecătoresc (sume ce au totalizat 1746 RON, până la data de 27.06.2017).

Referitor la faptul că în cuprinsul acţiunii disciplinare s-a reţinut că, în urma solicitării debitorului, executorul judecătoresc i-a comunicat răspuns la data de 10.04.2014, în care a menţionat, în mod eronat, că adresa de poprire din data de 03.04.2017 a fost emisă la cererea creditorului lnvestcapital Malta, prin reprezentant D. S.R.L., deşi creditoarea din dosar este E. S.A., instanţa de fond s-a limitat doar la a menţiona că a fost o eroare, care nu este în măsură să atragă răspunderea disciplinară, dar a ignorat faptul că această eroare nu a fost îndreptată în niciun fel.

Referitor la suma de 750 RON, achitată de către debitor înainte de înfiinţarea popririi, suma pe care executorul judecătoresc nu a scăzut-o din debitul datorat, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că au trecut mai mult de trei ani de la data emiterii adresei de înfiinţare a popririi, astfel că a constatat că este prescris acest capăt al acţiunii, deşi această sumă ar fi trebuit luată în calcul pe parcursul executării silite, de la data achitării sumei şi până la data emiterii celei de-a doua adrese de înfiinţare a popririi, din data de 03.04.2017.

Cu privire la aceste susţineri, din actele dosarului de executare silita nu reiese că această eroare materială ar fi fost rectificată. Mai mult, până la data de 03.04.2017, în baza adresei de înfiinţare a popririi. în dosar a fost reţinută de terţul poprit şi virată executorului judecătoresc suma de 14601 RON, adică întreaga sumă pentru care fusese încuviinţată si demarată executarea silită din dosar, la această sumă adaugându-se cea de 750 RON, achitată de debitor în urma somaţiei.

Astfel, actele materiale de omisiune ce se circumscriu abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000. cu modificările şi completările ulterioare, au subzistat în mod continuu până la emiterea adresei de înfiinţare a popririi din data de 03.04.2017, când s-a reţinut faptul că ar fi fost luată în calcul şi această sumă cu ocazia actualizării debitului.

În ce priveşte faptul că între suma comunicată de terţul poprit prin adeverinţa nr. x/03.04.2017 şi cea care reiese din dosarul de executare există o diferenţă de 583,33 RON, care nu a fost evidenţiată în niciun mod în dosarul de executare silită, instanţa s-a limitat la a reţine că această sumă a fost virată la data de 22.04.2015 creditorului, însă nu a reţinut faptul că în dosar nu a fost întocmită încheierea de eliberare a acestei sume, astfel că nu rezultă când a fost consemnată şi virată această sumă.

Totodată, a conchis recurentul, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la aspectele reţinute în cuprinsul acţiunii disciplinare referitoare la faptul ca executorul judecătoresc nu a întocmit în dosar încheieri de eliberare a sumelor rezultate din executarea silită, contrar dispoziţiilor art. 657 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de recurentul-reclamant Ministerul Justiţiei, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei dedusă judecăţii, prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca motiv de ordine publică, invocat din oficiu, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Litigiul dedus judecăţii este unul în materia contenciosului administrativ ceea ce determină aplicarea dispoziţiilor speciale cuprinse în Legea nr. 554/2004.

Actul administrativ contestat de către recurentul-reclamant Ministerul Justiţiei este reprezentat de Hotărârea nr. 7/23.02.2018 emisă de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul A., prin care a fost respinsă contestaţia formulată de Ministrul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 4/20.11.2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, de respingere a acţiunii disciplinare formulate împotriva executorului judecătoresc B., pârât în litigiul pendinte.

Prioritar, Înalta Curte învederează că procesul civil se derulează după legala sesizare a instanţei de judecată, componentele sale esenţiale fiind determinate de pretenţiile formulate şi părţile în cauză, respectiv cele care au legitimare procesuală. Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, potrivit prevederilor art. 36 C. proc. civ.

Examenul legalităţii oricărui act administrativ supus analizei instanţei de contencios nu poate avea loc fără citarea în cauză a emitentului actului administrativ respectiv, asupra acestuia neputându-se statua decât după punerea aspectelor de pretinsă nelegalitate în discuţia tuturor părţilor legal citate, potrivit prevederilor art. 153 C. proc. civ., iar în litigiul pendinte introducerea în cauză a emitentului actului contestat era impusă de raportul juridic dedus judecăţii.

Faţă de această împrejurare, într-o manieră lipsită de rigurozitate procedurală, prima instanţă a apreciat că litigiul poate fi soluţionat în lipsa emitentului actului administrativ atacat şi în consecinţă, fără a pune astfel în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză şi a acestuia, în calitate de pârât, faţă de care reclamantul, în termeni lipsiţi de echivoc, a arătat primei instanţe că doar numitul B., împotriva căruia a fost îndreptată acţiunea disciplinară, poate avea calitate procesuală pasivă .

Ca atare, în materia contenciosului administrativ legitimarea procesuală pasivă aparţine emitentului actului, în speţă Comisia Superioară de Disciplină din cadrul A., pe care reclamantul nu a înţeles să o cheme în proces.

Însă, cu toate acestea, în virtutea rolului aflării adevărului rezultat din prevederile art. 22 C. proc. civ., instanţa de fond era datoare să facă aplicarea prevederilor art. 78 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., faţă de natura raportului juridic dedus judecăţii, şi să pună astfel în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a emitentului actului administrativ contestat, chiar dacă acestea se împotriveau, fără a cărei participare în litigiu cauza nu putea fi soluţionată.

Rezumându-se a constata doar că reclamantul nu a înţeles să îşi precizeze acţiunea şi în contradictoriu cu emitentul actului administrativ şi soluţionând cauza pe fond, fără a da curs regulilor de procedură prevăzute de art. 78 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii absolute, în condiţiile art. 174 C. proc. civ., fiind vorba despre o normă care a fost instituită de lege în vederea ocrotirii unui interes public, judecătorul fondului a pronunţat o hotărâre nelegală care echivalează cu nesoluţionarea fondului cauzei.

Prin urmare, în vederea complinirii acestui aspect care nu poate avea loc direct în recurs, pentru a evita lipsirea uneia dintre părţi de dreptul efectiv la o cale de atac, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va proceda la admiterea recursului declarat în cauză de către reclamant, cu consecinţa casării hotărârii pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului procesului în condiţii de legalitate din punct de vedere al cadrului procesual şi al tuturor părţilor implicate în raportul juridic litigios dedus judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 133 din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.