Territorial jurisdiction in administrative litigation when a union sues on behalf of a member after Law No. 212/2018

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 13.09.2018 reclamantul Sindicatul Naţional Al Poliţiştilor şi A., în numele membrilor de sindicat, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB. şi în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei române, recalcularea salariului de funcţie a reclamanţilor astfel încât să fie cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenţei dintre salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi cel acordat efectiv; plata sporurilor şi a celorlalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) la salariul de funcţie cel puţin egal cu salariu minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie, l/V potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenţei dintre sporurile şi celelalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) calculate la salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi sporurile şi celelalte drepturi salariate acordate efectiv, pe ultimii trei ani; precum şi plata sumelor menţionate actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a dobânzii legale aferente.

La termenul de judecată din data de 13.12.2018, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere cu privire la membrul de sindicat SS. şi formarea unui nou dosar cu nr. x/2018, având termen de judecată la data de 14.02.2019, acelaşi pârât şi acelaşi obiect ca în dosarul nr. x/2018 din care s-a disjuns.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1012/14.02.2019, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând aplicabilitatea în cauză a art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Învestit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Constanta, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 845 din 28 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor Şi Vameşilor "A.", în calitate de reprezentant al membrului de sindicat SS., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că, deşi art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede că atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei (stabilită potrivit alin. (3) se va respecta, această prevedere nu se aplică în speţă, întrucât organizaţia sindicală are calitate procesuală activă proprie, ea având calitatea de reclamant şi nu de reprezentant al reclamanţilor persoane fizice, conform art. 80 şi următoarele C. proc. civ., acţiunea fiind formulată de sindicat pentru membrii săi şi nu de membrii de sindicat reprezentaţi de această persoană juridică de drept privat.

Mai reţine instanţa că, referitor la calitatea de persoană vătămată (asimilată) şi implicit de reclamant în cadrul acţiunii în contencios administrativ este acordată în mod explicit organismelor sociale de art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, chiar şi atunci când invocă vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, aşa cum este cazul în speţă, unde exprimarea "în numele şi pentru membrii de sindicat" nu poate fi echivalată cu o exprimare de tipul "în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat", ci a fost folosită pentru a indica faptul că sindicatul invocă vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice menţionate în acţiune şi în beneficiul cărora se va răsfrânge o eventuală soluţie în concordanţă cu cele solicitate.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Aşa cum s-a menţionat în prezenta decizie, obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtului la plata unor drepturi băneşti, acţiunea fiind formulată, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011, de către reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi A. în numele membrilor de sindicat, funcţionari publici.

Este de menţionat că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, l-a constituit problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie, instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului/reclamanţilor.

Înalta Curte constată că, aşa cum în mod corect a reţinut Tribunalul Bucureşti, pentru litigiile declanşate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 (cum este cazul în speţă) competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

Cu alte cuvinte, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces" (art. 10 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

Astfel, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, (în forma în vigoare la data promovării acţiunii) consacră posibilitatea reclamantului de a se adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

În legătură cu acest aspect, jurisprudenţa este în sensul că instanţa nu se poate dezinvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Având în vedere că reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." a introdus cererea în numele membrului de sindicat domiciliat în jud. Constanţa, instanţa constată că Tribunalul Constanţa este competenţ să soluţioneze cauza având ca obiect litigiul privind funcţionari publici, formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." - în calitate de reprezentant al membrului de sindicat SS. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 septembrie 2019.