Competence for heating disconnection claim against municipal utility: exclusion of appellate jurisdiction under Law 554/2004 art. 10(1)
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest County Court, Second Section of Administrative and Fiscal Contentious Matters, as the competent first-instance body. The dispute arose from a claim by two plaintiffs against a local thermal energy distribution company and the National Regulatory Agency for Public Utility Services, seeking disconnection from the central heating system, damages, and the declaration of illegality of a specific provision in the general regulation for public thermal energy services. The lower courts disagreed on competence, with the Court of Appeal initially referring the case to the County Court and vice versa. The Supreme Court determined that the material jurisdictional competence belongs to the County Court because the primary substantive claim targets a refusal by a local public establishment (the distribution company), not a central public authority, under Article 10(1) of Law No. 554/2004. The Court held that the incidental exception of illegality concerning the regulation does not alter the material competence established by the principal claim, pursuant to Article 123 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 96 C. proc. civ, art. 123 C. proc. civ; Competence for heating disconnection claim against municipal utility: exclusion of appellate jurisdiction under Law 554/2004 art. 10(1): competenţei de soluţionare a cauzei, instanţa a reţinut că prin prezenta cerere, în mod clar au solicitat reclamanţii, pe lângă admiterea excepţiei de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul ANRSC, obligarea ambelor pârâte la deconectarea de la sistemul de termoficare, obligarea ambelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată şi obligarea ambelor pârâte la plata unor daune cominatorii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.04.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice admiterea excepţiei de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul ANRSC, obligarea pârâtelor la deconectarea de la sistemul de termoficare a imobilului situat în Bucureşti, str. x, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazioante de prezentul litigiu, la plata daunelor cominatorii precum şi a unor daune.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 02.05.2018, părţile reclamante au arătat că împotriva art. 249 din Regulamentul cadru formulează acţiune privind excepţia de nelegalitate.
De asemenea, la data de 04.10.2018, reclamanţii au depus la dosar o cerere precizatoare prin care au arătat că înţeleg să renunţe la primul punct al acţiunii, privind excepţia de nelegalitate, inclusiv la judecata în contradictoriu cu pârâte ANRSC, solicitând în continuare obligarea RADET la deconectarea de la sistemul de termoficare a imobilului situat în localitatea Bucureşti, str. x, plata unor daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere şi plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 3920/04.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de instanţă şi, pe cale de conscinţă, a declinatat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele reţinute, instanţa de trimitere a arătat că acţiunea a fost formulată iniţial într-o manieră confuză sub aspectul cadrului procesual pasiv iar conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat art. 96 C. proc. civ. competenţa de soluţionare revine Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3920 din 4 octombrie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Reglementare Pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice,în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Deliberând asupra competenţei de soluţionare a cauzei, instanţa a reţinut că prin prezenta cerere, în mod clar au solicitat reclamanţii, pe lângă admiterea excepţiei de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul ANRSC, obligarea ambelor pârâte la deconectarea de la sistemul de termoficare, obligarea ambelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată şi obligarea ambelor pârâte la plata unor daune cominatorii.
Mai mult, arată instanţa, contrar susţinerilor Curţii, din punct de vedere a cadrului procesual pasiv acţiunea nu a fost redactată/formulată într-o manieră confuză.
Astfel, din acest punct de vedere, competenţa materială pentru soluţionarea litigiului reprezentat de acţiunea introductivă revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi luând în considerare aspectele reţinute de către Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte reţine că, în cauza suspusă examinării, reclamantul a înţeles să se judece în contradictoriu cu pârâtele ANRSC şi RADET, solicitând pe această cale obligarea pe lângă admiterea excepţiei de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul ANRSC, obligarea ambelor pârâte la deconectarea de la sistemul de termoficare, obligarea ambelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată şi obligarea ambelor pârâte la plata unor daune cominatorii.
Cu alte cuvinte, aşa cum în mod clar a reţinut Curtea de Apel Bucureşti se deduce că participarea procesuală a ANRSC vizează excepţia de nelegalitate, în timp ce pretinsul refuz nejustificat sub aspectul soluţionării cererii de debranşare a imobilului respectiv de la reţeaua de termoficare, inclusiv daunele pretinse, priveşte partea pârâtă R.A.D.ET.
Prin urmare, ceea ce se deduce spre judecata instanţei de contencios administrativ este un act administrativ asimilat sub forma unui pretins refuz nejustificat de debranşare a unui imobil de la reţeaua de termoficare, refuzul care emană de la partea R.A.D.E.T., care nu este o autoritate publică centrală, pentru a fi atrasă competenţa materială de judecată a curţii de apel, ci o regie autonomă înfiinţată de autoritatea publică locală de la nivelul municipiului Bucureşti, prestând servicii la nivelul acestei unităţi administrativ teritoriale.
În aceste condiţii, văzând prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de judecată revine tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Nu în ultimul rând, aşa cum în mod corect au reţinut ambele instanţe, conform art. 123 C. proc. civ. (1) "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 materia ia insolvenţei sau concordatului preventiv)".
Ori, din punct de vedere a competenţei materiale, definitorie este cererea introductivă de instanţă şi nu de cererea precizatoare adiţională sau cea incidentală.
În acest context, Înalta Curte constată că îi revine competenţa materială de judecată în primă instanţă a acestei cereri de chemare în judecată, Tribunalului Bucureşti.
Având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi pe pârâţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 septembrie 2019.