Annulment of security service license revocation upheld due to premature administrative measure violating mandatory legal deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea adresei nr. x/20.10.2015, emisă de pârât. Ulterior, a formulat o completare de acţiune, solicitând şi anularea adresei nr. x/18.11.2015 emisă de acelaşi pârât. A solicitat admiterea contestaţiei, iar pe cale de consecinţă anularea în tot a adresei nr. x din data de 20.10.2015, prin care a fost dispusă măsura anulării Licenţei de Funcţionare nr. x/14.02.2006 şi obligaţia de reziliere Contractelor de prestări servicii, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, ca fiind netemeinică şi nelegală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 301 din 4.03.2016 Tribunalul Satu Mare a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul Inspectoratul General al Politiei Romane.

A declinat în favoarea Curţii de Apel Oradea competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ înaintată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, având ca obiect anulare act administrativ.

2. Hotărârea supusă căii de atac

Prin sentinţa nr. 278/CA/2016-PI pronunţată în data de 19 decembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul I.G.P.R. Direcţia de Ordine Publică, a admis acţiunea completată şi modificată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, a dispus anularea Adreselor nr. x din 20.10.2015 şi nr. x din 18.11.2015 prin care s-a dispus măsura anulării Licenţei de funcţionare nr. x/14.02.2006 şi obligaţia de reziliere a Contractelor de prestări servicii, în termen de 10 zile de la primirea acestora şi a obligat pârâtul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 278/CA/2016-PI pronunţată în data de 19 decembrie 2016 de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de anulare, ca neîntemeiată.

În susţinerea motivelor de recurs a arătat că măsura anulări licenţei de funcţionare nr. x/14.02.2006 atribuită S.C. A. S.R.L. a fost aprobată de directorul Direcţiei de Ordine Publică prin referatul nr. x/20.10.2015 în temeiul art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 333/2003, pentru repetarea, în interval de un an, a faptelor care atrag măsura suspendării şi art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 58 lit. l) din acelaşi act normativ.

Măsura a fost aprobată de directorul Direcţiei de Ordine Publică deoarece conducerea societăţii a săvârşit, într-un interval de un an, fapte repetate care atrag măsura suspendării, precum şi pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 58 lit. l) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor.

În ceea ce priveşte măsura anulării licenţei dispuse în temeiul art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 333/2003 modificată şi republicată, consideră că instanţa de fond a înţeles în mod eronat dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. b) şi art. 62 din Legea nr. 333/2003.

Potrivit referatului nr. x/20.10.2015, unul din temeiurile în baza căruia a fost anulată licenţa de funcţionare nr. 0814 din 14.02.2006 a fost art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 333/2003, întrucât în interval de un an societatea a săvârşit, în mod repetat, fapte care atrag măsura suspendării.

În acest sens arată că societatea a săvârşit în interval de un an mai multe abateri, pentru care a fost sancţionată prin următoarele procese-verbale nr. x din 01.10.2015, fapta a fost săvârşită la data de 29.09.2015; AZ nr. x din 12.06.2015, fapta a fost săvârşită la aceeaşi dată; PA nr. x din 13.07.2015 şi seria x nr. x din 13.07.2015, ambele pentru aceeaşi faptă ce a fost săvârşită la data de 17.06.2015 - toate abaterile fiind săvârşite în intervalul unui an - abateri pentru care Legea nr. 333/2003 prevede măsura suspendării.

În acest sens arată că: Procesul-verbal nr. x din 01.10.2015 a fost anulat definitiv prin Decizia nr. 398, pronunţată la data de 24.06.2016, de Tribunalul Satu Mare în dosarul civil nr. x/2015; Procesul-verbal nr. x din 12.06.2015 a fost anulat definitiv prin Decizia nr. 1090 pronunţată la data de 18.10.2016 de Tribunalul Sălaj în dosarul civil nr. x/2015; Procesul-verbal seria x nr. x din 13.07.2015 nu a fost contestat de către intimată şi Procesul-verbal nr. x din 13.07.2015 a fost menţinut definitiv prin Decizia nr. 692 pronunţată la data de 18.11.2016 de Tribunalul Satu Mare în dosarul civil nr. x/2015

În ceea ce priveşte condiţia stabilită de legiuitor, în cuprinsul art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 333/2003, ca faptele săvârşite în interval de un an să atragă măsura suspendării, arătă că, prin procesele-verbale mai sus indicate, societatea a fost sancţionată în interval de 1 an pentru contravenţii prevăzute la art. 58 lit. g) şi h), abateri care potrivit art. 62 din Legea nr. 333/2003 atrag suspendarea pe o perioadă de la o lună la 3 luni a dreptului societăţii sancţionate de a încheia noi contracte şi de a angaja personal.

Prin urmare, solicită a se constata faptul că în contextul în care, în interval de un an, intimata a săvârşit în mod repetat contravenţii prevăzute de art. 58 lit. h) din Legea 333/2003 republicată, care atrag măsura suspendării potrivit art. 62 din acelaşi act normativ, în mod corect a fost dispusă măsura de anulare a licenţei de funcţionare a acesteia în temeiul art. 60 din Legea 333/2003.

Aspectul procedural de nelegalitate invocat de instanţa de fond, constând în aceea că anularea licenţei de funcţionare ar fi fost dispusă prematur întrucât procesele-verbale au fost contestate - nu subzistă. Consideră că porneşte de la o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Legea 333/2003, întrucât textul se referă la comunicarea măsurii dispuse după caz, de IGPR sau instanţa de judecată, către Oficiul Registrului Comerţului, în vederea realizării publicităţii acestei măsuri, dar numai după ce măsura a rămas definitivă, în termen de 10 zile, prin rămânerea definitivă a procesului-verbal de contravenţie sau după respingerea plângerii, în urma contestării acestuia în instanţă.

Precizează că hotărârea instanţei de fond de anulare a măsurii anulării licenţei dispuse în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 modificată şi republicată este criticabilă în contextul în care dosarul civil nr. x/2015 ce are ca obiect cererea de anulare a procesului-verbal nr. x din 01.10.2015 se află în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Satu Mare.

Aşa cum a expus în situaţia de fapt, al doilea temei pentru care a fost dispusă măsura anulării licenţei de funcţionare îl constituie art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, respectiv săvârşirea de către intimată a contravenţiei prevăzute de art. 58 lit. l) din acelaşi act normativ, pentru care aceasta a fost sancţionată prin procesul-verbal de contravenţie nr. x din 01.10.2015.

Deşi instanţa de fond invocă faptul că procesul-verbal de contravenţie nr. x/01.10.2015 ar fi fost anulat potrivit sentinţei civile nr. x, pronunţate la data de 05.10.2016, de către Judecătoria Satu Mare, în dosarul civil nr. x/2015, învederează instanţei de recurs că sentinţa în cauză a fost atacată cu cerere de apel de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare, cauza nefiind soluţionată definitiv.

În consecinţă, având în vedere că fapta contravenţională de nerespectare a art. 58 lit. l) din Legea nr. 333/2003, constatată prin procesul-verbal nr. x/01.10.2015 subzistă, consideră că măsura anulării licenţei nr. x/P/14.02.2006 dispuse printre altele şi în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, nu poate fi anulată de către instanţa de judecată

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi, în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 11 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 28 ianuarie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Acţiunea în contencios administrativ dedusă judecăţii vizează exercitarea controlului de legalitate asupra Adreselor nr. x din 18.11.2015 şi nr. 439.324/S3/C.A din 20.10.2015 prin care s-a dispus măsura anulării Licenţei de funcţionare nr. x/14.02.2006 şi obligaţia de reziliere a Contractelor de prestări servicii, în termen de 10 zile de la primirea acesteia.

Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea societăţii reclamante, reţinând că actele a căror anulare se solicită sunt nelegale.

Motivul de casare invocat de recurentul-pârât în susţinerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Criticile recurentului-pârât subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează strict aplicarea eronată a dispoziţiilor art. dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 333/2003.

Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 modificată şi republicată, "Licenţa de funcţionare se anulează în următoarele cazuri: a) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 58 lit. i) - k), dacă făptuitorul are calitatea de conducător al societăţii care are ca obiect de activitate paza şi/sau protecţia, precum şi a contravenţiilor prevăzute la art. 58 lit. l) şi m); b) la repetarea, în interval de un an, a faptelor care atrag măsura suspendării; (…)", iar la art. 60 alin. (2) din acelaşi act normativ se menţionează că "Anularea licenţei de funcţionare se dispune de către Inspectoratul General al Poliţiei Române sau, după caz, de către instanţa de judecată şi se comunică oficiului registrului comerţului pe raza căruia funcţionează societatea specializată de pază şi protecţie, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie.".

În cauză Înalta Curte reţine următoarele aspecte;

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., licenţiată de I.G.P.R. - Direcţia de Ordine Publică sub nr. x/14.02.2006, conform Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor având ca asociat unic pe B. şi administrator pe C., persoană avizată favorabil de poliţie, a fost sancţionată în anul 2015 pentru săvârşirea mai multor abateri prin următoarele procese-verbale seria: AZ nr. x din 12.06.2015; PA nr. x din 13.07.2015 şi nr. x din 13.07.2015; PA nr. x din 01.10.2015 şi PA nr. x din 1.10.2015.

Urmare a acestor contravenţii, apreciate de instituţia pârâtă ca fiind săvârşite în mod repetat, în decursul unui an, a fost dispusă măsura de anulare a licenţei de funcţionare a societăţii reclamante în temeiul art. 60 din Legea nr. 333/2003.

Principala critică din recurs vizează faptul că instanţa de fond a aplicat eronat dispoziţiile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, recurenta-pârâtă apreciind că termenul de 10 zile se aplică doar comunicării către oficiului registrului comerţului pe raza căruia funcţionează societatea a dispoziţiilor luate, nu şi momentului în care dispune anularea licenţei.

Sub acest aspect Înalta Curte precizează că prevederile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 sunt clare, Inspectoratul General al Poliţiei Române dispune şi comunică anularea licenţei de funcţionare, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie. Ca urmare, atât luarea măsurii anulării licenţei cât şi comunicarea acesteia trebuie îndeplinite în termenul prevăzut de dispoziţia legală respectiv acela de "10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie".

În acest context, în cauză, în mod eronat instituţia-pârâtă a aplicat prevederile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 şi a emis adresa nr. x/20.10.2015, pe care ulterior a menţinut-o prin adresa din 18.11.2015, întrucât măsura de anulare a licenţei de funcţionare a societăţii reclamante a fost luată înainte de data rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au respins sau admis plângerile formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie, deci cu nerespectarea unui termen im perativ prevăzut de lege.

În subsidiar instanţa de recurs reţine că nici criticile recurentului-pârât vizând aplicarea eronată de către instanţa de fond a prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 nu este fondată.

Se constată astfel că temeiul pentru care a fost dispusă măsura anulării licenţei de funcţionare, art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, a fost aplicat pentru săvârşirea de către intimată a contravenţiei prevăzute de art. 58 lit. l) din acelaşi act normativ, pentru care aceasta a fost sancţionată prin procesul-verbal de contravenţie nr. x din 01.10.2015. Acest proces-verbal a fost anulat prin sentinţa civilă nr. x/05.10.2016 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2015, soluţie menţinută definitiv prin decizia nr. 2164/21.04.2017 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, astfel că măsura de anularea a licenţei de funcţionare, adoptată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, a devenit lipsită de temei factual.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 333/2003, invocat ca fiind un alt temei în baza căruia a fost anulată licenţa de funcţionare nr. 0814 din 14.02.2006, aplicat întrucât într-un interval de un an societatea a săvârşit, în mod repetat, fapte care atrag măsura suspendării, se constată că nici acesta nu are incidenţă în cauză.

Astfel, primul procesul-verbal de contravenţie nr. x/12.06.2015 încheiat de către IPJ Sălaj pentru nerespectarea prevederilor art. 58 lit. c) şi d) a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 800/08.03.2015 pronunţată de Judecătoria Şimleul Silvaniei şi rămasă definitivă prin respingerea apelului, soluţie pronunţată prin decizia nr. 1090/18.10.2016 de Tribunalul Sălaj, ambele în dosarul nr. x/2015.

Procesul-verbal de contravenţie nr. x/13.07.2015 prin care s-a aplicat societăţii reclamante sancţiunea avertismentului nu a fost contestat în instanţă.

Prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/13 iulie 2015 s-a aplicat intimatei-reclamante o amendă contravenţională de 5000 RON. Acesta a fost contestat în instanţă şi menţinut prin sentinţa civilă nr. 1489/18.04.2016 pronunţată de Judecătoria Satu Mare şi rămasă definitivă prin respingerea apelului, soluţie pronunţată în decizia nr. 682/18.11.2016 de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. x/2015.

Procesul-verbal de contravenţie nr. x din 01.10.2015 a fost contestat în instanţă iar prin sentinţa civilă nr. x/14.12.2015 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2015 s-a apreciat că sancţiunea principală a amenzii de 5000 RON nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, dispunând înlocuirea acesteia cu sancţiunea avertismentului. Prin decizia definitivă nr. 398/24.06.2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare a fost menţinută soluţia instanţei de fond.

În consecinţă instanţa de recurs reţine, că singurele procese-verbale de contravenţie menţinute în parte de instanţă sunt cele din data de13.07.2015 prin care s-au aplicat societăţii reclamante sancţiunea avertismentului şi amenzii şi, ca element care să demonstreze repetitivitatea faptelor contravenţionale săvârşite de intimata reclamantă, fapta reţinută prin Procesul-verbal de contravenţie nr. x din 01.10.2015, în raport de care s-a aplicat sancţiunea avertismentului.

În acest context, Înalta Curte constatând că elementul care să demonstreze repetitivitatea faptelor contravenţionale pentru care intimata reclamantă a rămas sancţionată constă într-o faptă cu grad de pericol social foarte redus, pentru care s-a aplicat sancţiunea avertismentului, reţine similar judecătorului fondului caracterul neîntemeiat al măsurii luate.

Faţă de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a constatat că este neîntemeiată sancţiunea de anulare a licenţei de funcţionarea reclamantei, întrucât actele contestate fiind emise cu încălcarea Legii nr. 303/2003, a Legii nr. 554/2004 şi a O.G. nr. 2/2001 şi a dispus anularea Adreselor nr. x din 20.10.2015 şi nr. x din 18.11.2015 prin care s-a dispus măsura anulării Licenţei de funcţionare nr. x/14.02.2006 şi obligaţia de reziliere a Contractelor de prestări servicii, în termen de 10 zile de la primirea acestora.

Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei nr. 278/CA/2016-PI din 19 decembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei nr. 278/CA/2016-PI din 19 decembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.