Occupational disease administrative decision upheld due to insufficient motivation, appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 27.05.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii, din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea acestora la anularea Hotărârii nr. 1070/19.10.2015, emisa de COMISIA DE EXPERŢI DE MEDICINA MUNCII şi la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 540/2016 pronunţată în data de 12 decembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice si Ministerul Sănătăţii, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comisia de Experţi de Medicina Muncii şi Direcţia de Sănătate Publică Olt, invocată de aceştia, ca fiind nefondate, a admis în parte cererea de chemare in judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, S.C. Electrocarbon S.A. şi Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Olt, anulând în parte Hotărârea nr. C 1070/19.10.2016 emisă de Comisia de Experţi de Medicina Muncii, respectiv doar în privinţa reclamantului A..

De asemenea, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor Comisia de Experţi de Medicina Muncii din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, S.C. Electrocarbon S.A. şi Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Olt la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind nefondat.

Prin Încheierea F.N din data de Camera de Consiliu din data de 25 noiembrie 2019 pronunaţată în acelaşi dosar, ce face parte integrantă din hotărâre, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite cererea formulată de petentul A., cu privire la dispozitivul sentinţei nr. 541 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Sănătăţii, S.C. B. şi Direcţia de Sănătate Publică Olt.

Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 540/12.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, în sensul că, în loc de " Hotărârea nr. C1070/19.10.2016", cum din eroare a menţionat instanţa, se va trece " Hotărârea nr. C1070/19.10.2015".

Îndreptarea se va face în ambele exemplare originale ale sentinţei".

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 540/2016 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii, încadrând criticile sale în cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond.

În motivarea recursului, susţine pârâta că prima instanţă, în mod netemeinic şi fără niciun act normativ care să stabilească condiţiile imperative de formă ale hotărârii nr. C 1070/2015 emise de Comisie, a anulat acest act administrativ, apreciind în mod arbitrat dificultăţile de înţelegere a conţinutului, sub aspectul faptului că " în concret hotărârea nu a fost motivată şi nu au fost indicate expres documentele omise din dosarul de cercetare prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 ş.i fără a explicita în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor risc profesional pentru a respecta anexa 3 din H.G. nr. 355/2007"

Cu alte cuvinte, instanţa a considerat că " motivarea soluţiei în fapt şi în drept nu răspunde exigenţelor impuse de principiile transparenţei şi previzibilităţii actului administrativ . . . . . . . . . .Nu se identifică în concret erorile, omisiunile procedurale ce impun pentru a doua oară retrimiterea dosarului la DSP Olt, cu obligaţia generală de refacere a cercetării".

Apreciază recurenta ca fiind nelegală şi netemeinică decizia de anulare a Hotărârii nr. C 1070/19.10.2015 emisă în considerarea unor prezumtive vicii de formă ale acesteia, cu atât mai mult cu cât actul administrativ atacat a fost motivat în fapt cât şi în drept.

Pârâta-recurentă susţine că temeiul legal, respectiv H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările şi completările ulterioare, art. 149-162, enumeră, în mod expres şi limitativ, documentele care trebuie să compună şi să facă obiectul dosarelor de cercetare a cazurilor de boli profesionale, aspect care nu a fost analizat judicios de către instanţa de fond.

Faţă de aceste motive, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu respingerea cererii de chemare în judecată

Recurenta-pârâtă arată că, în fapt membrii Comisiei de Experţi de Medicina Muncii au analizat la data de 15.05.20156, conform atribuţiilor preevăzute la art. 8 din Ordinul Comun nr. 1256/443/2008 al M.S.P.şi M.M.F.E.S, cu modificările ulterioare, contestaţiile formulate de către angajatorul S.C. Electrocarbon S.A. având nr. de înregistrate 67.1/13.02.2015 împotriva Proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională nr. x/14.01.2015 şi nr. y/14.01.2015 emise de DSP Olt prin care s-au confirmat diagnosticele de discopatie lombară faza IV cu radilucopatie L5S stânga forma senzitivo-motorie de etiologie profesională şi BPOC (bronşită pulmonară obstructivă cronică) de etiologie profesională, în cazul reclamantului A. şi a adoptat HC 959/15.05.2015, cu următorul conţinut:

"ca urmare a analizei contestaţiilor depuse, comisia de experţi de medicina muncii constată că nu se poate pronunţa asupra caracterului profesional a bolilor semnalate, deoarece nu s-au respectat prevederile legale privind semnalarea, cercetarea şi declararea bolilor profesionale, conform H.G. nr. 1425/2006, cu modificările şi completările uilterioare. Se anulează procesele-verbale şi fişele BP2 aferente. Se recomandă refacerea cercetării cazurilor cu respectarea H.G. nr. 1425/2006 (art. 149-162).

Se solicită în mod expres ca dosarele de cercetare să conţină toate documentele prevăzute de la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, cu modificările şi completările ulterioare, fără nici o excepţie, iar Fişa de identificare a factorilor de risc profesional să fie conform Anexei 3 din H.G. nr. 355/2007. DSP Olt va duce la îndeplinire prezenta hotărâre"

În continuare, recurenta reiterează motivele ce au determinat Comisia de experţi de medicina muncii să adopte această hotârâre, urmare a contestaţiilor formulate de angajatorul S.C. Electrocarbon Sa şi a verificării documentelor care compun dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale în cazul reclamantului, întocmit de Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Olt şi anume:

- documentele din dosarul de cercetare sunt contradictorii privind expunerea profesională: din istoricul de expunere, respectiv din copua de pe carnetul de muncă care certifică ruta profesională şi din fişele de identificare a factorilor de risc profesional (filele x) de la dosarul medical de medicina muncii, nu rezultă expunerea la toţi factorii de risc incriminaţi în etiologia bolilor semnalate (BPOC, respectiv discopatie lombară) prin Fişele de semnalare BP1 emise de Clinica de Medicina Muncii din Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă Craiova,

- Fişele de identificare a factorilor de risc profesional completate de angajatorul S.C. Electrocarbon S.A. pentru locurile de muncă ale reclamantului precum şi o altă fişă nedată, prezente la dosarul medical de medicina muncii nu sunt conform modelului din Anexa nr. 3 din H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea lucrătorilor, cu modificările şi completările ulterioare şi sunt contradictorii privind expunerea profesională.

Fişele nu precizează acele noxe profesionale care conform Anexei 22 - ar fi determinat îmbolnăvirile profesionale ale reclamantului cu diagnosticul " Discopatie lombară faza IV cu radiculopatie L5 stângă forma senzitivo-motorie".

- Clinica de Medicina Muncii din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova prin Fişele de semnalare BP1 a semnal cazurile fără să aibă dovada expunerii profesionale pe care o putea obţine de la DSPJ Olt sau de la angajatorul S.C. Electrocarbon S.A., deşi fişa de identificare a factorilor de risc profesional este un document obligatoriu la internarea într-o clinică de medicina muncii, conform anexei 5 din Ordinul 450/2006 actualizat, Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002, actualizată, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

- Comisia a constatat că nu există documente medicale carte să susţină diagnosticul de discopatie lombară.

Totodată, Comisia a constatat că nu au fost respectate de medicul specialist care a diagnisticat cazul criteriile de diagnostic ale BPOC prevăzute în Anexa nr. 7, Ghidul Local de Management al BPOC din Ordinul nr. 1059/2009 al Ministerului Sănătăţii pentru aprobarea ghidurilor de practică medicală.

În cazul de faţă, conform Biletului de ieşire din spital rezultă că raportul VEMS este de 98%, deci nu se susţine diagnosticul de BPOC în cazul reclamantului.

În Biletul de ieşire din spital nr. x/2014 se menţionează că " debutul bolii a fost în urmă cu cca 10 ani", ori, în această situaţie, dacă ar fi fost diagnisticat cu BPOC reclamantul nu ar fi întrunit,în urmă cu 2 ani, în 2012, condiţiile legale pentru a fi donator de rinichi, conform biletului de ieşire din spital x reclamantul nu avea la acea dată " antecedente patologice semnificative".

- Comisia a constatat totodată că cercetarea cazurilor de boală profesională, în cazul reclamantului, a fost efectuată de medicul din cadrul DSPJ Olt, fără respectarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional al medicului de medicina muncii, art. 151 şi art. 158 din H.G. nr. 1425/2006.

Astfel, Comisia a constatat că cercetarea nu s-a făcut de un medic specialist de medicina muncii din cadrul DSPJ Olt, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 151, alineat Comisia a solicitat precizări de la DSP Olt şi a primit următorul răspuns: " la nivelul instituţiei noastre din motive obiective nu a putut fi încadrat un medic în specialitatea medicina muncii".

În consecinţă, prin Hotărârea nr. HC 959/15.05.2015 Comisia a recomandat anularea proceselor-verbale şi a fişelor BP2 eliberate fără respectarea prevederilor legale şi efectuarea din nou a cercetării.

Or, în cazul de faţă, urmare a Hotărârii Comisiei HC 959/15.05.2015 DSPJ Olt nu a refăcut cercetarea, ci doar a trimis completări la documentele din dosarele de cercetare existente, respectiv: procesele-verbale de cercetare, Fişele de declarare a cazurilor de boli profesionale BP2, semnate de un alt medic, de specialitatea medicina muncii, Fişele de identificare a factorilor de risc profesional completate conform Anexei 3 din H.G. nr. 355/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Precizează că nerespectarea prevederilor art. 149 - art. 162 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2016, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, a fost sezizată şi de angajatorul S.C. Electrocarbon S.A. prin formularea unor noi contestaţii şi, ulterior, Comisia de Experţi de Medicina Muncii analizând contestaţiile, la data de 19.10.2015, a adoptat Hotărârea C1070/2015, prin care s-a concluzionat că nu s-au respectat recomandările din hotărârea Comisiei nr. HC 959/15.05.2015, privind refacerea cercetării cazurilor de boli profesionale conform reglementărilor legale, anulând procesele-verbale şi fişele BP2 aferente şi recomandând refacerea cercetării cazurilor cu respectarea H.G. nr. 1425/2006, fără nici o excepţie, iar Fişa de identificare a factorilor de risc profesional să fie conformă cu Anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Susţine recurenta că hotărârea nr. C1070/2015 este motivată în fapt şi în drept, Comisia făcând referire la modalitatea de cercetare şi declarare a cazurilor de îmbolnăvire profesională. Articolele 149-162 din H.G. nr. 1425/2006 enumeră în mod expres şi limitativ documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect care nu a fost avut în vedere de instanţa de fond.

Consideră recurenta că, o dezvoltare a motivelor hotărârii mai detaliată decât a apreciat Comisia a fi lămuritor, nu se impunea, întrucât Comisia nu are obligaţia de a reface analize sau alte proceduri ci doar analizează documentele medicale şi de expunere existente în dosarul de contestaţie, având ca rezultat final confirmarea sau infirmarea bolilor profesionale.

În conformitate cu art. 8 pct. 4. din Ordinul comun M.S.P. şi M.M.F.E.S nr. 1256/443/2008, actualizat, Comisia "întocmeşte şi eliberează documentul final privind soluţionarea cazului respectiv, care cuprinde concluziile Comisiei". Instanţa de fond, în mod netemeinic şi fără să existe niciun act normativ care să stabilească condiţiile imperative de formă ale hotărârii nr. C 1070/2015 adoptată de Comisie a procedat la anularea acestui act administrativ în considerarea conţinutului acestuia, apreciind în mod arbitrar dificultăţile de înţelegere a conţinutului în raport cu destinatarul.

Destinatarul actului administrativ care face obiectul prezentei cauze nu este intimatul- reclamant, ci angajatorul S.C. Electrocarbon S.A., persoană juridică care beneficiază de suportul de specialitate al unui medic de medicina muncii şi al unui jurist. Destinatarul actului administrativ atacat de intimaţii- reclamanţi nu a ridicat niciun fel de obiecţii de fond sau, după caz, de formă, cu privire la conţinutul, respectiv efectele juridice ale actului emis de Comisie.

De altfel, Comisia a explicat punctual intimaţilor-reclamanţi aspectele legale şi medicale din conţinutul hotărârii cu ocazia răspunsului la plângerea prealabilă formulată prin avocat C..

Consideră recurenta că, o detaliere a motivelor conţinutului hotărârii nr. C 1070/19.10.2015 ar fi fost necesară în măsura în care Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Olt ar fi efectruat cercetarea şi declararea cazurilor de boli profesionale în cazul reclamantului, având în vedere toate toate documentele prevăzute de articolul 159 din H.G. nr. 1425/2006 necesare şi suficiente care pot determina stabilirea corectă a caracterului de boli profesionale.

Si în situaţia în care instanţa de fond ar fi concluzionat că Hotărârea C 1070/19.10.2015 este insuficient motivată, atât în fapt cât şi în drept, ar fi trebuit să dispună anularea hotărârii cu obligaţia Comisiei de a relua procedura prevăzută în Ordinul comun 1256/443/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea recursului este invocată practică judiciară neunitară a Curţii de Apel Craiova.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 540/12.12.2016 şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitatat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind temeinică şi legală.

Apreciază intimatul-reclamant că instanţa de fond, în mod corect a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat Hotărârea nr. C 1070/19.10.2016 emisă de Comisia de Experţi de Medicina Muncii, constatând că actul administrativ contestat nu îndeplineşte condiţia esenţială a motivării, sancţiunea fiind nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită prin motivarea ulterioară efectuată de pârârâtă prin intermediul întâmpinării depusă la dosar.

Este de esenţa actului administrativ că motivarea trebuie să fie suficient de clară şi precisă pentru a putea face obiectul cenzurii de către instanţa judecătorească şi pentru ca titularul, subiecr de drept să fie corect informat asupra argumentelor ce justifică măsurile dispuse.

Instanţa de fond în mod corect a reţinut că Hotărârea nr. C 1070 este nemotivată, motivarea reprezentând o obligaţie generală a autorităţii publice aplicabilă oricărui act administrativ.

Sancţiunea pentru nemotivarea actului administrativ nu poate fi decât anularea acestuia.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, apreciază intimatul că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-şi exercita atribuţiile conform Ordinului 1256/2006 şi de a pronunţa o soluţie finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin fişele BP2 şi prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuţiile prevederilor art. 5 şi 8 din Ordin.

Pe toată perioada lucrată a fost expus la pulberi anorganice, gaze şi vapori iritanţi, carbune, cocs, fiind supuşi la suprasolicitare osteo- musculo- articulară.

Din cauza expunerii la noxe şi suprasolicitării şi microclimatului nefavorabil a fost diagnosticat de către Spitalul Judeţean Craiova, secţia de Medicina Muncii cu boală profesională, aşa cum rezultă din biletele de ieşire din spital, fiind diagnosticat cu BPOC cu criză bronhospasm de etiologie profesională şi Discopatie lombară.

Direcţia de Sănătate Publică Olt a efectuat cercetarea bolii profesionale respectând prevederile H.G. nr. 1425/2006, în sensul că dosarele de cercetare au cuprins toate documentele prevăzute de atricolul 159 din actul normativ, aceasta fiind răspubnzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în Fişa de declarare BP2.

În speţă există legătura de cauzalitate între afecţiunile sale medicale şi activitatea pe care a prestat-o în cadrul S.C. Electrocarbon, fiind întrunite condiţiile din H.G. nr. 1425/2006 şi Ghidul de practică medicală aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.220/2010 pentru declararea cazului de boală profesională.

Solicită în concluzie, respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică.

În data de 04.09.2019 intimatul-reclamant A. a depus şi Concluzii Scrise pe fondul recursului, reluând o parte din susţinerile formulate şi în cadrul întâmpinării.

Intimatul - pârât Ministerul Sănătăţii a formulat la rându-i întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

Intimatul - pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus Concluzii Scrise, solicitând instanţei să menţină, ca fiind temeinică şi legală, soluţia în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MMJS şi respingerea acţiunii în contradictoriu cu acesta.

Societatea Electrocarbon S.A., la rându-i, a formulat Note Scrise, în cadrul cărora a solicitat admiterea recursului, urmând a se constata că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care să se dispună casarea acesteia şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Răspunsul la întâmpinări

Recurenta - pârâtă Comisia de Experţi de Medicina Muncii a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - reclamant, solicitând instanţei să respingă apărările formulate de acesta, ca fiind neîntemeiate. Apreciază că soluţia instanţei de fond este greşită, având în vedere că instanţa nu poate verifica legalitatea procedurii şi nu se poate substitui Comisiei emitente a hotărârii contestate.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din 22 octombrie 2018 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 10 septembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale relevante, Înalta Curte constată, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, că recursul declarat în cauză este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată ca instanţa de fond a anulat hotărârea atacată în contencios administrativ, reţinând că aceasta nu este motivată în concret şi nu indică expres documentele omise din dosarul de cercetare şi prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, neexplicându-se nici în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional, pentru a se respecta Anexa 3 din H.G. nr. 355/2007, încălcându-se astfel principiile transparenţei şi previzibilităţii actului administrativ. În plus, prima instanţă a constatat că, formal, documentaţia este completă şi permite analiza de fond a diagnosticului. Împrejurarea că în cuprinsul întâmpinării formulate în acest în litigiu pârâta a detaliat motivele, iar apărările Comisiei privesc fondul diagnosticului nu este de natură a complini lipsa motivării actului administrativ.

În ceea ce priveşte prima critică dedusă judecăţii de către recurentă, aceasta vizează faptul că instanţa de fond a anulat un act administrativ pentru vicii de formă în lipsa unui act normativ care să stabilească condiţii imperative de formă ale acestuia şi în condiţiile în care destinatarul actului nu a ridicat obiecţii. Recurenta susţine că nu a făcut decât să respecte dispoziţiile legale care reglementează procedura de urmat cuprinsă în art. 149-162 din H.G. nr. 1425/2006 şi documentele pe care trebuie să le conţină dosarul în vederea confirmării unui diagnostic, astfel cum sunt stabilite în art. 159 din H.G. nr. 1425/2006. Precizează că părţile nu s-au conformat celor dispuse de Comisie prin hotărârea anterioară nr. 959/2015 privind recercetarea cauzei, ce presupunea reinternarea reclamanţilor şi refacerea unor înscrisuri privind investigaţiile medicale şi fişe de identificare a factorilor de risc profesional, limitându-se a completa actele iniţiale.

Susţinerile recurentei sunt lipsite de temei legal.

Astfel, instanţa de fond a anulat hotărârea reţinând că nemotivarea actului administrativ încălcă principiile transparenţei şi previzibilităţii ce trebuie respectate la emiterea actului.

Este lipsit de relevanţă faptul că norma specială care reglementează procedura în baza căreia acţionează comisia nu cuprinde dispoziţii de ordin formal cu privire la modalitatea în care trebuie să fie redactată hotărârea prin care soluţionează o contestaţie. Principiile ca guvernează actul administrativ sunt general valabile, indiferent de domeniul în care acest act este emis, în măsura în care nu există norme speciale aplicabile cu titlu derogator, principii pe care autoritatea emitentă trebuie sa le respecte.

Nici împrejurarea că destinatarul actului, S.C. Electrocarbon S.A., nu a ridicat obiecţii nu poate împiedica analiza acestei critici în procedura contestării actului administrativ, câtă vreme nemotivarea hotărârii a fost invocata de către părţile cărora li s-a recunoscut calitatea de a contesta actul administrativ.

Recurenta susţine că a imputat Direcţiei de Sănătate Publică faptul că nu a procedat, conform celor dispuse prin hotărârea anterioară, nr. 959/2015, la reinternarea reclamantului, refacerea unor înscrisuri privind investigaţiile medicale şi la întocmirea corectă a fişelor de identificare a factorilor de risc profesional.

Aceste susţineri nu răspund celor reţinute de instanţa de fond care a constatat, tocmai, că pârâta nu a făcut în actul administrativ aceste precizări, pe care le-a susţinut în întâmpinare si le-a reluat în memoriul de recurs, dar care însă nu pot complini lipsurile constatate ale actului administrativ.

Dimpotrivă, instanţa de fond a apreciat că acest tip de apărare dezvoltat în faza contencioasă a litigiului, priveşte fondul diagnosticului şi că, formal, documentaţia este completă şi permite analiza de fond a diagnosticului, astfel că soluţia Comisiei de retrimitere a dosarului la Direcţia de Sănătate Publică nu se justifica.

Prin urmare, dacă din actele depuse nu rezulta că sunt îndeplinite condiţiile pentru confirmarea diagnosticului de boala profesionala, Comisia nu avea decât a emite un astfel de verdict însă retrimiterea, pentru a doua oară, a dosarului, în vederea refacerii unei proceduri în legătură cu care pârâta nu precizează ce anume trebuie urmărit şi refăcut, în condiţiile în care din punctul de vedere al autorităţii abilitate a întocmi dosarul, acesta este complet, este lipsită atât de temei legal, cat şi faptic.

Reţine Înalta Curte că recurenta nu formulează critici explicite de nelegalitate cu privire la cele statuate de instanţa de fond, de natură a infirma aceste judecăţi.

Înalta Curte constată că s-au respectat recomandările Comisiei de Experţi, procedându-se la refacerea cercetării cazurilor de boli profesionale conform reglementarilor legale, însă Comisia nu a motivat în concret şi nu a indicat expres documentele omise din dosarul de cercetare, erorile, omisiunile procedurale ce impun pentru a doua oarp retrimiterea dosarului la DSP Olt, cu obligaţia generală de refacere a cercetării, fără a explica în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional pentru a fi respecată Anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Astfel, instanţa de fond în mod corect a apreciat că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-şi exercita atribuţiile conform Ordinului 1256/2006 şi de a pronunţa o soluţie finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin fisele BP2 şi prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuţiile prevăzute de art. 5 şi 8 din Ordin.

Confirmarea diagnosticului de profesionalitate a fost făcută nu numai de DSP Olt-Biroul de medicina muncii dar şi de către ITM Olt şi Comisia de Pneumoconioze din Clinica de Medicina Muncii Craiova.

În cuprinsul proceselor-verbale, respectiv la punctul 1 lit. a), se) menţionează că îmbolnăvirea profesională s-a datorat ca urmare a expunerii - la pulberi de nisip, cocs, grafit, gaze şi vapori iritanţi şi respectiv SI02.

Potrivit prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la direcţiile de sănătate publică judeţene şi cuprinde următoarele documente:

-opisul documentelor din dosar;

- istoricul de expunere profesională care certifică ruta profesională;

-copia de pe fişa de identificare a riscurilor profesionale;

-documentul medical (bilet de ieşire din spital) care precizează diagnosticul de boală profesională;

- procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;

- copie de pe fişa de semnalare BP2.

Direcţia de Sănătate Publica Olt a efectuat cercetarea bolii profesionale respectând prevederile H.G. nr. 1425/2006 în sensul că dosarele de cercetare au cuprins toate documentele prevăzute de art. 159.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că Hotărârea nr. C 1070, a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii în materia bolilor profesionale, a Ordinului nr. 1256/443/2008.

Obligaţiile autorităţii emitente de a motiva actul administrativ, constituie o garanţie contra arbitrariului conduitei administraţiei publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreţionare.

Astfel, obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiţie de formă, ci ca o condiţie de legalitate ce vizează fondul actului administrativ.

Motivarea unei decizii administrative trebuie să cuprindă elemente de fapt şi de drept care, pe de-o parte să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile şi efectele deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

De asemenea, motivarea actului administrativ conferă acestuia transparenţă, importanţă atât pentru cei vizaţi cât şi pentru instanţa de judecată, care înfăptuieşte controlul de legalitate, fiind decisive pentru a face şi demarcaţia între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă şi cel adoptat prin exces de putere.

În consecinţă motivarea actelor administrative este o condiţie de legalitate, iar neîndeplinirea acesteia conduce la anularea respectivelor acte.

Înalta Curte constată că hotărârea nr. C-1070/19.10.2015 a fost emisă fără a motiva în concret şi a indica expres documentele omise din dosarul de cercetare şi prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 şi fără a explicita în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional pentru a respecta anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii împotriva sentinţei nr. 540 din 12 decembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2019.