Reparation for ethnic persecution: recognition of forced relocation under Law No. 189/2000 following the 1940 Romania-Bulgaria treaty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's order to annul the administrative decision denying benefits and obliging the fund to grant the claimant the status of a beneficiary under Law No. 189/2000. The dispute concerned the claimant's request for reparation for ethnic persecution, specifically challenging the commission's refusal to recognize her as a person forcibly displaced from Bulgaria to Romania following the 1940 Treaty of Craiova. The court held that the claimant satisfied the legal criteria under Article 1(1)(c) of Law No. 189/2000 and Article 2 of the applicable norms, as documentary evidence including national archives records and witness testimony sufficiently established that she was a Romanian citizen subjected to ethnic persecution and forced relocation between September 1940 and March 1945.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Reparation for ethnic persecution: recognition of forced relocation under Law No. 189/2000 following the 1940 Romania-Bulgaria treaty: Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, refugiată sau care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral, cum este cazul în speță.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată cu nr. 3769 din 3 decembrie 2003, reclamanta A.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8536/7876 din 16 octombrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei și recunoașterea calității de beneficiară a acestei legi.
În motivare, reclamanta a arătat că urmare a Tratatului din 7 septembrie 1940, s-a refugiat împreună cu bunica și mama sa, din localitatea Silistra, județul Durostor, Bulgaria, în România, unde s-a stabilit definitiv.
În cauză, pârâta a formulat întâmpinare, cu motivarea că persecuția invocată nu a fost dovedită cu acte oficiale.
Prin sentința civilă nr. 235 din 9 februarie 2004, instanța învestită, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în baza cererii nr. 4789 din 7 martie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța, din actele depuse, și anume: situația de avere în redactare bilingvă eliberată de Arhivele Naționale, certificate de stare civilă și declarații de martor, a reținut că reclamanta, împreună cu familia, respectiv cu bunica A.D. - titulara proprietății și cu mama sa, D.A., căsătorită S., au fost strămutate din Bulgaria, în România, ca urmare a Tratatului de la Craiova.
Împotriva sentinței a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, susținând că la emiterea hotărârii, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a avut în vedere actele înaintate la data depunerii cererii, neexistând dovezi concludente cauzei, care să justifice acordarea calității de beneficiar al legii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, refugiată sau care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral, cum este cazul în speță.
În raport cu aceste dispoziții legale, se constată că sentința atacată este legală, în cauză dovedindu-se faptul strămutării forțate, în luna septembrie, anul 1940, a reclamantei, împreună cu familia sa, ca urmare a aplicării clauzelor prevăzute în Tratatul dintre România și Bulgaria, reclamanta fiind, așadar, îndreptățită să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Față de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 235 din 9 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.