Withdrawal of action and annulment of lower judgment in dispute over insolvency practitioner approval
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took note of the plaintiff's withdrawal of the lawsuit, rendering a final decision that annulled the lower court's judgment, thereby resolving the dispute in favor of the administrative agency by extinguishing the litigation. The case involved an administrative law action where a practitioner in insolvency challenged decisions by the National Agency for Fiscal Administration regarding the rejection of her pre-liminary complaint and her exclusion from the list of approved practitioners. Although the Court of Appeal had previously dismissed the claim, the Supreme Court did not examine the merits of the appeal due to the plaintiff's voluntary withdrawal under the principle of party autonomy. The decisive legal basis comprised Article 406 of the Code of Civil Procedure, which governs the right to withdraw from judgment at any stage, and Article 9, establishing that such acts of disposition are not subject to judicial censorship.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ; Withdrawal of action and annulment of lower judgment in dispute over insolvency practitioner approval: Recurenta-reclamantă a depus, la data de 1.07.2020, cerere de renunţare la judecată, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală: anularea în parte a actului administrativ intitulat Decizia nr. 1/29.06.2017 privind soluţionarea plângerilor prealabile depuse de practicienii în insolvenţă în cadrul procedurii de verificare a cerinţelor în vederea agreării, emisă de Comisia de soluţionare a plângerilor prealabile din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv în ceea ce priveşte respingerea plângerii prealabile; modificarea Deciziei nr. 01/03.05.2017 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală emisă de Comisia de agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă din cadrul Agenţiei de Administrare Fiscală în sensul înscrierii reclamantei în Lista practicienilor agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 36 din 1 martie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de suspendare.
3. Cererea de renunţare la judecată
3.1. Recurenta-reclamantă a depus, la data de 1.07.2020, cerere de renunţare la judecată, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ.
4. Soluţia instanţei de recurs
4.1. Astfel, instanţa de control judiciar reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,
"Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".
Conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol,
"Când renunţare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.
Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
4.2. Faţă de cererea recurentei-reclamante de renunţare la judecata cererii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a lua act de renunţarea reclamantei la judecată şi a anula hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecarea acţiunii.
Anulează sentinţa nr. 36 din 1 martie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iulie 2020.