Appeal declared null for failing to meet cassation requirements, upholding administrative decision on state aid recovery for wastewater infrastructure

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circu mstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, la data de 07 august 2017, contestatoarea S.C. A. S.A. a solicitat admiterea cererii şi pe cale de consecinţă anularea Deciziei nr. 7166/13.02.2017 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/29.12.2016, emis pentru contractul de lucrări "CS-CL-03, nr. x/29.11.2013 Construcţia şi reabilitarea staţiilor de epurare în Reşiţa, Bocşa, Anina şi Oraviţa " din cadrul proiectului Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin"; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/29.12.2016 emis pentru contractul de lucrări "CS-CL-03, nr. x/29.11.2013 Construcţia şi reabilitarea staţiilor de epurare în Reşiţa, Bocşa, Anina şi Oraviţa " din cadrul proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin" şi exonerarea noastră de la plata sumei de 2.491.009,51 RON; suspendarea executării actului administrativ unilateral - Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/29.12.2016, până la soluţionarea definitivă a cauzei - art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 22 din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Direcţia Generală Infrastructura Mare, Autoritatea de Management Pos Mediu.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs.

Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, invocată prin întâmpinarea formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de15 martie 2018, iar recursul a fost trimis prin fax la data de 2 aprilie 2019, în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac în termenul legal.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu de instanţă, se reţin următoarele.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte apreciază necesar a fi sintetizate circumstanţele cauzei şi cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate.

Înalta Curte constată că, memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe ar fi pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, limitându-se la a relua aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă.

Reţine instanţa de control judiciar că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului.

Constată nulitatea recursului formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 22 din 29 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iulie 2020.