Salary recalculation claim against court rejected for lack of standing; ministry's salary-ranking order held to moot claim.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantele A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Gorj, au solicitat recalcularea şi stabilirea cuantumului drepturilor salariale (cuantumul indemnizaţiei brute lunare, precum şi cuantumul sporurilor pentru risc şi confidenţialitate şi al sporului pentru condiţii deosebite de muncă, al sporului de vechime în muncă, cuvenite reclamanţilor care au trecut în tranşe superioare de vechime în funcţie şi/sau în muncă) la nivelul de maxim de salarizare în plată pentru funcţiile similare din cadrul aceleiaşi instituţii/autorităţi publice, precum şi emiterea în acest sens a unor ordine de salarizare conform prevederilor art. 1 alin. (5)1 şi art. 5 alin. (1) din O.U.G, nr. 83/2014, începând de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 83/2014, respectiv data de 09.04.2015; plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a stabilirii drepturilor salariale conform petitului de la pct. l, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie de la data datorării până la data plăţii efective; plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală aferentă sumelor stabilite în baza petitelor anterioare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011 şi art. 1530, 1535 alin. (1) C. civ.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1028 din data de 7 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curţii de Apel Craiova; a admis acţiunea formulată de reclamantele A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Gorj; a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanţi noi ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015; a obligat pârâţii Tribunalul Gorj şi Curtea de Apel Craiova, ca, după emiterea ordinelor, să achite diferenţele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1028 din data de 7 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei a arătat că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale, aspecte care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul înlăturării obligaţiei Ministerului Justiţiei de Ia emiterea unor noi ordine de încadrare salarială.

Sub acest aspect arată că, la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin art. 1 al O.M.J. nr. 4680/C/2016 s-a prevăzut că, începând cu data de 09.04.2015, se recalculează indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporuri judecătorilor, care la acea data beneficiau de un cuantum al acestora mai mic decât cel stabilit la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Astfel, la data de 24.05.2017 a fost emis O.M.J. 1478/C/2017, prin care a fost recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor pentru intimaţii-reclamanţi A., B., C. şi D..

Faţă de aceste aspecte, solicită admiterea excepţiei lipsei de obiect, întrucât O.M.J. nr. 4680/C/2016 este legal.

Mai mult decât atât, prin O.M.J. nr. 1478/C/24.05.2017 a fost emis ordinul individual privind diferenţele acordate intimaţilor-reclamanţi, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 293/2015, O.U.G. nr. 57/2015 şi ţinând seama de Decizia nr. 23/26 septembrie 2016 a ÎCCJ şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care au fost stabilite cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară, cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi cuantum sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică si al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii.

În ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare, consideră că aceasta nu are temei legal, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, sumele prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2018, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică (alin. (4), la care se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie (alin. (5).

Totodată, în Decizia I.C.C.J. nr. 21/22.05.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, se reţine că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii, însă în condiţiile existenţei unui titlu care stabileşte obligaţia de plată a unei sume de bani, iar executarea acestuia este amânată. Aşadar, "problema naturii juridice a dobânzilor de tipul celor solicitate în cauza pendinte a fost rezolvată prin recursul în interesul legii soluţionat de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2/2014, care, în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, a apreciat că pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011."

În aceeaşi decizie, se reţine că "(...) aceste dobânzi, ca formă de penalizare a debitorului care nu şi-a îndeplinit la timp obligaţia de executare a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un litigiu referitor la drepturi salariale, curg de drept de la momentul pronunţării hotărârii...".

Aşadar, se are în vedere situaţia când se achită cu întârziere sumele acordate prin hotărâri judecătoreşti, deşi acestea sunt executorii de drept de la momentul pronunţării acestor hotărâri. Or, nu ne aflăm în prezenţa unei hotărâri judecătoreşti care obligă la plata de drepturi băneşti şi care nu este executată, în ciuda caracterului executoriu, în speţă tinzându-se la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care sa oblige la plata unor sume, acestea neputând fi purtătoare de dobânzi penalizatoare pentru un interval de timp anterior momentului stabilirii dreptului prin hotărâre judecătorească. Dacă se pune problema dobânzilor pentru perioada anterioară, acesta nu poate fi decât cel mult remuneratorie, potrivit art. 1 din O.G. nr. 13/2011.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. solicită admiterea recursului şi casarea în totalitate a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei de obiect şi înlăturării obligării Ministerului Justiţiei de la emiterea ordinelor de salarizare.

Prin motivele de recurs formulate, pârâta Curtea de Apel Craiova a arătat că un prim aspect al nelegalităţii sentinţei atacate vizează faptul că prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Craiova invocată prin întâmpinarea la acţiune, ignorând în totalitate faptul că nu există identitate între persoana obligată în raportul juridic de drept substanţial dedus judecăţii şi calitatea de pârâtă a instituţiei recurente.

Referitor la plata diferenţelor salariate la care prima instanţă, în mod eronat, a fost obligată alături de pârâtul Tribunalul Gorj, subliniază faptul că această instanţă nu este şi nu a fost angajatorul intimatelor - reclamante, raporturile de muncă ale acestora fiind stabilite cu Tribunalul Gorj unde îşi desfăşoară activitatea în calitate de judecători.

Arată că, în sistemul judiciar, Curtea de Apel Craiova şi tribunalele arondate, dintre care şi Tribunalul Gorj sunt entităţi juridice diferite, cu personalitate juridică şi competenţe administrative distincte, iar prima instanţă a procedat greşit sub aspectul corelării în cauză a prevederilor legale incidente în ceea ce priveşte rolul ordonatorilor de credite, confundând raportul de drept privat dedus judecăţii cu raportul juridic financiar, de drept public ce se stabileşte între ordonatorii de credite din sistemul judiciar.

Pe cale de consecinţă, concluzionează că legitimarea procesuală pasivă revine doar autorităţii publice cu care salariatul se află în mod direct legat de raporturi de muncă, (în speţă Tribunalul Gorj) întrucât acesteia îi aparţine prerogativa acordării drepturilor salariate, aspect faţă de care solicită admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii faţă de Curtea de Apel Craiova.

4. Apărările formulate în cauză.

Cu privire la recursurile formulate nu s-au depus întâmpinări.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

6. Aspecte procesuale

La data de 23.07.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a depus o cerere prin care a arătat că în raport de Ordinul nr. 2066/C/2018 solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea cererii dedusă judecăţii ca rămasă fără obiect.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat recalcularea şi stabilirea cuantumului drepturilor salariale (cuantumul indemnizaţiei brute lunare, precum şi cuantumul sporurilor pentru risc şi confidenţialitate şi al sporului pentru condiţii deosebite de muncă, al sporului de vechime în muncă, cuvenite reclamanţilor care au trecut în tranşe superioare de vechime în funcţie şi/sau în muncă) la nivelul de maxim de salarizare în plată pentru funcţiile similare din cadrul aceleiaşi instituţii/autorităţi publice, precum şi emiterea în acest sens a unor ordine de salarizare conform prevederilor art. 1 alin. (5)1 şi art. 5 alin. (1) din O.U.G, nr. 83/2014, începând de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 83/2014, respectiv data de 09.04.2015; plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a stabilirii drepturilor salariale conform petitului de la pct. l, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie de la data datorării până la data plăţii efective; plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală aferentă sumelor stabilite în baza petitelor anterioare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011 şi art. 1530, 1535 alin. (1) C. civ.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanţi noi ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015; a obligat pârâţii Tribunalul Gorj şi Curtea de Apel Craiova, ca, după emiterea ordinelor, să achite diferenţele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Învestită cu soluţionarea cererilor de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual acestora, după cum urmează:

În ceea ce priveşte recursul formulat de către pârâta Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Craiova având în vedere faptul că intimaţii-reclamanţi nu au raporturi de muncă cu această instanţă, ci cu pârâtul Tribunalul Gorj, unde îşi desfăşoară activitatea în calitate de judecători, şi ca atare, nu există identitate între persoana obligată în raportul juridic de drept substanţial dedus judecăţii şi calitatea de pârâtă a instituţiei recurente.

Pe cale de consecinţă, legitimarea procesuală pasivă revine doar autorităţii publice cu care salariatul se află în mod direct legat de raporturi de muncă, (în speţă Tribunalul Gorj) întrucât acesteia îi aparţine prerogativa acordării drepturilor salariate, aspect faţă de care, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii faţă de Curtea de Apel Craiova, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Cu privire la recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei, Înalta Curte constată că ţinând seama de Decizia nr. 23/26 septembrie 2016 a ÎCCJ şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care au fost stabilite cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară, cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi cuantum sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică si al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, prin Ordinul nr. 1478/C/24.05.2017, avându-se în vedere s-a stabilit:

Art. 1 - În perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Craiova prevăzuţi în Anexele nr. 1-23 la prezentul ordin, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, conform celor menţionate în Anexe.

Art. 2 - Începând cu data de 01.08.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Craiova prevăzuţi în Anexele nr. 1-23 la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia.

De asemenea, în cuprinsul acestui ordin se menţionează că a fost emis în aplicarea dispoziţiilor Ordinelor ministrului justiţiei nr. 4680/C/2016 şi nr. 219/C/2017, precum şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5)1 în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5)1 Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1)1 şi (1)2 din acelaşi act normativ:

"(1)1 Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1)2 Prevederile alin. (1)1 se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 1478/C/2017, a procedat la punerea în aplicare a prevederilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, raportându-se la obligaţia care îi revine conform acestei decizii de a acorda nivelul maxim al salariului de bază identificat în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, respectiv categorii profesionale, acordând judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Craiova, prevăzuţi în Anexele nr. 1-23 la prezentul ordin, nivelul maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, conform celor menţionate în anexe.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamanţilor şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului stabilirea cuantumului drepturilor la nivelul de maxim de salarizare aflat în plată pentru funcţiile similare din cadrul aceleiaşi instituţii/autorităţi publice, precum şi emiterea în acest sens a unor ordine de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B., C., D. şi A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanţi noi ordine de încadrare salarială, ca rămas fără obiect şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei nr. 1028 din 07 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B., C., D. şi A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanţi noi ordine de încadrare salarială, ca rămas fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.