Mootness of salary equalization claims after subsequent administrative issuance of maximum sectoral reference values

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2017, formulată împotriva Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 1469/C/24.05.2017, reclamanţii A., B., C., D., E. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015, ţinând seama şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 şi la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de Ia data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 862 din data de 27.02.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect plata diferenţei salariale actualizată cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente şi a respins capătul de cerere având ca obiect plata diferenţei salariale actualizată cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente formulat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei pentru lipsa calităţii procesuale pasive. A admis excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie, în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 9.04.2015; a respins cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 9.04.2015 pentru autoritate de lucru judecat provizorie; a admis în parte cererea privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI; a anulat în parte ordinul de salarizare nr. 1469/C/24.05.2017, în privinţa reclamanţilor şi în consecinţă: a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanţii A., C., D., E. ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 şi de 405 RON majorată cu 10%, începând cu 01.12.2015.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 862 din data de 27.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi reclamanta B..

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, pârâtul Ministerul Justiţiei a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea în partea a OMJ nr. 1469/C/24.05.2017 şi emiterea unui nou ordin prin care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită începând cu data de 9.04.2015 pe baza valorii de referinţă sectorială 405 RON, deoarece acest act administrativ a fost emis în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 4680/C/2016 şi OMJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente acestora pentru judecători şi asistenţii judiciari.

Astfel, Ordinul MJ nr. 4680/C/2016 a fost emis în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016, dispunând recalcularea la nivel maxim a indemnizaţiilor judecătorilor, începând cu 9 aprilie 2015.

La art. 1 al acestui ordin s-a prevăzut că, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, li se recalculează indemnizaţia la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, realizându-se astfel o unificare a indemnizaţiilor, prin eliminarea diferenţelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcţie de actul normativ în vigoare.

Totodată, art. 2 din ordinul menţionat prevede că începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a CCR face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, pe familie ocupaţională, ţinând cont de faptul că de la 1 octombrie 2016 la nivelul ÎCCJ s-a acordat valoarea de referinţă sectorială 405 RON, ca urmare a adoptării Ordinului Preşedintelui ICCJ nr. 283/25.10.2016, începând cu această dată s-a făcut raportarea la un salariu în plată pe familie ocupaţională în funcţie de această valoare de referinţă sectorială majorată cu 10%.

Astfel, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se că:

"începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)".

Ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din OMJ nr. 4680/C/2016 şi art. 3 din OMJ nr. 219/C/2017 care statuează că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale individuale se va realiza ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite, aducerea la îndeplinire a acestor prevederi s-a concretizat în ceea ce îi priveşte pe intimaţii-reclamanţi în emiterea OMJ nr. 1469/C/2017.

Aşadar, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 O.U.G. nr. 83/2014, prin Ordinul mj nr. 4680/C/2016 s-a realizat o unificare a indemnizaţiilor, prin eliminarea diferenţelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcţie de actul normativ în vigoare, iar în prezent s-a finalizat activitatea privind emiterea ordinelor prin care indemnizaţiile să se stabilească individual conform acestui text de lege.

Textul din O.U.G. nr. 57/2015 nu foloseşte sintagma "nivel maxim în plată", aşa cum apare în O.U.G. nr. 43/2016 la art. 1 pct. 1: "(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Prin urmare, numai de la acest moment (1.08.2016) se pune problema raportării salariilor/indemnizaţiilor din sistem la "nivelul maxim în plată".

Ţinând cont de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, care statuează că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor de la data publicării în Monitorul Oficial al României, apreciem că actele administrative invocate, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiei intimaţi lor-reclamanţi, au fost emise în acord cu Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, astfel că este neîntemeiată anularea OMJ nr. 1469/C/2017 şi obligarea Ministerului Justiţiei de a emite un nou ordin prin care să stabilească indemnizaţia de încadrare prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 405 RON pentru o perioadă anterioară datei 01.10.2016.

În concluzie, având în vedere dispoziţiile legale invocate şi ţinând cont de faptul că indemnizaţia intimaţilor-reclamanţi a fost stabilită în raport de aceste prevederi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 496 din noul C. proc. civ., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în parte a hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, reclamanta B. a arătat că în mod greşit prima instanţă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie, în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 Iei majorată cu 10% începând cu 09.04.2015 şi a respins cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 Iei majorată cu 10% începând cu 9.04.2015 pentru autoritate de lucru judecat provizorie deoarece, acţiunea admisă a avut un alt obiect decât prezenta acţiune, fiind solicitat a se anula alte ordine de salarizare, respectiv:

"revocarea art. 2 alin. (1) din Ordinul 4680/C/21.12.2016 în sensul recalculării indemnizaţiei de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, precum şi revocarea art. 1 al Ordinului nr. 219/01.02.2017 care modifică Ordinul nr. 4680/2016, în sensul precizării dalei de,.1 octombrie 2016" în loc de "9 aprilie 2015".

Cu privire la fondul cauzei solicită admiterea recursului şi casarea hotărârii instanţei de fond, admiterea acţiunii şi obligarea intimatului să emită şi în favoarea recurentei-reclamante o dispoziţie de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 Iei, începând cu 09.04.2015, ţinând seama şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014.

În susţinerea acestui motiv de recurs se arată că, salarizarea personalului bugetar a fost reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Având în vedere diferenţele salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea reglementată prin legi anuale de salarizare, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea acestor inechităţi.

În acest sens au fost adoptate Legea nr. 71/2015 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Legea nr. 71/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 şi a intrat în vigoare Ia data de 9 aprilie 2015.

Prin această lege a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

La articolul 1, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (51), cu următorul cuprins:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii si autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie grad treaptă şi gradaţie, va fi salarizat Ia nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege, conform art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Dispoziţiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraţilor si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

De altfel, I. C. civ..J prin decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a rezolvat de principiu chestiunea de drept cu care a fost sesizată, respectiv lămurirea aplicării dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, arătând că sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Potrivit art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, Ia O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 31, cu următorul cuprins:

"(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad treaptă, gradaţie, vechime in funcţie sau in specialitate, după caz, va fi salarizat Ia nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) în aplicarea alin. (1) şi (2), Ia stabilirea salariului de bază indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se ia in calcul suma compensatorie aferentei titlului ştiinţific de doctor inclusă in acesta, doar dacă persoana deţine titlul ştiinţific de doctor.

(4) în aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim aferent funcţiei, grad/treaptă, gradaţie, vechime in funcţie/specialitate din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi drepturile băneşti incluse în salariul de bază potrivit prevederilor ari 14 clin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidenţa celor două acte normative."

În baza acestor acte normative, magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care primesc indemnizaţiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, vor fi salarizaţi la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ministerul Justiţiei nu a pus în aplicare dispoziţiile art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, în forma indicată de O.U.G. nr. 20/2016.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin acest act normativ, la articolul 31 din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (11)-(l4), cu următorul cuprins:

"(11) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(12) în aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau in considerare numai drepturile salariate prevăzute in actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

(13) în aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

(14) Pentru personalul didactic de predare din învăţământul superior universitar nivelul salariului de bază similar in plată sau al salariului de bază maxim corespunzător funcţiei didactice ocupate se stabileşte cu respectarea criteriilor care s-au avut in vedere la acordarea salariului de încadrare intre minim şi maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază. fără compensaţii tranzitorii, cu excepţia celei pentru titlul ştiinţific de doctor obţinut in domeniul pentru care îşi desfăşoară activitatea."

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost iniţial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizaţiilor, raportarea la indemnizaţiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Potrivit Deciziei nr. 794/2016 pronunţată de Curtea Constituţională (par. 32), ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

În raport de cele mai sus evocate, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare trebuie stabilită. începând cu data de 9 aprilie 2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale justiţie.

Acest nivel maxim este calculat în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, astfel cum a fost stabilit prin sentinţa nr. 48/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dosarul nr. x/2016: «Admite cererea. Obligă pârâtul să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul. Obligă pârâtul la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi 13.01.2017»), definitivă prin Decizia nr. 2369/22.06.2017 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal ("Respinge recursul formulat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 48 din 13 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.").

De asemenea, cuantumul valorii de referinţă sectorială de 405 RON este cuantumul maxim stabilit prin hotărâre judecătorească şi anume sentinţa civilă nr. 4332/23.09.2010 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2010 si decizia civilă nr. 2509/R/2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj la 04 iulie 2011 în dosarul nr. x/2008 şi a vizat un număr de 5 tribunale şi o curte de apel.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, din considerentele hotărârilor judecătoreşti prin care au fost obligaţi ordonatorii de credite să plătească indexările de 2%, 5% şi 11%, stabilirea indemnizaţiei s-a făcut în baza unui act normativ cu aplicabilitate generală (respectiv O.U.G. nr. 10/2007), iar nu în baza unor considerente concrete, aplicabile doar cazurilor respective.

De altfel, valoarea de referinţă sectorială este stabilită printr-o dispoziţie legală unică pentru întreaga familie ocupaţională justiţie, fără a exista vreo diferenţiere raportată Ia gradul de jurisdicţie. în acest sens, facem trimitere la anexa Ia O.U.G. nr. 27/2006, în care este menţionată valoarea unică de referinţă sectorială, ce a fost actualizată potrivit actelor normative ulterioare şi hotărârilor judecătoreşti.

În continuare arată faptul că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale arătate mai sus, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferenţele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad.

În consecinţă, valoarea sectorială trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupaţională justiţie, cuantumul acesteia fiind de 405 Ici, începând cu 09.04.2015.

De asemenea, având în vedere prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, prevederi ce au un conţinut similar celor cuprinse în art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016.

Prin toate aceste norme legale, s-a urmărit evitarea discriminărilor salariale între titularii funcţiilor publice salarizate potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu consecinţa egalizării, la nivelul cel mai înalt în plată, a drepturilor salariale ale persoanelor aflate în situaţii similare în cadrul aceluiaşi ordonator de credite.

Modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor legale, pentru familia ocupaţională justiţie, rezultă din Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional făcând trimitere expresă şi la Legea nr. 71/2015, care "a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim".

În raport de aceste considerente, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare pentru reclamanţi trebuie stabilit, începând cu data de 9 aprilie 2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale justiţie.

Prin omisiunea intimatului de a emite dispoziţii de salarizare cu indemnizaţia de încadrare raportată la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul meu, în înţelesul art. 1.531 din C. civ. din 2009, condiţiile angajării răspunderii intimatului (faptă ilicită - neemiterea ordinului de salarizare; prejudiciu - suma cuvenită potrivit ordinelor de salarizare neemise; legătura de cauzalitate şi vinovăţia) fiind îndeplinite.

Prin urmare, recurenta-reclamantă consideră că are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 (cu indemnizaţia calculată prin raportare Ia o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit.

Mai mult, în paragraful 5 al dispozitivului sentinţei recurate, apare faţă de aceasta soluţia de admitere în parte a acţiunii formulate, din acest punct de vedere dispozitivul fiind contradictoriu, din moment ce iniţial acţiunea sa a fost respinsă.

4. Apărările formulate în cauză.

Cu privire la recursurile formulate nu s-au depus întâmpinări.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

6. Aspecte procesuale

La data de 23.07.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a depus o cerere prin care a arătat că în raport de Ordinul nr. 2066/C/2018 solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea cererii dedusă judecăţii ca rămasă fără obiect.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care au solicitat anularea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 1469/C/24.05.2017 şi obligarea pârâtului să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015, ţinând seama şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 şi la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de Ia data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Prima instanţă a admis, în parte, cererea dedusă judecăţii şi a anulat, în parte, Ordinul de salarizare nr. 1469/C/24.05.2017, în privinţa reclamanţilor şi în consecinţă, a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamanţii A., C., D., E. ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 şi de 405 RON majorată cu 10%, începând cu 01.12.2015. Cu privire la reclamanta B. a admis excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie, şi a respins cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 9.04.2015 pentru autoritate de lucru judecat provizorie.

Învestită cu soluţionarea cererilor de recurs de faţă, Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 2066/C din data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a stabilit că:

"Art. 1 - (1) în perioada 09.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON;

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON;

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Art. 2 - (1) Pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie sunt cele prevăzute în Anexele nr. 1.1. (pentru judecători) şi nr. 1.2. (pentru asistenţii judiciari), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, indemnizaţiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie sunt cele prevăzute în Anexele nr. 2.1. (pentru judecători) şi nr. 2.2. (pentru asistenţii judiciari), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3 - Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referinţă sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018;

b) pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, după asigurarea fundurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Art. 4 - Emiterea ordinelor ministrului justiţiei de stabilire a drepturilor salariale individuale, în acord cu art. 1 se realizează ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite, dar nu mai târziu de data de 30 noiembrie 2018."

În raport de conţinutul acestui ordin, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a acordat nivelul maxim al salariului de bază identificat în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi a categoriilor profesionale, respectiv valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 şi de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţilor judiciari, inclusiv intimaţilor-reclamanţi din prezenta cauză.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamanţilor şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea luării în considerare a unei valori de referinţă de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă B., Înalta Curte constată că se impune respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere faptul că, în mod corect a reţinut prima instanţă că prin sentinţa civilă nr. 4817 din data de 07.12.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta B., a anulat, în parte, Ordinele nr. 4680/C/2016 şi nr. 219/C/2017, respectiv în ceea ce priveşte data recalculării indemnizaţiei de încadrare brută lunară şi valoarea de referinţă sectorială la care se raportează această indemnizaţie şi, în consecinţă, obligă pârâtul Ministerul Justiţiei, prin ministrul justiţiei, să emită în favoarea reclamanţilor, judecători şi asistenţi judiciari în cadrul Tribunalului Suceava, un nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice, astfel: pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON (405+10%).

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că, Ordinul nr. 1469/C/2017 contestat în dosarul de faţă este emis în aplicarea ordinelor nr. 4680/C/2016 şi nr. 219/C/2017, ordine pe care reclamanta le-a contestat în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, urmărindu-se obţinerea aceluiaşi rezultat şi prin urmare, constatând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, s-a admis excepţia invocată şi s-a respins cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de încadrare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 9.04.2015 pentru autoritate de lucru judecat provizorie.

De altfel, Înalta Curte constată că şi în cazul recurentei-reclamante B. sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului nr. 2066/C din data de 24.05.2018, emis de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei prin care se stabileşte pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţilor judiciari, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge capetele de cerere privind anularea Ordinului de salarizare nr. 1469/C/24.05.2017 şi de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei la emitere a unui nou ordin pentru reclamanţii C., D., A. şi E., ca rămase fără obiect, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 862 din 27 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge capetele de cerere privind anularea Ordinului de salarizare nr. 1469/C/24.05.2017 şi de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei la emitere a unui nou ordin pentru reclamanţii C., D., A. şi E., ca rămase fără obiect.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.