Eligibility for judicial doctoral indemnity contingent on field of practice under Law No. 153/2017

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 2.11.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi, a solicitat anularea Ordinului nr. 2200/C din 31.08.2017 al Ministrului Justiţiei şi obligarea acestui pârât la emiterea unui alt ordin prin care să dispună acordarea, începând cu data de 01.07.2017, în favoarea reclamantei a indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, în cuantum de 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv 725 RON, urmând ca pârâţii Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi să pună în aplicare acest nou ordin.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1447 din data de 27 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova; a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Mehedinţi; a anulat, în parte, Ordinul nr. 2200/C/31.08.2017 emis de Ministrul Justiţiei în ceea ce o priveşte pe reclamantă şi obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită un alt ordin prin care să dispună acordarea, începând cu data de 1.07.2017, în favoarea reclamantei a indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv 725 RON; a obligat pârâtul Tribunalul Mehedinţi să pună în aplicare ordinul ce va fi emis de Ministerul Justiţiei; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile 1447 din data de 27 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei a arătat că sentinţa primei instanţe este nelegală prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Astfel, prin art. 39 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, intrată în vigoare începând cu data de 01.07.2017, s-a prevăzut că:

"Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14".

Potrivit art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primei/premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25".

Precizează că anterior, art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi al judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei nu condiţiona acordarea sporului de doctorat de domeniul în care a fost obţinută diploma de doctorat. Cu începere de la 01 ianuarie 2010, sporul nu a mai fost prevăzut de legile de salarizare, astfel că persoanelor care îl aveau în plată în luna decembrie 2009 le-a fost acordată o suma compensatorie. Prin hotărârea obţinută, intimata-reclamantă a obţinut o sumă compensatorie inclusă în indemnizaţia de bază, în temeiul Legii nr. 71/2015 care stabilea salarizarea la nivel maxim, prin comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, şi acelaşi nivel al studiilor, în speţă, studii doctorale.

Astfel, hotărârea anterioară a fost pronunţată având în vedere situaţia persoanelor care beneficiau de suma compensatorie pentru titlul de doctor, în temeiul unor dispoziţii care nu impuneau obţinerea titlului în domeniul de desfăşurare a activităţii, fără a se stabili însă cu putere de lucru judecat ca domeniul în care reclamanta deţine titlul de doctor este cel în care îşi desfăşoară activitatea.

Întrucât la data de 01.07.2017 au intrat în vigoare, etapizat, dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017, a fost emis OMJ nr. 2200/C/31.08.2017, în cuprinsul căruia, la art. 2, s-a prevăzut că:

"începând cu data de 01.07.2017, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Craiova, prevăzuţi în Anexele nr. 1-231 la prezentul ordin, care deţin titlul ştiinţific de doctor şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţin titlul ştiinţific de doctor beneficiază şi de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv 725 RON, potrivit Anexelor."

Aşa fiind, solicită instanţei de control judiciar să înlăture cele reţinute de către prima instanţă, care în raţionamentul său a plecat de la aprecierea că "prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (care abrogă Legea nr. 284/2010), nu se modifică condiţiile de acordare a acestui spor, denumit acum indemnizaţie, ci doar modul de calcul al acestuia".

După cum s-a arătat şi în faţa instanţei de fond, chiar dacă prin decizia civilă nr. 1108/23.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus ca sporul să fie inclus pe viitor în indemnizaţia de încadrare brută lunară, efectele acesteia sunt limitate în timp până la data de 01.07.2017, când a avut loc o nouă reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului.

În concluzie, solicită instanţei de control judiciar să înlăture cele reţinute de către prima instanţa cu privire la existenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat.

Într-adevăr, în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă B., aceasta a câştigat plata sporului de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru titlul ştiinţific de doctor începând cu data de 19.06.2015, în temeiul deciziei civile nr. 1108/2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 23.02.2017, decizie care se bucură de autoritate de lucru judecat, însă doar până la o nouă intervenţie legislativă în ceea ce priveşte salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Ţinând cont că noua lege de salarizare a impus anumite condiţii pentru acordarea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor, condiţii pe care intimata-reclamantă nu le îndeplineşte, Ministerul Justiţiei a realizat în mod temeinic şi legal reîncadrat personalului, începând cu data de 01.07.2018, în baza Legii - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în principal, anularea Ordinului nr. 2200/C din 31.08.2017 al Ministrului Justiţiei şi obligarea acestui pârât la emiterea unui alt ordin prin care să dispună acordarea, începând cu data de 01.07.2017, în favoarea reclamantei a indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, în cuantum de 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv 725 RON.

Prima instanţă a anulat, în parte, Ordinul nr. 2200/C/31.08.2017 emis de Ministrul Justiţiei în ceea ce o priveşte pe reclamantă şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită un alt ordin prin care să dispună acordarea, începând cu data de 1.07.2017, în favoarea reclamantei a indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor, în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv 725 RON.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada că are un drept câştigat la sporul/indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor, hotărârea judecătorească nr. 1108 din data de 23.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, obligatorie pentru părţile din cauza de faţă şi care produce efecte juridice şi pentru viitor, iar modificarea legislativă intervenită după rămânerea definitivă a acesteia nu justifică lipsirea reclamantei de acest drept, nefiind modificate condiţiile de acordare a sporului.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că într-adevăr, intimata-reclamantă B. a câştigat plata sporului de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru titlul ştiinţific de doctor începând cu data de 19.06.2015, în temeiul deciziei civile nr. 1108/2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 23.02.2017, decizie care se bucură de autoritate de lucru judecat, până la o nouă intervenţie legislativă în ceea ce priveşte salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Începând cu data de 01.07.2018, prin adoptarea Legii - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au fost impuse anumite condiţii pentru acordarea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor, şi anume ca persoana respectivă să îşi desfăşoare activitatea în domeniul pentru care deţine titlul ştiinţific.

În raport de aceste dispoziţii, în mod corect s-a emis OMJ nr. 2200/C/31.08.2017, în cuprinsul căruia, la art. 2, s-a prevăzut că:

"începând cu data de 01.07.2017, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Craiova, prevăzuţi în Anexele nr. 1-231 la prezentul ordin, care deţin titlul ştiinţific de doctor şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţin titlul ştiinţific de doctor beneficiază şi de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv 725 RON, potrivit Anexelor".

Având în vedere că intimata-reclamantă nu îndeplineşte această condiţie deoarece titlul de "doctor" i-a fost conferit în domeniul "sociologie", nu în domeniul "drept", prin emiterea Ordinului nr. 2200/C/31.08.2017 recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a constatat în mod corect că intimata-reclamantă nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei lunare.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt întemeiate şi vor fi admise, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu interpretarea greşită a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Mehedinţi şi Ministerul Justiţiei cu privire la anularea Ordinului nr. 2200/C/31.08.2017. Se vor menţine restul dispoziţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1447 din 27 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Mehedinţi şi Ministerul Justiţiei cu privire la anularea Ordinului nr. 2200/C/31.08.2017.

Menţine restul dispoziţiilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.