Integration of salary supplements into base allowance precludes separate statutory calculation for public sector staff

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 20.05.2016, pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat anularea, în parte, a Ordinelor MJ nr. 1843/C/09.09.2011 şi a celui cu nr. 2377/C/03.07.2014, în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii; anularea în parte a Ordinului nr. 3887/C/27.10.2014 în ceea ce priveşte aceleaşi sporuri şi pentru sporul privind condiţiile de muncă grele şi vătămătoare; obligarea pârâtului să emită aceste ordine, cu privire la sporuri, conform Anexei VI Justiţie din Legea nr. 284/2010, art. 4 şi 5, respectiv în cuantumurile reglementate de aceste texte legale, cuantumuri aplicate la indemnizaţia de încadrare brută lunară şi respectiv cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind majorarea cu 15% a sporurilor în condiţiile în care îndeplineşte condiţia legală şi anume îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; obligarea pârâtului la plata sumelor ce constituie diferenţa dintre modalitatea stabilită a acestor sporuri şi cea legală, aşa cum vor fi acestea determinate pe baza unei expertize contabile, actualizate cu indicele de inflaţie al preturilor de consum, precum şi la plata dobânzii legale de la momentul la care aceste sporuri i se cuveneau şi până la plata lor efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1096 din data de 01.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului cu privire la capătului nr. 4 din acţiune şi a respins, în consecinţă, capătul nr. 4 din acţiune ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins, în rest, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca nefondată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1096 din data de 01.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentinţa atacată este rezultatul unei aplicări greşite a legii materiale atât în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei pentru peţitul 4 al acţiunii cât şi pe fond, iar prin respingerea probei cu expertiză au fost încălcate norme de procedură care atrag nulitatea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Anexa VI- Justiţie din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase este de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară [art. 4 din Anexa VI - Justiţie a Legii nr. 284/2010]. Potrivit art. 5 din aceeaşi Anexa, sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică este de 25%, iar sporul de confidenţialitate este de 5%, deci în total 30% din indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Prin aplicarea acestor sporuri, în cuantumurile legale indicate de legiuitor prin art. 4 şi 5 din Anexa VI - Justiţie din Legea nr. 284/2010 la indemnizaţiile de încadrare brute de 8.296 RON, stabilită prin Ordinul 1843/2011 şi respectiv 9.623 RON stabilit prin Ordinul nr. 2377/2014 rezultă alte sume în RON decât cele indicate prin aceste ordine, cu titlu de sporuri.

Prin adresa nr. x/2014 pârâta arată doar că potrivit art. 10 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei VI - Justiţie din Legea nr. 284/2010, judecători şi procurorii numiţi în urma concursurilor în funcţii de conducere îşi păstrează indemnizaţia de încadrare şi celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de execuţie pe care o deţin, dacă acestea sunt mai favorabile, arătând că astfel prin Ordinul 1843/C/2011 i s-au păstrat indemnizaţia de încadrare bruta de 8.296 RON cât şi cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, astfel pârâta apreciind că ordinele în cauza sunt legale.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 martie 2019.

6. Aspecte procesuale

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.10.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, iar la data de 04.02.2020, recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care au solicitat anularea, în parte, a Ordinelor MJ nr. 1843/C/09.09.2011 şi a celui cu nr. 2377/C/03.07.2014, în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, anularea, în parte, a Ordinului nr. 3887/C/27.10.2014 în ceea ce priveşte aceleaşi sporuri şi pentru sporul privind condiţiile de muncă grele şi vătămătoare, obligarea pârâtului să emită aceste ordine, cu privire la sporuri, conform Anexei VI Justiţie din Legea nr. 284/2010, art. 4 şi 5, respectiv în cuantumurile reglementate de aceste texte legale, cuantumuri aplicate la indemnizaţia de încadrare brută lunară şi respectiv cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind majorarea cu 15% a sporurilor în condiţiile în care îndeplineşte condiţia legală şi anume îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; obligarea pârâtului la plata sumelor ce constituie diferenţa dintre modalitatea stabilită a acestor sporuri şi cea legală, aşa cum vor fi acestea determinate pe baza unei expertize contabile, actualizate cu indicele de inflaţie al preturilor de consum, precum şi la plata dobânzii legale de la momentul la care aceste sporuri i se cuveneau şi până la plata lor efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul de confidenţialitate au fost incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară la data de 1 octombrie 2010, astfel încât indemnizaţia rezultată să fie egală cu câştigul salarial aferent lunii mai 2009.

De asemenea, începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul Legii nr. 285/2010, s-a acordat o majorare cu 15 % a celor două sporuri, astfel cum au fost acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010 (sporul de 15%, calculat la noua indemnizaţie de încadrare brută lunară, pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase prevăzut la art. 7 din Anexa VI la Legea - cadru nr. 330/2009 şi sporul prevăzut la art. 4 alin. (3) lit. b) din Anexa VI pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul de confidenţialitate) într-un cuantum care, împreună cu noua indemnizaţie de încadrare brută lunară şi cu celelalte sporuri acordate să fie egal cu câştigul salarial aferent lunii mai 2009. Acordarea acestei majorări reiese din cele două fişe de calcul depuse la dosarul cauzei.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că prin criticile formulate, recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa atacată este rezultatul unei aplicări greşite a legii materiale atât în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei pentru petitul 4 al acţiunii cât şi pe fond, iar prin respingerea probei cu expertiză au fost încălcate norme de procedură care atrag nulitatea acesteia.

Cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei pentru petitul 4 al acţiunii, Înalta Curte constată că raporturile de muncă ale recurentei-reclamante sunt stabilite cu unitatea angajatoare - Tribunalul Vrancea, drepturile salariale fiind datorate, calculate şi plătite direct de către instituţia angajatoare, neavând relevanţă în speţă raportul juridic de drept financiar stabilit între ordonatorii de credite la diferite niveluri ale alocării de fonduri bugetare.

În acest sens sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 13 din 13.06.2016 pronunţată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat că ordonatorul principal de credite "nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate sub subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială".

De asemenea, în motivarea acestei decizii, ÎCCJ a reţinut că o caracteristică a raportului juridic de muncă este aceea că poate exista numai între două persoane (spre deosebire de raportul obligaţional civil, în cadrul căruia poate fi, uneori, o pluralitate de subiecte active sau pasive), astfel încât, ţinând seama şi de caracterul exclusiv al competenţei (una şi aceeaşi atribuţie trebuie să aparţină unei singure autorităţi publice), în măsura în care pretenţiile deduse judecăţii vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială, "legitimarea procesuală pasivă revine doar autorităţii publice cu care funcţionarul public se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparţine prerogativa stabilirii şi acordării drepturilor salariale".

Aşa fiind, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentei-reclamante referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiţiei în ceea ce priveşte acordarea drepturilor salariale.

Cu privire la respingerea probei cu expertiză contabilă şi în raport de care recurenta-reclamantă consideră că hotărârea primei instanţe este nulă, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că această probă nu este utilă cauzei, având în vedere că aspectele a căror calculare se solicită reprezintă aspecte de fapt ce pot fi stabilite şi într-o fază a executării hotărârii, nefiind necesară pentru stabilirea temeiniciei şi legalităţii acţiunii reclamantei administrarea acestei probe.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010:

"(5) în salariul de bază, indemnizaţia tunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din soldai salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în soldai salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brutal salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.(...)".

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul Legii nr. 285/2010 s-a acordat o majorare cu 15 % a cuantumului salariilor, sporurilor, indemnizaţiilor şi celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, astfel cum au fost acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010.

În luna octombrie 2010, drepturile salariale ale judecătorilor au fost calculate în temeiul prevederilor Legii - cadru nr. 330/2009, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ţinând seama de* prevederile Legii nr. 118/2010.

Astfel, la indemnizaţia de încadrare brută lunară stabilită potrivit reglementărilor în vigoare la data de 31 decembrie 2009 (valoarea de referinţă sectorială x coeficient de multiplicare + majorarea pentru vechimea în funcţie), s-au adăugat sporurile şi majorările prevăzute în nota la Anexa VI/1 la Legea - cadru nr. 330/2009 (sporul pentru vechimea în muncă), precum şi adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a) din Anexa VI la aceasta lege (un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi un adaos de 10% pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la indemnizaţia de încadrare bruta lunară), rezultând astfel o nouă indemnizaţie de încadrare brută lunară, prin includerea acestor sporuri, majorări şi adaosuri.

Referitor la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranşă de vechime în muncă/în funcţie, în mod corect a reţinut prima instanţă că dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc următoarele:

"(1) În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz. (2) În anul 2014, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie". (...)."

Aceleaşi dispoziţii referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranşă de vechime în muncă/în funcţie se regăsesc şi în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 285/2010, precum şi în celelalte legi anuale de salarizare.

Potrivit alin. (1) al acestui articol, avansarea personalului în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. În temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie, conform legii.

De asemenea, în mod corect a reţinut prima instanţă că în conformitate cu pct. III. - Angajarea, promovarea şi avansarea personalului - lit. A), din) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 42/2011 şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 77/2011:

"A. Personalul care, în cursul anului 2011, trece într-o gradaţie superioară beneficiază suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, de clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază i se majorează cu numărul de clase acordat înmulţit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din salariul de bază. Exemplu: Persoana încadrată în clasa de salarizare 41, având un salariu de bază de 1.305 RON şi un spor de 131 RON, care, începând cu 1 mai 2011, trece din gradaţia 4 în gradaţia 5, beneficiază, începând cu 1 mai 2011, de clasa 42 de salarizare, un salariu de bază de 1.338 RON (1.305 * 1,025 şi rotunjit) şi un spor de 131 RON, în acelaşi cuantum avut anterior."

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor legale mai sus invocate, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 3887/C/2014, ca urmare a trecerii în tranşa de vechime în funcţie şi în muncă de peste 20 ani începând cu data de l.10.2014 recurenta-reclamantă a fost încadrată în clasa de salarizare 108, gradaţia 5 şi i s-a acordat o majorare a indemnizaţiei de încadrare brute lunare de la 9623 RON la 10104 RON (corespunzătoare a 2 clase de salarizare suplimentare), sporurile fiind menţinute în cuantumul avut anterior.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate şi vor fi respinse, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 1096 din 01 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.