War reparations eligibility: timeliness of filing for official documentation to prove forced displacement during 1942–1945

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 341 din 21 aprilie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, reclamantul S.D., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Harghita, a contestat hotărârea nr. 355 din 10 februarie 2004, prin care s-a dispus, de către Comisia specială din cadrul pârâtei, respingerea ca tardiv depusă, a cererii formulate, în calitate de soț supraviețuitor, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la art. 3 și 5.

În motivare, reclamantul a susținut că hotărârea contestată este nelegală, având în vedere că înscrisurile aflate la dosarul cauzei, dovedesc că este în drept să beneficieze de prevederile acestei legi.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita a solicitat respingerea contestației, ca fiind neîntemeiată, în ceea ce privește data depunerii cererii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 164 din 14 iunie 2004, a admis acțiunea acestuia, a anulat hotărârea nr. 355 din 10 februarie 2004 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 decembrie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul a făcut toate demersurile cerute de lege, adresându-se Arhivelor Naționale, în termenul legal prevăzut, pentru obținerea înscrisurilor oficiale, în vederea susținerii cererii sale, iar faptul că cererea sa a fost greșit îndreptată, nu este de natură a-l înlătura de la beneficiul acordat de lege, pe soțul supraviețuitor.

Din actele cauzei, instanța de fond a mai reținut că reclamantul justifică promovarea acțiunii, fiind dovedită situația deportării și refugiului în altă localitate, în care s-a aflat soția sa, împreună cu mama acesteia și cu ceilalți frați, în perioada 1 decembrie 1942 - 6 martie 1945.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, criticând soluția instanței, în raport cu aspectul ce vizează data depunerii cererii, la comisie.

Critica adusă sentinței, în recurs, se vădește a fi neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

În raport cu aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut corect, calitatea de refugiat a soției reclamantului, strămutată din comuna Corbu, județul Mureș, în comuna Bistricioara, județul Neamț.

De asemenea, în mod judicios a reținut instanța, împrejurarea că reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de lege, a depus toate diligențele, pentru a dovedi, cu acte oficiale, situația de refugiu, în care s-a aflat, soția sa, împreună cu membrii de familie, ca urmare a strămutării forțate, din motive etnice.

În concluzie, sentința pronunțată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței nr. 164 din 14 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.