Completion of cassation decision dispositive to award attorney fees under Civil Procedure Code Art. 444 following dismissal of appeal against insurance guarantee fund liability

Asupra cererii de completare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi B., a solicitat obligarea pârâţilor în solidar să plătească reclamantului A. suma de 46000 RON, reprezentând daune materiale şi suma de 51000 euro, în echivalent în RON, la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale cauzate reclamantului în urma accidentului produs din culpa pârâtei B. asigurată la S.C. C. S.A.; obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor să plătească reclamantului o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, penalizare ce se va calcula asupra sumei de 46000 RON şi a sumei de 50000 euro echivalent în RON, începând cu data de 04.06.2016 ca dată a expirării termenului de 3 luni prevăzut de art. 37 alin. (2) din Norma nr. 23/2014, până la plata efectivă a sumei menţionate, conform art. 38 din Norma nr. 23/2014 din asigurarea obligatorie de răspundere civilă; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul proces.

Prin cererea adiţională din data de 30.01.2017, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 3405/16.01.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care i-a fost admisă doar în parte cererea de despăgubire, dispunându-se plata sumei în cuantum de 6514 RON pentru daunele materiale solicitate şi plata sumei de 28000 RON pentru daunele morale solicitate.

Pe cale de consecinţă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să achite diferenţa dintre suma achitată conform deciziei mai sus amintite şi sumele solicitate prin cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2016, respectiv sumele de 39.486 de RON pentru diferenţa rezultată cu privire la daunele materiale şi, respectiv, 43784 de euro pentru diferenţa cu privire la daunele morale.

Prin cererea precizatoare din data de 21.02.2017, reclamantul a învederat că, în prezenta speţă, cauza juridică a acţiunii în raport cu pârâta persoana fizică B. este reprezentată de necesitatea de a obţine un titlu executoriu care să fie opozabil şi persoanei vinovate de producerea accidentului în cazul în care pârâta Fondul de Garantare a Asigurărilor nu va achita întreaga despăgubire solicitată.

Prin sentinţa civilă nr. 3159 din data de 20.03.2017, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea soluţionării cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 19.05.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 362 din data de 02.02.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Fondul de Garantare a Asiguratilor şi B., a anulat parţial decizia nr. 3405/16.01.2017, în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 10.500 de RON pentru prejudiciul moral, a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor să emită o nouă decizie prin care să dispună plata către reclamantul A. a sumelor suplimentare menţionate. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.000 de RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial redus şi a respins cererea în rest, ca neîntemeiată.

A respins cererea pârâtei B. de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 362 din data de 02.02.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin Decizia nr. 1559 din data de 11.03.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes, invocată de intimatul-reclamant A. şi a respins recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 362 din 02 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

5. Cererea de completare a dispozitivului.

La data de 15.06.2020 intimatul-reclamant a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

6. Soluţia pronunţată cu privire la cererea de completare a dispozitivului.

Analizând cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se constată caracterul fondat al acesteia, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea acesteia (...)".

Prin edictarea normei juridice redate, intenţia legiuitorului a fost aceea de a sigura părţilor posibilitatea înlăturării omisiunii instanţei de a se pronunţa cu privire la cererile cu care a fost învestită, ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunţa, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Prin concluziile formulate, recurentul-pârât a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitată în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată".

La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul. Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumţia de culpă procesuală a celui ce cade în pretenţii, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecăţii şi-ar fi respectat obligaţia, creditorul obligaţiei nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

În cauza de faţă, instanţa de recurs a decis respingerea recursului, aspect în raport de care Înalta Curte constată culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziţia juridică de parte câştigătoare este determinată de rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului, situaţie în care partea câştigătoare este îndreptăţită la recuperarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON, dovedite cu chitanţa seria x nr. x din data de 20.08.2018, depusă la dosarului de recurs.

7. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 444 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi va dispune completarea acesteia în sensul că recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimatul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, formulate de intimatul-reclamant A..

Completează dispozitivul deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că obligă recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.