Insurance guarantee claim rendered moot by ex-post payment despite initial procedural delay

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.11.2017, reclamanţii A., B., C. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emitere deciziei de soluţionare a cererii lor de despăgubire, înregistrată la data de 15.05.2017.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1066 din data de 08.03.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii modificate a reclamanţilor, invocată de pârât şi a admis, în parte, acţiunea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor. A obligat pârâtul FGA să procedeze la soluţionarea cererii de despăgubiri a reclamanţilor înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu nr. x/15.05.2017, prin decizie motivată şi a respins în rest acţiunea modificată a reclamanţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1066 din data de 08.03.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentinţa primei instanţe este netemeinică şi nclegnlă, fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a legii, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 213/2015 care prevede că Fondul soluţionează cererile pe măsura înregistrării lor.

Aşa cum rezultă din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Fondul este o schemă de garantare a asiguraţilor, instituţie tle drept public, înfiinţată în scopul de a proteja un interes public, în situaţia insolvenţei unui asigurător.

Fondul funcţionează ca un ultim resort de acordare de despăgubiri/indemnizaţii, cu respectarea unei proceduri administrative impuse de Legea 213/2015 şi de Norma A.S.F. nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prin Hotărârea nr. 132/16.02.2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva asigurătorului societatea D. S.A., hotărâre rămasă definitivă, devenind astfel incidente prevederile Legii 213/2015 şi prin urmare s-a declanşat procedura specială administrativă privind efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor de către Fond, din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, astfel cum sunt definiţi de Legea 213/2015, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de Legea 213/2015 şi de Norma 16/2015.

Fondul acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca şi obligaţii proprii ale Fondului, plăţile făcute reprezentând obligaţii ale asigurătorului falimentar către creditorii de asigurări, achitate sau acoperite în numele şi pe seama acestuia, în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 213/2015 şi Norma nr. 16/2015, creditorii nemulţumiţi având dreptul de a introduce o acţiune împotriva Fondului, în condiţiile expres prevăzute de lege, după parcurgerea procedurii administrative.

Astfel, conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 "Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmeşte lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează a se plaţi din disponibilităţile Fondului.

Totodată, conform prevederilor art. 20 alin, (3) şi (4) din Norma 16/2015, "Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de viaţă ale petenţilor şi a documentaţiei justificative aferente Fondul întocmeşte listele creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează a fi plătite din disponibilităţile sale. Listele creditorilor de asigurări se întocmesc după verificarea şi avizarea dosarelor de daună de către direcţiile de specialitate ale Fondului."

Prin urmare, Fondul instrumentează şi soluţionează volumul extrem de mare de dosare de daună şi cererile de plată în ordinea înregistrării si completării dosarelor, cu respectarea procedurii complexe reglementată de Legea 213/2015 şi Norma 16/2015, în vederea protejării intereselor tuturor şi Fiecărui creditor de asigurare, desfăşurând o activitate susţinută si responsabilă în soluţionarea cererilor creditorilor de asigurări şi emiterea deciziilor (efectuarea plăţilor/emiterea deciziilor).

În ceea ce priveşte respectarea de către Fond a termenului rezonabil în soluţionarea cererii, solicită să se observe că, în raport de scopul Fondului, acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei asigurătorilor cu respectarea principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament în soluţionarea cererilor formulate de creditorii de asigurări şi în raport cu specificul, complexitatea şi încărcătura activităţii Fondului, şi având în vedere că legea specială nu prevede un termen imperativ prin care Fondul ar fi obligat la soluţionarea cererilor potenţialilor creditori de asigurări, în mod greşit instanţa de fond a constatat că termenul rezonabil de soluţionare a cererii petenţilor a fost depăşit.

Astfel cum s-a menţionat, în vederea efectuării plăţilor din disponibilităţile Fondului către creditorii de asigurări, Legea nr. 213/2015 şi Norma ASF nr. 16/2015 instituie o procedură specială, complexă, care presupune parcurgerea mai multor etape constând în analizarea şi instrumentarea dosarelor de daună, evaluarea despăgubirilor, avizarea de către direcţiile de specialitate, întocmirea listelor creditorilor de asigurări cu creanţe, certe, lichide şi exigibile, aprobarea comisiei speciale.

În vederea efectuării plăţii, din disponibilităţile sale, a despăgubirilor/indemnizaţiilor rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, Fondul trebuie mai întâi să stabilească creanţa şi apoi caracterul ei cert, lichid şi exigibil, iar procedura de stabilire şi de aprobare/respingere, în tot sau în parte, a creanţelor este o procedură necontencioasă, obligatorie, care este reglementată în detaliu de Norma nr. 16/2015 şi în cadrul căreia se parcurg mai multe etape constând în analizarea şi instrumentarea dosarelor de daună, evaluarea despăgubirilor, avizarea de către direcţiile de specialitate, întocmirea listelor creditorilor de asigurări cu creanţe, certe, lichide şi exigibile, aprobarea/respingerea comisiei speciale.

Sub acest aspect sunt relevante prevederile art. 13 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 213/2015, în vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specific prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă"; aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004. republicată".

În prezenta cauză cererea de plată formulată de către reclamanţi a fost primită de către Fond la data de 15.05.2017, aşadar la doar două luni de la momentul la care Fondul avea posibilitatea legală dea efectua plăţi din disponibilităţile sale, respectiv de la data de 17.03.2017, data rămânerii definitive a hotărârii ele deschidere a procedurii falimentului faţă de societatea de asigurări D. S.A.

Menţionează totodată că reclamanţii au transmis Fondului la data de 28.02.2018 (la unsprezece luni de la data depunerii cererii de plată) sentinţa penală nr. 141/23.05.2017 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă la data de 23.01.2018 prin decizia penală nr. 60 a Curţii de Apel Piteşti, conform cu care Societatea D. S.A. a fost obligată la plata către reclamanţi a următoarelor sume:

- către A. - soţia defunctului, suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale;

- către B. - fiul defunctului, suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale;

- către C. - mama defunctului, suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale.

Se poate observa pe de o parte faptul că reclamanţii au depus la Fond documentele justificative în susţinerea cererii lor de plată abia fa data de 28.02.2018 (ia mai puţin de i lună de la data pronunţării sentinţei civile nr. 1066/08.03.2018) şi, pe de altă parte, diferenţele mari dintre sumele solicitate de către reclamanţi prin cererea de plată înregistrată la Fond la data de 15.05.2017 şi care face obiectul prezentului dosar şi sumele stabilite, în mod definitiv, de către Curtea de Apel Piteşti în sarcina societăţii D. S.A..

Astfel, raportat la data depunerii cererii de plată la Fond (15.05.2017), data depunerii documentelor justificative (28.02.2018) şi având în vedere întreaga procedură mai sus descrisă, inclusiv faptul că cererile se soluţionează pe măsura înregistrării lor la Fond, considerăm că instituţia noastră respectă un termen rezonabil de natură a ne permite urmarea tuturor operaţiunilor administrative impuse de cadrul normativ şi verificarea în mod corespunzător a legalităţii şi temeiniciei cererii.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-reclamanţi au depus o cerere prin care au solicitat să se ia act că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea prezentei cereri de recurs va analiza cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de intimaţii-reclamanţi.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii de soluţionare a cererii de despăgubire formulată la data de 15.05.2017.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamant în data de 15.05.2017.

Înainte de a proceda la expunerea şi analiza în concret a criticilor formulate de către recurentul-pârât, cât şi a legalităţii hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că, cererea de plată formulată de reclamanţi prin care au solicitat să fie despăgubiţi din disponibilităţile F.G.A. a fost analizată, iar aceştia au fost despăgubiţi conform sentinţei penale nr. 141/23.05.2017 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă la data de 23.01.2018 prin decizia penală nr. 60 a Curţii de Apel Piteşti.

Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, precum şi cele ale art. 32 din acelaşi cod, care reglementează condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenţii.

Aşadar, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi în exercitarea căilor de atac.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea recurentului-pârât la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire formulată la data de 15.05.2017, iar această cerere a fost soluţionată, Înalta Curte va ţine cont de modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinţei penale, aspect faţă de care constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va admite recursul fără a mai fi necesară analizarea celorlalte motive invocate şi va respinge cererea de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1066 din 08 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C., B. şi A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.