FGA payment claim for supplemental auto repairs: Fund's refusal annulled and payment ordered

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.06.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat anularea Deciziei nr. 6332/31.05.2017 în partea ce priveşte respingerea cererii de plata a sumei de 2.724,56 RON din contravaloarea despăgubirilor cuvenite pentru reparaţia autoturismului x şi obligarea paratei la plata acestei sume reprezentând diferenţă despăgubiri.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 830 din data de 26.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 830 din data de 26.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5.

Articolul 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 prevede următoarele: în vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic.

Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare.

În virtutea acestor considerente, Fondul de Garantare a Asiguraţilor garantează plata despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare încheiate de asigurătorul aflat în insolvenţă, şi instrumentarea dosarelor de daună şi în conformitate cu prevederile legii şi ale condiţiilor de asigurare.

În ceea ce priveşte faptul că recurenta-reclamantă, în calitate de asigurător CASCO al autovehiculului avariat avea obligaţia de a întocmit proces-verbal cu pagubele constatate suplimentar la autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, precizează că la dosarul cauzei există corespondenţa purtată cu service-ul care a efectuat reparaţia privind pagubele constatate suplimentar.

Conform expertizei tehnice auto efectuată în cauză dispusă de către instanţa de fond rezultă că reperele suplimentare solicitate de recurenta-reclamantă există, au fost solicitate de către service-ul care a efectuat reparaţia şi aprobate de către departamentul daune. Între deteriorarea acestor repere şi evenimentul rutier din data de 07.11.2013 există o legătură de cauzalitate directă.

Conform principiului reparaţiei integrale a prejudiciului (art. 1385 din C. civ.), în baza probelor administrate în cauză consideră că este îndreptăţită să solicite despăgubirea achitată pentru reperele constatate după demontarea părţilor componente avariate.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

6. Examinând cererea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis, pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 6332/31.05.2017 în partea ce priveşte respingerea cererii de plata a sumei de 2.724,56 RON din contravaloarea despăgubirilor cuvenite pentru reparaţia autoturismului x şi obligarea paratei la plata acestei sume reprezentând diferenţă despăgubiri.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că, în dosarul de daună nu există un proces-verbal de constatare a pagubelor, întocmit cu respectarea prevederilor legale incidente, în ceea ce priveşte suma de 2724,56 RON, iar împrejurarea că există dosare în care pârâta ar fi plătit contravaloarea unor reparaţii pentru repere nemenţionate într-un asemenea proces-verbal nu este un argument juridic pentru admiterea prezentei acţiuni şi nu poate acoperi nerespectarea dispoziţiilor legale.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/06.01.2016 reclamanta în calitate de asigurător CASCO, în baza contractului de asigurare facultativă nr. x valabil pe perioada 25.09.2013-24.09.2014 pentru autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x avariat în urma producerii evenimentului din data de 02.11.2013 din culpa numitului B., în calitate de conducător al autovehiculului marca x cu nr. de înmatriculare x, în baza contractului de asigurare obligatoriei seria x nr. x valabil pe perioada 03.03.2012- 03.03.2013, încheiat cu S.C. C. S.A., a solicitat plata despăgubirii în cuantum de 4368,59 RON.

Urmare avizării asigurătorului CASCO, Societatea A. S.A. a fost constituit dosarul de daună x, iar la data de 18.03.2014 a fost achitată contravaloarea facturii fiscale nr. x/26.11.2013 emisă de unitatea reparatoare D. S.R.L., plata fiind dovedită cu ordinul de plată nr. x.

Prin exercitarea dreptului de regres împotriva asigurătorului RCA, Societatea C. S.A. - în faliment, asigurătorul A. S.A. s-a subrogat în drepturile asiguratului său şi a solicitat plata din disponibilităţile FGA a sumei de 4.368,59 RON, prin cererea de plată înregistrată sub nr. x din data de 6 ianuarie 2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 în vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic.

În cadrul instrumentării dosarului deschis la FGA ca urmare a depunerii cererii de plată, în mod greşit s-a reţinut că suma de 2.724,56 RON este necuvenită.

Într-adevăr, piesele a căror contravaloare a fost respinsă de către FGA nu au fost cuprinse în procesul-verbal de constatare a daunelor deoarece avarierea acestora (suport interior dreapta bară spate şi senzor parcare dreapta spate) a fost constatată la unitatea D. S.R.L. după demontarea bunului avariat cu ocazia efectuării reparaţiilor, iar suplimentarea pieselor a fost aprobată, sub rezerva recuperării pieselor avariate acordate de înlocuit, aşa cum rezultă din corespondenţa depusă la dosarul cauzei.

Aceste aspecte au fost reţinute şi în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de ing. E., după cum urmează:

"Ulterior, atelierul reparator D., după demontare, a solicitat suplimentarea constatării iniţiale, iar aceasta a fost aprobată de departamentul daune al A.. Reperele suplimentare (de înlocuit) solicitate de reclamantă există, au fost solicitate după demontare de către atelierul reparator D. şi aprobate de către departamentul daune al reclamantei. Între deteriorarea acestora şi evenimentul rutier din data de 07.11.2013 există o legătură de cauzalitate directă. Valoarea reperelor suplimentare de înlocuit este de 2.724,56 RON"

Având în vedere dispoziţiile art. 1385 din C. civ. potrivit cărora prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, Înalta Curte constată că în mod greşit a fost respinsă cererea de plată privind despăgubirile civile în cuantum de 2.724,56 RON.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt întemeiate şi vor fi admise.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând: va admite acţiunea, va anula, în parte, Decizia nr. 6332/31.05.2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi va obliga pârâtul să emită o nouă decizie prin care să admită cererea de plată formulată de reclamant cu privire la suma de 2724,56 reprezentând diferenţa de despăgubiri civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea A. S.A. împotriva sentinţei nr. 830 din 26 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Anulează, în parte, Decizia nr. 6332/31.05.2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Oblige pârâtul să emită o nouă decizie prin care să admită cererea de plată formulată de reclamant cu privire la suma de 2724,56 reprezentând diferenţa de despăgubiri civile.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.