Appeal withdrawn; termination of proceedings leaves rejection of insurance claim final.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 06.10.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor au solicitat:

- obligarea pârâtului la readmiterea la plată a cererii de plată nr. x/29.09.2016, în valoare de 8298 RON (contravaloare reparaţii autoturism, proprietate personală)

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv amenda judiciară în favoarea justiţiei;

- obligarea pârâtului la plata de daune morale:

În motivare, au arătat, în esenţă, că autoturismul cu nr. de înmatriculate nr. x, aparţinând reclamanţilor, a fost avariat de microbuzul cu nr. x în evenimentul ce a avut loc în data de 12.11.2015, eveniment ce a fost consemnat abia în data de 3.12.2015 în dosar x, la Timişoara. Pentru a beneficia de despăgubire, autoturismul trebuia reparat pe cheltuiala reclamanţilor urmând ca decontarea să fie făcută treptat, fiind astfel necesară rezolvarea mai multor probleme, precum găsirea banilor necesari pentru efectuarea reparaţiilor, găsirea unei firme de reparaţii autorizate, găsirea unei firme care să accepte parţial decontarea.

În aceste condiţii, termenul arbitrar de 90 de zile stabilit prin Legea nr. 213/2015 nu este suficient şi contravine prevederilor art. 2519 din C. civ., care instituie un termen de prescripţie de 2 ani.

Au mai arătat că pârâtul FGA nu a respectat obligaţia de a li se aduce la cunoştinţă termenul de 90 de zile pentru formularea cererii, nefăcând nimic pentru informarea şi ajutarea asiguraţilor.

În consecinţă au solicitat anularea deciziei FGA nr. 8233/07.08.2017.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 19.09.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea aceleiaşi decizii emise de FGA, respectiv decizia FGA nr. 8233/07.08.2017.

Prin încheierea din şedinţa din data de 16. octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 107 din HCSM nr. 137/2015 s-a dispus înaintarea cauzei la dosarul nr. x/2017 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că cele două cauze sunt identice.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 402 din data de 06.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 402 din data de 06.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Ulterior, din înscrisurile depuse la dosar la data de 23 iulie 2018, rezultă că recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de renunţare la judecata recursului, solicitând instanţei să ia act de această renunţare.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare mprin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

6. Examinând cererea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurenţilor-reclamanţi la judecata cererii de recurs.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului declarat de reclamanţi, constată că la dosarului de recurs se află ataşată o cerere formulată de recurenţii-reclamanţi din care rezultă faptul că aceştia înţeleg să renunţe la judecarea recursului promovat în prezenta cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

De asemenea, potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

Examinând cererea astfel formulată, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamanţilor, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Constatând că, în speţă, recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de renunţare la judecata recursului, instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (5-6) coroborat cu art. 463 C. proc. civ., potrivit cărora reclamanţii pot renunţa la judecata căii de atac, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, luând act şi de punctul de vedere al intimatei-pârâte, Înalta Curte va lua act de cererea reclamanţilor privind renunţare la judecata recursului ce formează obiectul prezentului dosar.

7. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 406 alin. (5-6) coroborat cu art. 463 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurenţilor-reclamanţi la judecata cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamanţilor A. şi B. la judecata cererii de recurs formulate împotriva sentinţei nr. 402 din 06 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.