Data protection complaint: 30-day decision deadline inapplicable where authority initiates investigation instead of applying corrective measures

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 17.03.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluţionare a plângerilor şi sesizărilor"; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, a solicitat sesizarea CJUE, cu privire la aspectele de drept ce trebuiesc lămurite, în aplicarea Dreptului UE faţă de dispoziţiile şi interpretările dreptului naţional, dacă instanţa consideră că nu are suficiente informaţii relevante din jurisprudenţa CJUE, în soluţionarea prezentei cereri şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la interpretările dispoziţiilor neclare şi lipsite de previzibilitate din Legea nr. 677/2001, precum şi a altor dispoziţii incidente sesizate după depunerea întâmpinării, până la primul termen de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 3732 din data de 16.10.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene ca inadmisibile; a respins excepţiile ca neîntemeiate; a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal; a obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/25.01.2017 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 3732 din data de 16.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece în mod greşit s-a reţinut că "autoritatea pârâtă avea obligaţia de a soluţiona efectiv" cererea reclamantului în termenul de 30 de zile având în vedere prevederile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, făcând aplicarea greşită a normelor de drept material, prin faptul că toate plângerile trebuie soluţionate în acest termen de la depunerea acestora.

Autoritatea de supraveghere a făcut dovada prin documentele ataşate la întâmpinare, că a emis un răspuns la plângerea intimatului nr. 1466 din 25.01.2017, iar adresa Autorităţii naţionale de supraveghere înregistrată sub nr. x/09.03.2017, a fost ataşată la cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, nu se poate admite lipsa unui răspuns la plângerea depusă de intimat.

De asemenea, aşa cum se poate constata şi din răspuns, nu poate fi vorba nici de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, întrucât Autoritatea de Supraveghere a analizat cele sesizate de intimat şi a decis efectuarea unei investigaţii în scris dispusă faţa de operatorul reclamat, investigaţia fiind, la momentul promovării acţiunii în instanţă de către intimat, în curs de desfăşurare.

Cu toate acesta, instanţa de fond nu a luat în considerare aceste dovezi.

Din analizarea petiţiei d-lui A. s-a constatat faptul că au fost îndeplinite cerinţele legale pentru admisibilitatea acesteia, comunicându-i-se în termen legal, răspunsul Autorităţii naţionale de supraveghere nr. 5310/09.03.2017 prin care acesta a fost informat că "vor fi efectuate demersuri în limitele competenţei Autorităţii de Supraveghere."

De asemenea, Autoritatea naţională de supraveghere a analizat cele sesizate de intimatul-reclamant prin petiţia sa şi a decis că cererea sa este întemeiată urmând a face obiectul unor demersuri, în limitele de competenţă legală a instituţiei.

Copia de pe mesajul trimis prin intermediul poştei electronice, de unde rezultă data expedierii (şi a primirii de către intimatul-reclamant), respectiv 09.03.2017, ora 11:25 este depusă chiar de intimat, alături de răspunsul primit.

Aşa cum se poate constata, intimatul a fost informat că aspectele sesizate au fost reţinute, urmând a face obiectul unei investigaţii, în limitele competenţelor legale.

Prin urmare, nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, aşa cum instanţa de fond a reţinut în mod eronat.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 decembrie 2019.

4. Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente.

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluţionare a plângerilor şi sesizărilor".

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/25.01.2017 cu respectarea termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin petiţia înregistrată sub nr. x din 25.01.2017, intimatul-reclamant A. a reclamat Autorităţii de supraveghere faptul că o instituţia financiar-bancară, B., l-a raportat la Biroul de Credit cu informaţii negative, fără o informare prealabilă cu minim 15 zile înainte de raportare şi fără a-i comunica toate informaţiile obligatorii prevăzute de art. 9 din Decizia nr. 105/2007, după caz, aşadar fără respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001.

După analizarea petiţiei recurenta-pârâtă a constatat faptul că au fost îndeplinite cerinţele legale pentru admisibilitatea acesteia, comunicându-i-se patentului, în termen legal, răspunsul Autorităţii naţionale de supraveghere nr. 5310/09.03.2017 prin care acesta a fost informat că "vor fi efectuate demersuri în limitele competenţei Autorităţii de Supraveghere" aspecte care rezultă din copia mesajului trimis prin intermediul poştei electronice, din data de 09.03.2017, ora 11:25 şi depusă la dosar de intimatul-reclamant, alături de răspunsul primit.

Deci, se constată că Autoritatea Naţională de Supraveghere nu a rămas în pasivitate cu privire la petiţia înregistrată la recurenta-pârâtă sub nr. x/25.01.2017, ci a emis un răspuns (adresa nr. x/09.03.2017 - dosar fond) prin care a comunicat intimatului-reclamant că plângerea a fost înregistrată şi că aspectele semnalate vor face obiectul unei investigaţii în limitele competenţelor legale.

În acord cu susţinerile recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001:

"(5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin, (3) lit. d). Interdicţia temporară a prelucrării poate fi instituiri numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri. (6) Decizia trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, rezultă că Autoritatea de supraveghere este abilitată să emită o decizie în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii numai în cazul în care consideră că este necesară aplicarea unei măsuri dintre cele prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeaşi lege menţionată anterior (suspendarea provizorie, încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială sau integrală a datelor).

Per a contrario, în cazul în care pentru verificarea aspectelor semnalate Autoritatea Naţională de Supraveghere apreciază că sunt necesare investigaţii amănunţite, termenul de 30 de zile nu se aplică, cum este şi în cazul în speţă.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că ulterior finalizării investigaţiilor, intimatul-reclamant A. a fost înştiinţat cu privire la rezultatele acestora, prin adresa nr. x/11.07.2017, după cum urmează:

"În ceea ce priveşte prelucrarea datelor pozitive la Biroul de Credit, s-a constatat că banca a realizat informarea dvs. la data încheierii contractului de credit nr. x din 22.07.2011, în care este inclus < Acordul de transmitere, prelucrare şi consultare a informaţiilor la S.C. Biroul de Credit pentru împrumutat>. De asemenea, banca a mai precizat faptul că, < în urma solicitării clientului, C. a depus demersurile necesare în vederea excluderii clientului din campaniile de transmitere a mesajelor publicitare>".

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu poate fi vorba de lipsa unui răspuns la o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, deoarece cererea intimatului-reclamant a fost soluţionată.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unei decizii referitoare la petiţia înregistrată sub nr. x/26.07.2017, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii deduse judecăţii.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând: va respinge cererea de chemare în judecată, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei nr. 3732 din 16 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.