Suspension of proceedings for pending constitutional review is not authorized under Article 413(1)(1) CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud acestei la data de 26.01.2016 prin declinare de la Judecătoria Bistriţa, în dosarul cu numărul de mai sus, petentul Ocolul Silvic Izvorul Someşului Mare RA, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x încheiat la data 30.04.2015.

Prin precizarea acţiunii, petentul a arătat că prin procesul-verbal nr. x încheiat la data 30.04.2015, s-a dispus ca o sancţiune contravenţională complementară, în baza art. 7 lit. a) din H.G. nr. 470/2014, retragerea acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special, iar la data de 20.10.2016, art. 7 din H.G. nr. 470/2014 a fost abrogat.

Petentul a arătat că actul este netemeinic şi nelegal, motivat de faptul că, în primul rând,din perspectiva dreptului european contravenţional şi jurisprudenţial al drepturilor omului se impune a-i fi respectate şi recunoscute garanţiile procedurale specifice în materie penală, printre care şi prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de paragraful 2 al art. 6 din CEDO.

Petentul a mai arătat că a fost sancţionat contravenţional pentru încălcarea prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea 171/2010, respectiv pentru transmiterea cu întârziere mai mare de 45 de zile de la data la care trebuia să facă raportarea lunară de către profesionişti, a datelor în sistemul informatic SUMAL.

Petentul, pe de o parte, a contestat starea de fapt reţinută în sarcina sa, arătând că în cauză nu poate fi aplicată prezumţia legală potrivit căreia materialul lemnos pentru care nu s-au făcut raportările în termen, nu are provenienţă legală, iar pe de altă parte, sancţiunea complementară a fost dezincriminată, ceea ce înseamnă că pentru această sancţiune se impune aplicarea legii contravenţionale mai favorabilă.

1.2. Hotărârile pronunţate în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 1.297/2017, pronunţată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. x/2015, s-a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, ridicată din oficiu de instanţă la ultimul termen de judecată şi, pe cale de consecinţă, plângerea contravenţională formulată de petentul Ocolul Silvic Izvorul Someşului Mare R.A. în contradictoriu cu intimaţii IPJ Bistriţa-Năsăud şi Garda Forestieră Cluj împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x încheiat la data 30.04.2015 a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinte a promovat apel petentul Ocolul Silvic Izvorul Someşului Mare R.A., iar prin decizia civilă nr. 981 din 22.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalului Bistriţa, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul Ocolul Silvic Izvorul Someşului Mare R.A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţia Judeţean Bistriţa-Năsăud, Comisariatului de Regim Silvic şi Cinegetic Cluj-Napoca şi Garda Forestieră Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 1.297/2017 pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosar x/2015

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 C. proc. civ. hotărârea atacată, a constatat că apelul declarat de apelant este nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Împotriva acestei decizii a promovat recurs petentul.

În prodecura derulată în faţa instanei de recurs, la data de 11 octombrie 2019, petentul a înţeles să formuleze cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ce vizează calea de atac prevăzută de lege art. 34 alin. (1) şi alin. (2) şi ar. 47 O.U.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările ulterioare.

Totodată, a solicitat şi suspendarea judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cauză, în temeiul art. 413 alin. (81) pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de apel Cluj, prin Decizia nr. 1382 din 23 octombrie 2019, a constatat îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, respectiv ale art. 34 alin. (2), art. 32 alin. (1) şi art. 47 din O.G. nr. 2/2001 şi a dispus înaintarea înscrisurilor către Curtea Constituţională.

Opinia Curţii a fost în sensul că cererea de sesizare este admisibilă, excepţia privind dispoziţii legale care se aplică în prezenta speţă de a căror soluţionare depinde soluţia care se va pronunţa, însă aceste prevederi au fost apreciate ca fiind constituţionale în primul rând raportat la prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie faţă de care procedura de judecată este prevăzută doar prin lege. A mai susţinut instanţa că legiuitorul are latitudinea de a stabili, astfel cum în practica sa s-a pronunţat în mod constant, dacă se instituie una sau două căi de atac într-o cauză dedusă judecăţii, neexistând o obligaţie prevăzută de normele constituţionale ori de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de a se furniza titularului unui drept litigios două căi de atac faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecăţii, Curtea de apel constatând că acest motiv de suspendare nu este prevăzut printre cauzele de suspendare facultative reglementate de art. 413 C. proc. civ. şi de asemenea, legiuitorul a abrogat expres motivul de suspendare prevăzut anterior în C. proc. civ. pentru a sublinia că nu se impune suspendarea judecăţii cauzei în această situaţie, partea având la îndemână, în cazul în care se constată că nu sunt constituţionale prevederile legale, calea revizuirii. De asemenea, în cauză nu se poate constata un acord expres al tuturor părţilor implicate în sensul suspendării judecăţii cauzei prin acordul părţilor.

Prin aceeaşi decizie nr. 1382 din 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Ocolul Silvic Izvorul Someşului Mare R.A, împotriva deciziei civile nr. 981 din 22.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bistriţa, pe care o menţine în întregime.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Petentul a promovat recurs împotriva deciziei civile nr. 1382 din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte cererea de suspendare, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a solicitat, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

După prezentarea contextului raportului juridic litigios şi, reluând criticile prezentate în faţa instanţei de fond, în motivarea demersului său judiciar, recurentul a susţinut, în esenţă că, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile procedurale care reglementează instituţia suspendării judecăţii făcând trimitere la normele de drept prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. .

În plus, arată recurentul, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

A mai susţinut că instanţa poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că se impune, sens în care a a exemplificat decizia civilă nr. 1160 din 21 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casţţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

1.4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud, Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Cluj-Napoca a invocate, pe cale de exepţie, nulitatea şi inadmisibilitatea recursului, în raport de dipsoziţiile art. 486 alin. (1) şi 489 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, a invocat şi excepţia lucrului judecat, în raport de inadmisibilitatea căii de atac exercitată de petent.

Intimata Garda Forestieră Cluj,prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În dezvoltarea acesteia a arătat că recurenta intenţionează să contureze instanţei de control convingerea că demersul secundar al său ar fin condiţionat de soluţia dispusă în recurs.

Arată că, o astfel de intenţie este nefondată, motiv pentru care solicită respingerea acestei critici.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând decizia atacată, numai în ceea ce priveşte cererea de suspendare, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpine, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat faţă de conţinutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că recursul este nefondat prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neimpunându-se reformarea deciziei, pentru considerentele care urmează.

Acest caz de suspendare legală obligatorie a fost suprimat prin Legea nr. 177/2010,prin care s-a abrogat alin. (5) din art. 29, legiuitorul reglementând un alt remediu procedural pentru ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate ridicată într-un proces, respectiv a reglementat un caz nou de revizuire.

Astfel, prin Legea nr. 177/2010 s-a introdus un punct nou la art. 322 din vechiul C. proc. civ., pct. 10 (preluat şi în noul C. proc. civ. - art. 509 pct. 11), care prevede că revizuirea este posibilă dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

Din cele ce preced rezultă că raţiunea pentru care legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 177/2010 şi a modificat Legea nr. 47/1992 şi C. proc. civ., a fost aceea de a înlătura posibilitatea suspendării în cazul sesizării Curţii Constituţionale în scopul evitării temporizării proceselor şi al garantării dreptului la un proces echitabil prin soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi. Prin "altă judecată" legiuitorul a avut în vedere existenţa unui alt litigiu pe rolul unui organ de jurisdicţie, în care să se pună în discuţie aspecte de fapt şi de drept cu relevanţă pentru altă instanţă care, pentru a valorifica chestiunile statuate în primul litigiu, poate suspenda judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a primului litigiu.

Existenţa unei proceduri în faţa Curţii Constituţionale, care a fost sesizată de către o instanţă de judecată în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu reprezintă o altă judecată în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru că actul jurisdicţional constituţional nu statuează asupra drepturilor sau obligaţiilor persoanelor ca părţi în raporturile juridice în conflict.

Mai mult decât atât, practica judiciară şi literatura de specialitate a statuat că se poate dispune suspendarea în baza acestui text de lege, când soluţionarea procesului ce urmează a se suspenda depinde de soarta altui proces, în sensul că soluţionarea cererii de chemare în judecată să fie influenţată de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces . Inexistenţa sau existenţa dreptului trebuie rezolvată de instanţa competentă în mod definitiv, urmând a fi invocată cu autoritate de lucru judecat în orice alt proces.

Or, în cauza de faţă învestirea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unui text de lege aplicabil într-o cauză nu poate fi asimilată cu o judecată prin care se stabileşte existenţa sau inexistenţa unui drept, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În plus, aşa cum s-a menţionat anterior trebuie avut în vedere că legiuitorul a renunţat la reglementarea ca şi caz de suspendare obligatorie a judecăţii a situaţiei în care instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

Faţă de soluţia pronunţată, excepţia inadmisibilităţii recursului, prin raportare la excepţia lucrului judecat, invocată de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud, apare ca neîntemeiată, sens în care va fi respinsă.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Date fiind aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de recurentul Ocolul Silvic Izvorul Someşului Mare R.A. împotriva deciziei civile nr. 1382 din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul Ocolul Silvic Izvorul Someşului Mare R.A. împotriva deciziei civile nr. 1382 din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte cererea de suspendare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.