Security collaborator status confirmed after lower court dismissal quashed

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 7.04.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a formulat acţiune în constatare prin care a solicitat a se aprecia asupra calităţii acestuia de colaborator al Securităţii, în raport de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a învederat că furnizarea de informaţii, în lipsa unui angajament oficial sau chiar a unui dosar standard prin care să fie atestată recrutarea, nu are relevanţă în reţinerea acestei calităţi.

De asemenea, faţă de aspectul potrivit căruia pârâtul este titular al unui dosar fond informativ (I 757), apreciază că, din construcţia textului de lege, cazurile de exonerare ce pot fi invocate în ipoteza constatării calităţii de colaborator al Securităţii sunt cele strict prevăzute de art. 2, lit. b), teza II şi III din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, printre acestea nenumărându-se evocarea de către persoana verificată a unor situaţii în care aceasta s-ar fi aflat în situaţia de opozant sau chiar de victimă a regimului comunist. Arată în continuare că că, la data de 04.09.1987, pârâtul a furnizat organelor de Securitate următoarele informaţii:

"Din simţ patriotic, vă informez: Numitul B./.../aşteaptă aprobarea plecării definitive din ţară prin căsătorie cu o cetăţeană R.F.G. contra sumei de 100.000 RON. După ajungerea în R.F.G., potrivit înţelegerii lor, vor divorţa". Este evident că, în perioada comunistă, intenţia de a părăsi definitiv ţara era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire a liberei circulaţii.

Precizează că interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b), duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securităţii, persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi, deşi puteau, şi, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice.

În consecinţă, subliniază reclamantul dacă denunţarea unei conduite era potenţial nocivă pentru cel denunţat şi, în plus, un astfel de denunţ nu şi-ar mai avea rostul într-o ordine democratică, rezultă că ne aflăm în situaţia denunţării unei conduite potrivnice regimului comunist.

Pentru motivele anterior menţionate, reclmantul a apreciat că prima condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii prin furnizare de informaţii este îndeplinită. A solicitat a se constata că şi cea de-a doua condiţie este asigurată, întrucât, pe de o parte, pentru că nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că o relatare ca cea prezentată anterior nu putea rămâne fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul a conştientizat că asupra persoanei denunţate vor fi luate măsuri de împiedicare a plecării în străinătate (încălcarea dreptului la liberă circulaţie) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă. În concluzie, apreciază reclamantul că informaţiile furnizate de A. au îngrădit dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la liberă circulaţie revăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 3 lit. z), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 293/2008, coroborate cu art. 31 alin. (2) şi art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum şi pe dispoziţiile articolului 194 al C. proc. civ.

1.2. Hotărârrea pronunţată in cauză

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4828 din 8 decembrie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

1. 3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând ca temei de drept al demersului său procesual prevederile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situaţiei de fapt generatoare a prezentului litigiu, în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susţinând, în esenţă, următoarele critici în raport cu sentinţa atacată:

- sentinţa primei instanţe cuprinde motive contradictorii, situaţie care atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de articolul 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ.

- este evident că, pe de o parte, sentinţa atacată a arătat că nu poate avea relevanţă în cauză împrejurarea că intimatul a fost, la rândul său, urmărit de Securitate, iar, pe de altă parte, aceeaşi sentinţă reţine această împrejurare în favoarea intimatului-pârât;

- prima instanţă a respins acţiunea, încălcând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. tir. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008;

- denunţarea unei persoane care intenţiona să plece din ţară, adusă la cunoştinţa securităţii, producea efecte asupra persoanei denunţate;

- denunţarea către Securitate a unor informaţii care ar fi putut dăuna altei persone nu poate fi scuzată sau explicată prin împrejurarea că autorului denunţului i s-a cerut să dea dovadă de patriotism;

- constatările primei instanţe vin în contracţie cu practica judecătoreacă amplă şi unitară creată cu privire la acesr aspect;

-interpretarea dată acestor prevederi de drept material în considerentele sentinţei atacate este, în opinia recurentului, eronată, atrăgând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de articolul 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

-prima instanţă a reţinut, în favoarea intimatului-pârât că acesta ar fi fost "determinat să dea declaraţii', fapt ce ar rezulta, potrivit primei instanţe, din împrejurarea că un ofiţer de Securitate a consemnat, referindu-se la intimat "Şi, întrucât a uzat mereu de faptul că este un mare patriot, i-am cerut să-mi dovedească acest lucru".

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

În esenţă, a susţinut că, raportat la faptul că materialul probator administrat în cauză, relevă faptul că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele legale privind îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului.

În subsidiar, a reiterat şi apărarea în sensul că informaţiile furnizate nu au denunţat acţiuni sau atitudini potrivnice regimului şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor.

1.5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de19 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de18 martie 2020 şi ulterior la data de 22 iulie 2020,constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpine, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat faţă de conţinutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., impunându-se reformarea sentinţei, pentru considerentele care urmează.

Recurentul a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. pct. 6 teza a doua din C. proc. civ.

Astfel, potrivit motivului prevăzut la pct. 6 al art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Într-adevăr, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Privit în corelare şi cu dispoziţiile mai-sus menţionate, acest motiv de recurs impune cerinţa ca hotărârea judecătorească să cuprindă "expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Recurentul-reclamant a considerat că este contradictorie motivarea hotărârii expusă în susţinerea concluziei că nu erau incidente prevederile tezei a doua a art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

În realitate, raţionamentul judecătorului a fost în sensul că, verificând ipoteza prevăzută de art. art. 2 lit. b), teza II din O.U.G. nr. 24/2008, se constată că pârâtul nu se află în situaţia de excludere a calităţii de colaborator.

Dar, din actele depuse de către reclamant la dosarul cauzei instanţa reţine că pârâtul la rândul său era urmărit de organele de Securitate.

Or, acest raţionament nu este contradictoriu şi, chiar dacă modul de apreciere de către instanţa de fond a probatoriului administrat şi argumentarea îl nemulţumesc pe recurentul reclamant, acest fapt nu este de natură să atragă incidenţa motivului de recurs invocat.

În schimb, Înalta Curte apreciază că acele critici ale recurentului vizând pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), astfel cum au fost formulate sunt întemeiate.

Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a intimatului pârât A..

Verificările au fost efectuate din oficiu de către Secretariatul de Stat pentu Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 în temeiul art. 3 lit. z) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008, ca urmare a faptului că A. are calitatea de deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.

Examinând documentaţia prezentată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în sprijinul acţiunii judiciare, prima instanţă a ajuns la concluzia că în cazul pârâtului A. nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Această concluzie nu este împărtăşită de instanţa de recurs, întrucât în privinţa informaţiei vizate de motivele de recurs aceste condiţii sunt îndeplinite.

Astfel, norma legală indicată stabileşte că este colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar".

Verificând în concret nota informativă din data de 4 septembrie 1987,întocmită şi semnată olograf de intimat, prin care sursa "Avarul" (adică A.) a furnizat informaţia în discuţie, Înalta Curte reţine din cuprinsul acesteia:

"din simţ patriotic vă informez, că numitul I.G ., aşteaptă aprobarea plecării definitive din tară prin căsătorie cu cetăţeană R.F.G. contra sumei de 100.000 RON ". După ajungerea in R.F.G., potrivit înţelegerii lor, vor divorţa".

Din menţiunile efectuate de ofiţerul de Securitate pe nota respectivă, mai rezultă că " şi, întrucât a uzat mereu de faptul că e mare patriot, i-am cerut să-mi dovedească acest lucru. Drept urmare, a doua zi s-a prezentat la mine cu trei note, toate la adresa lui B.."

Din fragmentele redate anterior rezultă întrunirea ambelor condiţii impuse de art. 2 lit. b), precitat.

Mai întâi, furnizarea unei informaţii referitoare la o persoană individualizată cu nume, loc de muncă, persoană care, reprezenta un denunţ privitor la un act de sfidare a regimului.

Informaţia examinată "viza încălcarea unor drepturi fundamentale" fiind aptă prin ea însăşi să conducă cel puţin la încălcarea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin aceea că regimul politic comunist era tentat să caute şi să obţină noi informaţii despre persoana vizată, fără acordul acesteia.

Înalta Curte reţine că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficientă decelarea unei singure informaţii care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar informaţia analizată în considerentele acestei decizii este de natură a conduce la casarea soluţiei Curţii de apel.

Referitor la incidenţa prevederilor art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte reţine că instanţa de fond s-a raportat la împrejurarea că intimatul pârât ar fi furnizat informaţiile despre numitul B.. în cadrul unei anchete.

Potrivit dispozitiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, "persoana care a furnizat informatii cuprinse în declaratii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare date în timpul anchetei sau procesului, în stare de libertate, de retinere sau de arest, pentru motivele politice privind cauza pentru care a fost cercetata, fie judecata sau condamnată, nu este considerata colaborator al Securitatii".

Aceste dispoziţii legale reglementează o situaţie de excepţie, fiind de strictă interpretare şi aplicare, deci impunând îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor prevăzute de legiuitor pentru a fi împiedicată reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Astfel, instanta de fond a reţinut că faptul declarat de către intimatul-pârât constând în intenţia numitului B.. de a părăsi ţara nu constituie în sine o atitudine potrivnică regimului comunist aşa cum pretinde reclamantul.

Apărarea subsidiară a intimatului pârât în sensul că informaţiile furnizate nu au denunţat acţiuni sau atitudini potrivnice regimului şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor menţionate în notele informative urmează, deci, a fi înlăturată.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, însă, Inalta Curte, constată pe de o parte, că nu poate fi primită nici apărarea intimatului pârât, în sensul că informaţiile nu au fost oferite benevol, întrucât însuşi pârâtul a fost urmărit de către organele de securitate, întocmindu-se dosarul fond informativ nr. 1757, depus în copie la dosar.

Pe de altă parte, niciun document din dosarul intimatului nu relevă faptul că acesta ar fi semnat nota olografă sub presiune şi ameninţare.

Niciun fel de consecinţe inerente unei anchetări pentru motive politice asupra intimatului pârât nu rezultă din declaraţia martorului audiat sau înscrisurile din dosar, neexistând motive pentru ca instanţa să facă legătura între aceste delaţiuni şi actele de cercetare referitoare la persoana intimatului însuşi.

Dimpotrivă, folosirea numelui conspirativ în notele informative constituie în mod evident o măsură de protecţie a acestuia şi a caracterului clandestin al furnizării informaţiilor.

Chiar dacă s-ar considera dovedită existenţa unei anchete legate de încercarea intimatului pârât, în mod evident nu este îndeplinită ultima cerinţă prevăzută de textul legal, aceea ca informaţiile furnizate să nu se îndepărteze de motivul respectivei anchete.

Rezultă, deci, mai presus de orice îndoială activitatea de colaborator, independentă de existenţa sau nu - la un moment dat - a unei investigaţii cu privire la intimatul însuşi.

De altfel, excepţia instituită de legiuitor ocroteşte doar persoana care-a furnizat informaţii - cuprinse în declaraţii date ca persoană anchetată, în procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare întocmite în timpul anchetei motivate politic - dacă aceste informaţii privesc cauza pentru care era cercetată.

Or, în calitate de sursă a Securităţii, căreia i s-a atribuit numele conspirativ "Avarul", intimatul pârât A. a furnizat informaţii privindu-l pe colegul său de breaslă, C., iar informaţiile furnizate de intimat referitoare la intenţia de evaziune din ţară nu au nicio legătură cu motivele pentru care au determinat urmărirea sa, aşa cum este redat în notă.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, va casa sentinţa recurată, în sensul că va admite acţiunea reclamantului, va constata calitatea pârâtului A., de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 4838 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Constată calitatea pârâtului A., de colaborator al Securităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.