Validity of administrative fine for board inactivity where trade register listing contradicted actual resignation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede, sub nr. x/2016, reclamantul Coman Anton a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei ASF nr. 2448 din 8.10.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3374 din data de 03 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Coman Anton, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a anulat decizia nr. 2448 din 8.10.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3374 din data de 03 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a analizat înscrisul emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi a interpretat în mod eronat conţinutul acestuia în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

Recurenta a arată că societatea a emis două adrese contradictorii din punct de vedere al conţinutului, cu privire la perioada în care reclamantul a deţinut funcţia de administrator al S.C.A. S.A., însă, dincolo de acest aspect, instanţa de fond avea obligaţia de a analiza toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi, cu prioritate, trebuia să ţină cont în pronunţarea sentinţei de documentul oficial emis de O.N.R.C., singurul înscris opozabil terţilor.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a observat faptul că solicitarea societăţii de a fi înregistrată în registrul comerţului încetarea mandatului de administrator al reclamantului este din data de 25.08.2016, deci ulterioară perioadei vizate de Legea nr. 151/2004.

De asemenea, un alt aspect de care instanţa de fond nu a ţinut cont în pronunţarea sentinţei recurate se referă la faptul că în Raportul anual conform Regulamentului CNVM nr. 1/2006 pentru exerciţiul financiar pe anul 2014 al S.C. A. S.A. emis în data de 20.05.2015, publicat pe site-ul B.V.B., se menţionează la pagina 2 componenţa Consiliului de Administraţie al societăţii, între care este menţionat şi reclamantul din prezenta cauză.

Astfel, contrar reţinerilor instanţei de fond, menţionarea numelui reclamantului ca membru al Consiliului de Administraţie al societăţii, la pagina 2 a Raportului anual pe anul 2014, poziţia 3, dovedeşte faptul că la data întocmirii acestui raport - 20.05.2015 - reclamantul făcea parte din Consiliul de Administraţie al S.C. A. S.A., fiindu-i imputabile faptele deţinute în sarcina sa, prin decizia de sancţionare contestată.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimatul-reclamant Coman Anton a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia ASF nr. 2448/08.10.2015 prin care s-a dispus sancţionarea sa, în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al societăţii A. S.A. cu amendă în cuantum de 5.000 RON. Prima instanţă a admis cererea formulată de reclamantul Coman Anton în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, reţinând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul nu a deţinut funcţia de membru în consiliul de administraţie al A. S.A. în perioada 01.01.2014-20.08.2015.

Pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., este casabilă hotărârea ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, apreciind instanţa de control judiciar că recurenta pârâtă vizează prima ipoteză, respectiv nemotivarea hotărârii.

Prima ipoteză vizată de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. trebuie analizată, în concret, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească analiza instanţei pe marginea obiectului cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Întinderea motivării hotărârii judecătoreşti trebuie raportată la circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, obligatoriu fiind, în contextul analizei respectării exigenţelor prevăzute de art. 425 C. proc. civ., ca hotărârea să reflecte aplecarea efectivă a judecătorului asupra aspectelor esenţiale şi determinante ale cauzei.

În speţa de faţă, hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, din lecturarea sentinţei civile criticate rezultă faptul că instanţa fondului a admis acţiunea reclamantului, reţinând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta nu a avut calitatea de membru în consiliul de administraţie al societăţii A. S.A. în perioada vizată de decizia contestată.

Trecând la analiza celui de al doilea motiv de casare, Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, Legea nr. 151/2014 prevede că activitatea pieţei RASDAQ şi a pieţei valorilor mobiliare necotate încetează de drept în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare, respectiv la 27 octombrie 2015. În acest context, societăţile listate pe piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate sunt supuse obligaţiei de a efectua demersurile necesare în vederea listării pe o piaţă reglementată sau, după caz, pe un sistem alternativ de tranzacţionare. În situaţia în care nu sunt întreprinse aceste demersuri, societăţile emitente în cauză se transformă în societăţi de tip închis.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate:

"(1) Consiliile de administraţie/directoratele societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa acţiunilor necotate au obligaţia să convoace şi să efectueze demersurile necesare pentru desfăşurarea adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condiţiile stabilite de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acţionari a situaţiei create de lipsa cadrului legal de funcţionare a Pieţei RASDAQ, precum şi pentru ca aceştia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)".

Societatea A. S.A. a fost admisă la tranzacţionare pe piaţa de capital, având astfel obligaţia de a respecta reglementările specifice pieţei de capital în virtutea statutului său juridic.

Conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014: "(1) Constituie contravenţii şi se pedepsesc cu amendă de la 5.000 RON la 100.000 RON următoarele fapte: a) nerespectarea termenului stabilit la art. 2 alin. (1) de către consiliul de administraţie/directoratul societăţii;(...)".

În temeiul acestei dispoziţii legale, prin Decizia ASF nr. 2448/08.10.2015 s-a dispus sancţionarea recurentului-reclamant Coman Anton, în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al societăţii A. S.A. cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

Sancţiunea a fost aplicată având în vedere datele transmise de către societate prin adresa nr. x/16.09.2015, în sensul că în perioada 01.01.2014 - 20.08.2015 recurentul-reclamant Coman Anton a făcut parte din Consiliul de Administraţie al A. S.A..

Intimatul - reclamant susţine că a făcut parte din Consiliul de Administraţie al societăţii A. S.A. în perioada 2009-2013, când i-a expirat mandatul şi nu şi-a mai dat acordul pentru a fi ales, deoarece încă din anul 2009 s-a transferat cu serviciul la Bucureşti.

Prin adresa nr. x/22.10.2015 societatea A. S.A., sub semnătura directorului societăţii, precizează faptul că mandatul domnului Coman Anton a fost în perioada 01.07.2009-01.07.2013, "deci începând cu 01.01.2014 mandatul era expirat şi nu făceaţi parte din Consiliul de administraţie".

Instanţa de control judiciar constată că, deşi, în aparenţă, cele două adrese emise de către societatea A. S.A. ar putea părea contradictorii, astfel cum a susţinut şi recurenta, în realitate, este vorba despre o eroare de redactare, eroare pe care societatea o recunoaşte la finalul celei de a doua adrese şi care nu îi poate fi imputată reclamantului.

De asemenea, este adevărat, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, că potrivit informaţiilor furnizate de către ONRC, înregistrarea menţiunii privind retragerea recurentului reclamant din funcţie este datată - 26.08.2015, menţiune solicitată de societate sub nr. x/25.08.2015 şi înregistrată în R.C. prin rezoluţia nr. 3863 din data de 26.08.2015.

Instanţa de control judiciar constată că înscrierea datelor la Registrul Comerţului are rolul de publicitate însă, în cauza de faţă, nu prezintă relevanţă acest aspect, ci deţinerea efectivă a funcţiei de membru în consiliul de administraţiei al societăţii. Din înscrisurile depuse în faţa instanţei de fond, rezultă că reclamantul şi-a dat demisia din funcţia de membru în consiliul de administraţie la data de 01.03.2011, cererea fiind înregistrată la A. sub nr. x/14.04.2011. Astfel, demisia şi-a produs efectele în planul răspunderii personale, de la acea dată, neavând importanţă, data înscrierii acestei menţiuni în Registrul Comerţului.

Prin urmare, chiar dacă formal se poate accepta că, potrivit datelor înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului, intimatul Coman Anton a figurat ca membru al Consiliului de Administraţie al societăţii A. S.A. până la data de 26.08.2015, totuşi este de necontestat faptul că acesta nu a mai participat la şedinţe din anul 2011, astfel că sancţionarea acestuia cu suma de 5000 RON pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, apare ca nelegală.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 3374 din 03 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 3374 din 3 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2019.