Status as refugee under Law 189/2000 for children born after parental displacement due to ethnic persecution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 3584 din 23 august 2002, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, reclamanta B.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Oradea, anularea hotărârii nr. 65 din 18 septembrie 2001, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei, prin care i s-a respins acordarea drepturilor prevăzute de această lege.

Instanța sesizată a pronunțat sentința nr. 515 din 7 octombrie 2002, prin care a respins ca tardiv formulată, acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 1308 din 1 aprilie 2003, a dispus admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre soluționare, la Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ. Prin cererea depusă la această instanță, B.Ș., în calitate de soț supraviețuitor al reclamantei, decedată pe parcursul cauzei, a solicitat continuarea acțiunii și stabilirea calității de beneficiar al legii, cu acordarea drepturilor bănești.

Prin sentința nr. 159/CA din 29 aprilie 2004, Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, unde cauza a fost înregistrată cu nr. 2301/2004.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta B. (B.) E., s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, strămutați de către autoritățile maghiare hortyste, din comuna Diosig, în județul Timiș, după ocuparea Ardealului de Nord.

Prin sentința nr. 406 din 7 iulie 2004, instanța învestită a admis acțiunea formulată de reclamanta B. E., și continuată de soțul supraviețuitor, B.Ș., a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să îi recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.700.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că defuncta reclamantă s-a născut în perioada refugiului părinților săi, având același statut de refugiat, ca și aceștia, suferind alături de ei, consecințele acestei strămutări, din motive de persecuție etnică, de la data nașterii sale și până la retrocedarea teritoriului. S-a mai reținut că reclamantul, conform art. 3 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. c) din actul normativ menționat, va beneficia de prevederile legii, începând cu data de 1 a lunii următoare în care a fost depusă cererea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Oradea, cu motivarea că nu pot beneficia de prevederile legii, copiii care s-au născut ulterior strămutării părinților, cum este cazul în speță. Astfel, recurenta nefiind născută la data strămutării părinților săi, nu avea, deci, un domiciliu de unde să fi fost strămutată, din motive etnice, în altă localitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza, în raport cu motivele de casare invocate, Curtea reține că, esențial în speță, este faptul că părăsirea domiciliului de către familia recurentei, a fost determinată de presiunile de natură etnică, exercitate ca urmare a ocupării teritoriului în condițiile istorice de la acea dată, neavând relevanță împrejurarea că recurenta nu era născută la data refugiului și că nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, întrucât aceasta a dobândit, prin naștere, statutul juridic de refugiat al părinților săi.

Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză s-a făcut, în baza înscrisurilor depuse, dovada că reclamanta B.E. s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și că reclamantul B.Ș., soțul supraviețuitor, este îndreptățit să beneficieze de prevederile art. 3 din aceeași lege.

În consecință, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 406 din 7 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.