Military pensioner’s indemnity claim partially upheld: appeal admitted, benefits reformed to start from June 2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22.03.2016 sub numărul x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naţionale, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună anularea în tot a Deciziei nr. 93704/05.01.2016 privind încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii din sistemul public de pensii membrii ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică cu modificările şi completările ulterioare, emisă de pârâtă, repunerea în drepturile avute anterior emiterii deciziei sus menţionate, obligarea pârâtei la plata contravalorii indemnizaţiei începând cu data de 01.01.2016.

Prin sentinţa nr. 1126 din 14 septembrie 2016, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 300 din data de 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, a anulat Deciziei nr. 93704/5.01.2016 emisă de pârâtă şi a dispus plata indemnizaţiei speciale cuvenite reclamantului începând cu luna ianuarie 2016 la zi şi în continuare.

Tototdată, a respins ca nedovedit capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de reclamant.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 300 din data de 21 decembrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că sistemul pensiilor militare de stat este distinct de sistemul public de pensii, fiind reglementat printr-un act normativ special.

De asemenea, recurenta a arătat că dată fiind situaţia creată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, respectiv pierderea de către pensionarii cărora li se aplică aceasta a calităţii de pensionari ai sistemului public de pensii(guvernat de Legea nr. 263/2010), însuşi legiuitorul a considerat că este necesară o intervenţie legislativă, în sensul modificării Legii nr. 8/2006, pentru ca, de dispoziţiile acesteia să beneficieze şi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale.

Potrivit amendamentului formulat la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/2006, autoritatea legiuitoare a constatat că;

- "începând cu data de 01.01.2011, pensionarii militari, memnbri ai uniunilor [...] au beneficiat de indemnizaţia prevăzută la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006, aceştia fiind cupinşi în sistemul public de pensii, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în temeiul căreia i s-a deschis dreptul de a beneficia de indemnizaţia stabilită prin Legea nr. 8/2006"

- "începând cu data de 01.01.2016, când a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015, pensionarii militari în discuţie, nu mai beneficiază de prevederile Legii nr. 8/2006".

Recurenta a susţinut că pensionarii militari în cauză nu au beneficiat de aceste drepturi decât de la data de 01 ianuarie 2011, nefiind cuprinşi până atunci în sistemul public de pensii. Acest sistem le-a fost deschis odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi a fost întrerupt odată cu reîntoarcerea pensiilor militare din sistemul public în sistemul de pensii de stat.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele următoare:

Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a beneficiat de indemnizaţia prevăzută la art. 1 din Legea nr. 8/2006, conform Deciziei nr. x/2008.

Prin Decizia nr. 93704/5.01.2016, s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, motivându-se că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind în acelaşi timp calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, prevede la art. 1 "- Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică".

La data de 01.01.2016, a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevede, în cuprinsul art. 109 alin. (1) şi art. 110 alin. (1), că pensiile militarilor, poliţiştilor, funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit legii.

La data de 29.04.2016 a fost adoptată Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 4 mai 2016, care a intrat în vigoare la data de 07.05.2016 şi prin care au fost introduse următoarele modificări şi completări ale Legii nr. 8/2006 cu relevanţă pentru chestiunea de drept supusă dezlegării:

După articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 91, cu următorul cuprins:

"Art. 91 Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege".

Instanţa de fond a reţinut că şi anterior adoptării acestei legi reclamantul era îndreptăţit la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esenţială nefiind problema contributivităţii ci faptul că şi aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noţiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006.

Instanţa de recurs reţine însă că problema de drept care face obiectul prezentei cauze a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 10 din 19 februarie 2018 prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, se interpretează în sensul că în categoria pensionarilor sistemului public de pensii (în accepţiunea acestei prevederi legale) nu intră şi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare).

Raportat la soluţia menţionată şi dispoziţiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor art. 1 şi art. 91 din Legea nr. 8/2006 este rezultatul unei greşite aplicări a legii, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, in considerentele deciziei menţionate s-a reţinut expres că prevederile art. 91 din Legea nr. 8/2006, introduse prin Legea nr. 83/2016, nu pot constitui temei legal pentru recunoaşterea retroactivă a drepturilor, fiind deplin aplicabil principiul constituţional al neretroactivităţii legii, deoarece norma modificatoare nu face parte din categoriile care constituie excepţia, respectiv nu intră în sfera legii penale sau contravenţionale mai favorabile (paragraful 74).

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că în România există două sisteme de pensii, respectiv sistemul public de pensii şi sistemul pensiilor de serviciu (ocupaţionale) cum este cea de care se bucură militarii, iar Legea nr. 8/2006 a avut în vedere doar pensionarii sistemului public de pensii.

Or, tocmai această interpretare a fundamentat soluţia primei instanţe, motiv pentru care recursul va fi admis.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 8/2006, astfel cum a fost modificată şi completată, "indemnizaţia lunară prevăzută de prezenta lege se acordă, la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea la casa teritorială de pensii".

În speţă, data la care reclamantul ar fi putut formula cererea menţionată de textul legal anterior indicat era 07.05.2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016, astfel că sentinţa recurată urmează a fi reformată, în sensul că plata indemnizaţiei speciale cuvenite reclamantului A. se va face începând cu de 01 iunie 2016 la zi şi în continuare.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte urmează să dispună admiterea recursului şi casarea, în parte, a sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Casa Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 300 din 21 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Dispune plata indemnizaţiei speciale cuvenite reclamantului începând cu de 01 iunie 2016 la zi şi în continuare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2019.