Negative jurisdictional conflict resolved: civil section of appellate court hears appeals in administrative contract disputes.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin sentinţa civilă nr. 2230 din data de 30 iulie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Administrarea Domeniului Public Bucureşti în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Administrarea Domeniului Public Bucureşti, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin încheierea nr. 8 din 28.02.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recurs către Secţiile de contencios şi administrativ ale Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a dispune această soluţie s-a reţinut următoarele:

Prima instanţă a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenţii decurgând din contractul nr. x/16.02.2016, ultimul încheiat de către recurenta-reclamantă în temeiul contractului nr. x/29.04.2015 de delegare a gestiunii serviciilor de amenajare şi întreţinere spaţii verzi.

Conform H.G. nr. 955/2004, pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local, gestiunea serviciilor de administrare a domeniului public şi privat se realizează prin gestiune directă şi gestiune indirectă, art. 14 din acelaşi act normativ stabilind că în cazul gestiunii indirecte, desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor de administrare a domeniului public şi privat se va realiza prin încredinţarea parţială sau totală a realizării serviciilor de administrare a domeniului public şi privat către unul sau mai mulţi operatori. încredinţarea serviciului de administrare a domeniului public şi privat se va face prin licitaţie publică în baza unui contract de delegare a gestiunii.

La rândul său, art. 55 din acelaşi act normativ, stabileşte că operatorii serviciilor de administrare a domeniului public şi privat, indiferent de forma de organizare şi/sau de forma de proprietate, au calitatea de autoritate contractantă şi au obligaţia de a efectua achiziţii publice potrivit reglementărilor legale în vigoare.

În aceste condiţii, prima instanţă, calificând cererea ca privind pretenţii derivând dintr-o achiziţie publică, a procedat corect, cât timp contractul nr. x/16.02.2016 a fost încheiat în urma unei selecţii de oferte, deci a unei proceduri de achiziţie publică, serviciile contractate intrând în cele menţionate de Anexa 2A* din O.U.G. nr. 34/2006 (sub imperiul căreia s-a încheiat contractul) având în vedere şi dispoziţiile cap VII din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016 procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

Potrivit art. 55 din acelaşi act normativ hotărârea primei instanţe poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.

Se poate observa că Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificată prin Legea nr. 212/2018, se aplică cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor; scopul actului normativ îl constituie asigurarea, la nivel naţional, a unor mecanisme şi proceduri efective, rapide şi eficiente de sesizare şi remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispoziţiilor legale privind atribuirea contractelor, dar şi modul de executare al acestora.

Or, dispoziţiile legale au fost modificate pentru atingerea scopului legii şi menţin competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal de soluţionare a căii de atac, chiar dacă textele au fost modificate în ceea ce priveşte competenţa primei instanţe.

Înţelesul textului de lege devine şi mai clar datorită art. IV pct. 21 din O.U.G. nr. 23/2020 care prevede că la articolul 55, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (3A1), cu următorul cuprins: ’’Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (1A1) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile lucrătoare de la data sesizării legale a instanţei."

Or, acest text care se aplică doar litigiilor apărute după intrarea sa în vigoare, lămureşte prin opţiunea legiuitorului, normele menţionate anterior. Aceasta pentru că din textul modificat, rezultă cu claritate că, anterior, competenţa judecării recursului revenea secţiei de contencios administrativ.

Reţinând opţiunea expresă a legiuitorului cât priveşte competenţa şi procedura de judecata, chiar aspectul existenţei sau nu a unui pretenţii decurgând dintr-o procedură de achiziţie publică, cât timp legea obliga la aceasta şi eventualele consecinţe, trebuie apreciate de către instanţa competentă.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin încheierea din data de 19 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a VIII a CAF a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recurs promovată de recurenta-reclamantă Administrarea Domeniului Public Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 2230/30.07.2019 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., în favoarea secţiei a V a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin cererea de recurs s-a invocat, printre alte motive, greşita recalificare a obiectului cauzei de către instanţa de fond în "alte cereri achiziţie publică", respectiv necompetenţa funcţională a secţiei Civile a Tribunalului în situaţia calificării obiectului ca litigiu achiziţii publice.

Curtea reţine că sentinţa recurată în cauză a fost pronunţată de secţia civilă a Tribunalului, astfel că aparţine competenţa de soluţionare a căii de atac instanţei ierarhic superioare care judecă în aceeaşi materie, respectiv civilă.

Curtea reţine că potrivit art. 53 alin. (1) şi 11 din Legea nr. 101/2016, "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice. (1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante."

Conform art. 55 din aceeaşi lege, "(1) În cazuri justificate, dacă instanţa de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile. (2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză. (3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei. (4) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă şi cu precădere, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 50 alin. (5) şi (6). (5) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

În condiţiile în care prin Legea nr. 212/2018, care a modificat Legea nr. 101/2016 şi Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit că procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează de către instanţa civilă de drept comun, Curtea, secţia a VIII a CAF apreciază că dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 se interpretează în sensul că recursul va fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, complet specializat în achiziţii publice, doar în situaţia în care calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V - a civilă, îl constituie problema instanţei competente material/funcţional să soluţioneze cererea de recurs formulată de către recurenta-reclamantă Administrarea Domeniului Public Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2230 din data 30.07.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bucureşti, secţia VI - civilă

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrarea Domeniului Public Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., vizează pretenţii ce decurg din contractul nr. x/16.02.2016, ultimul încheiat de către reclamantă în temeiul contractului nr. x/29.04.2015 de delegare a gestiunii serviciilor de amenajare şi întreţinere spaţii verzi.

Instanţa învestită cu soluţionarea în fond a cererii de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VI -a civilă, prin încheierea din 09.07.2019 pronunţată în dosarul x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a constatat că obiectul cauzei este "achiziţie publică", dispunând rectificarea obiectului cererii de chemare în judecată în aplicaţia Ecris din "pretenţii" în "achiziţie publică". Verificând competenţa de soluţionare a cauzei, tribunalul secţia civilă a reţinut că este competent în soluţionarea cauzei, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 95 şi 107 C. proc. civ.

Aşadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile prin care fost soluţionată o cerere ce priveşte executarea unui contract de achiziţie publică.

Din această perspectivă, se constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Prin urmare, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, acesta fiind şi motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluţionat, în primă instanţă, de secţia civilă a tribunalului.

Înalta Curte, astfel cum a reţinut şi secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, constată că dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei", reprezintă o necorelare legislativă cu noua reglementare, iar aplicarea lor ca atare ar echivala cu interpretarea greşită a normelor de competenţă astfel cum au fost configurate prin Legea nr. 212/2018.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că (şi) procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice.

Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanţe se ataca cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziţii publice.

Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce priveşte competenţa materială procesuală de soluţionare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispoziţiilor art. 53 prevede că "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice. (11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Prin urmare, în competenţa instanţei de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziţii publice, sunt procesele şi cererile care privesc procedura de atribuire şi, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele şi cererile care rezultă din executarea acestora se află în competenţa de judecată a instanţei civile de drept comun.

Din interpretarea succesivă şi sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competenţă materială în recurs priveşte doar procesele care se judecă în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, nu şi procesele care revin în primă instanţă în competenţa instanţelor civile de drept comun.

Atribuirea de competenţă prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) şi (1)1 din acelaşi act normativ, aplicându-se doar cu privire la litigiile judecate în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalului.

De altfel, prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările conexate formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, stabilind, "În interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), că: Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară - secţia/completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."

De asemenea, este de reţinut şi faptul că în calea de atac, competenţa funcţională nu se stabileşte prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, ci prin raportare la secţia care a pronunţat sentinţa care formează obiectul căii de atac.

În această fază procesuală o eventuală necompetenţă (exceptând competenţa generală) a primei instanţe ar putea fi invocată doar prin intermediul căii de atac formulate, cu condiţia invocării anterioare, la fond, a respectivei excepţii.

Or, în cauză, problema competenţei a fost stabilită prin încheierea din data de 09 iulie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI - a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V - a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Administrarea Domeniului Public Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V - a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iulie 2020.