Revision of social assistance dispute declared inadmissible for lack of merits adjudication in appealed decision

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 decembrie 2019, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3974 din 17 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2017.

Revizuenta a invocat motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., arătând că instanţa în mod greşit a considerat că este un recurs cu privire la fondul cauzei şi nu s-a pronunţat asupra recursului cu privire la nesesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 1 alin. (3)1 din O.U.G. nr. 57/2015.

2. Decizia atacată cu revizuire

Prin decizia nr. 3974 din 17 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 4351 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte a reţinut că recurenta a atacat cu recurs decizia prin care a fost admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Sibiu împotriva sentinţei nr. 106/07.02.2018 pronunţata de Tribunalul Sibiu, a casat în parte sentinţa şi în rejudecarea procesului, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Sibiu, decizie "definitivă".

Înalta Curte reţine că instanţa de recurs, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamanta A. cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 3 din O.U.G. nr. 57/2015 fata de prevederile art. 16 alin. (1) si art. 20 din Constitutie, prin încheiere separată în data de 5 decembrie 2018. Or, Înalta Curte a constatat că în mod greşit recurenta a apreciat că prin decizia nr. 4351/5.12.2018 s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire în raport cu hotărârea atacată, cazul de revizuire invocat şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;".

Văzând dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, nu este întrunită condiţia generală instituită de alin. (1) din art. 509 din C. proc. civ., respectiv hotărârea atacată nu evocă fondul.

Or, Înalta Curte constată că textul de lege invocat nu lasă loc de interpretare asupra faptului că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, este o condiţie de admisibilitate, iar, în cauza de faţă, constată că instanţa de recurs nu a soluţionat fondul cererii reclamantei, întrucât a avut de analizat admisibilitatea căii de atac declarate de recurentă.

De asemenea, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită condiţia prevăzută la pct. 1 din textul de lege analizat, respectiv motivul de revizuire ce vizează minus petita invocat de revizuent, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Or, este evident că instanţa care a pronunţat decizia atacată cu revizuire nu a soluţionat fondul cererii de chemare în judecată, fiind în imposibilitate de a cerceta situaţia de fapt a cauzei, întrucât cauza a fost soluţionată pe excepţie.

Ca atare, Înalta Curte reţine că decizia ce face obiectul revizuirii nu face parte din categoria hotărârilor definitive ce pot face obiectul unei revizuiri.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., republicat, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Văzând dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, susţinerile şi criticile revizuentei nu se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., motiv pentru care cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de A. împotriva deciziei nr. 3974 din 17 septembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iulie 2020.