Suspension of administrative act execution deemed moot due to subsequent abrogation of challenged provisions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, constatarea suspendării de drept, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a aplicării/executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice benzină, motorină, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii privind anularea acestuia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, dosar nr. x/2019, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 82 din 06 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost constatat suspendat de drept Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/27.12.2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice benzină, motorină, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii privind anularea acestuia. A fost obligată pârâta la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantei, având în vedere că în Monitorul Oficial nr. 171/4.03.2019 a fost publicat Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la OPANAF nr. 3236/2018, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi rejudecând cauza, va respinge acţiunea ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamanta a supus controlului judiciar Ordinul Preşedintelui ANAF, solicitând suspendarea de drept a executării actului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii ce vizează anularea ordinului indicat.

Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea reclamantei, reţinând în esenţă faptul că prin sentinţa civilă nr. 325/11.12.2018, pronunţată în dosar nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării ordinului nr. 1960/06.08.2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ANAF nr. 2761/7.11.2018 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.

Instanţa de fond a procedat la o analiză a conţinutului noului ordin emis cu nr. 3236/2018, prin comparaţie cu cel cu nr. 1960/6.08.2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ANAF nr. 2761/7.11.2018, şi a constatat că efectele produse asupra reclamantei sunt identice, chiar dacă sunt şi dispoziţii noi, dar care nu privesc situaţia juridică a reclamantei sau sunt reformulări care nu aduc modificări de substanţă faţă de obligaţiile privind deţinerea unui spaţiu de depozitare, rezultând în concluzie că noul Ordin nr. 3236/2018 are acelaşi conţinut cu Ordinul nr. 1960/6.08.2018, fiind aplicabile prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte analizând actele şi lucrările cauzei constată că cererea de recurs este fondată pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reţine că, pentru a putea fi suspendată executarea unui act administrativ, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare se tinde a se realiza prin cerere.

Prin urmare nu poate fi suspendat un act administrativ care şi-a epuizat efectele înainte de pronunţarea instanţei, fie chiar şi după sesizarea acesteia, deoarece hotărârea emisă de instanţă se raportează la momentul pronunţării.

În acest sens, este de necontestat că Ordinul nr. 3236/2018 a fost modificat de Ordinul nr. 508/2019, în sensul abrogării dispoziţiilor care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare.

Pentru aceste considerente, având în vedere faptul că dispoziţia care face obiectul cererii de faţă a fost abrogată înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, dar cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează solicitarea acordării măsurii de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, suspendarea executării actului, ceea ce nu mai este cazul.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 82 din 06 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea reclamantei Societatea A. S.R.L., ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iulie 2020.