Inapplicability of presidential orders to suspend administrative acts under specific administrative procedure law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, pe calea ordonanţei preşedinţiale obligarea pârâtului la emiterea unui ordin, cu caracter vremelnic pe toată perioada judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care pârâtul să dispună încetarea suspendării exercitării funcţiei de executor judecătoresc pentru reclamant, cu indicarea formei de exercitare a profesiei, începând cu data de 27.04.2018; executarea hotărârii date pe calea odonanţei preşedinţiale să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen; acordarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 912 din 06 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentinţa atacată, fiind indicate în drept dispoziţiile art. 1000 alin. (4) din C. proc. civ. rap.la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 997 şi 998 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare al recurentului prin aceea că nu a admis cererea de amânare a pronunţării pentru ca acesta să depună concluzii scrise.

Recurentul a arătat că în mod neîntemeiat şi nelegal instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială, cu motivarea că în materia contenciosului administrativ nu sunt permise astfel de căi excepţionale de procedură.

Recurentul a arătat că există articole publicate în sensul că este admisibilă în contencios administrativ ordonanţa preşedinţială şi a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune această măsură, respectiv urgenţa măsurii şi vremelnicia.

De asemenea, recurentul a arătat că în ceea ce priveşte calea de atac în procedura ordonanţei preşedinţiale, aceasta este supusă numai apelului.

Recurentul a arătat pe larg situaţia de fapt din dosarul de cercetare penală, arătând că acesta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea definitivă de către o instanţă de judecată care să constate vinovăţia acestuia.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat instanţei ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să dispună măsuri grabnice, cu caracter vremelnic, în sensul încetării suspendării exercitării funcţiei de executor judecătoresc pentru reclamant, cu indicarea formei de exercitare a profesiei, începând cu data de 27.04.2018.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă.

Instanţa de fond a reţinut că în cauza de faţă reclamantul a solicitat ordonarea unor măsuri provizorii cu privire la un act administrativ, Ordinul nr. 3260/C/10.11.2017 emis de Ministerul Justiţiei, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a reţinut că în situaţia de fapt dedusă judecăţii nu-şi găseşte aplicarea ordonanaţa preşedinţială şi nu pentru că materia contenciosului administrativ ar fi incompatibilă prin definiţie cu ordonanţa preşedinţială, ci pentru că Legea contenciosului administrativ instituie o procedură specială pentru soluţionarea grabnică a unor situaţii de urgenţă, reglementând prin dispoziţiile art. 14 şi 15 cazurile de suspendare a executării actului administrativ.

Analizând motivele de recurs formulate în cauză, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu a formulat critici reale la adresa argumentelor reţinute de instanţa de fond, potrivit cărora reclamantul avea la dispoziţie cererea de suspendare a ordinului atacat, conform Legii nr. 554/2004.

Recurentul a invocat încălcarea dreptului la apărare, întrucât instanţa de fond nu a amânat pronunţarea hotărârii pentru a putea depune concluzii scrise. Înalta Curte reţine că acest argument nu reprezintă o încălcare a unor dispoziţii legale de către instanţa de fond ori o interpretare greşită a acestora. Aceasta pentru că, în conformitate cu prevederile art. 386 alin. (1) din C. proc. civ., amânarea pronunţării soluţiei este o posibilitate a instanţei de judecată în cazuri justificate şi nu o obligaţie a acesteia, rezultând că asupra amânării pronunţării instanţa are libertatea de a aprecia dacă se impune sau nu acest lucru.

În ceea ce priveşte indicarea de către recurent a doctrinei de specialitate, cu referire la articolele publicate, Înalta Curte reţine că în dreptul român nu constituie izvor de drept doctrina de specialitate.

În cazul de faţă, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a solicitat pe calea ordonanei preşedinţiale măsura suspendării unui act administrativ.

Or, legea specială a contenciosului administrativ prevede o procedură de suspendare a actelor administrativ fiscale, care este aplicabilă în această materie, iar instanţa de fond în mod corect a constatat că nu este aplicabilă procedura ordonanţei preşedinţiale în cazul dedus judecăţii.

Este adevărat că în materia contenciosului administrativ este posibilă aplicarea acestei proceduri (ordonanţa preşedinţială), însă cu condiţia să nu fie emis un act administrativ, pentru că numai în cazul neanalizării unui act administrativ poate fi completată legea specială aplicabilă, Legea nr. 554/2004, cu dispoziţiile generale din C. proc. civ.

În situaţia dedusă judecăţii este emis un act administrativ, iar recurentul urmăreşte suspendarea executării acestui act, suspendare care nu poate fi dispusă decât în condiţiile legii speciale aplicabile, respectiv în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în raport şi de jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi cu privire la suspendarea actelor administrative, instanţa de recurs va menţine ca legală hotărârea instanţei de fond, nefiind identificate motive de casare a acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 912 din 06 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iulie 2020.