Annulment of government order classifying land as public domain; timeliness of challenge under Law No. 554/2004 and relevance of unchallenged local council antecedents

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a H.G. nr. 193/2006 pentru modificarea şi competarea H.G. nr. 969/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 684 şi 684 bis din 17 septembrie 2002, cu modificările ulterioare şi a Anexei aferente la poz. 1959, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, prin încheierea de la data de 19 mai 2017, a fost completat cadrul procesual pasiv cu Municipiul Cluj Napoca.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 245/2017 din 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantului, a fost anulată în parte poziţia nr. 1959 din Anexa la H.G. nr. 193/2006 pentru modificarea şi competarea H.G. nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Cluj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeul Cluj, cu excepţia municipiului Cluj Napoca, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 684 şi 684 bis din 17 septembrie 2002, cu modificările ulterioare, respectiv în privinţa terenurilor înscrise sub numerele x4463, 24464, 24465. De asemenea, instanţa a obligat pârâtul Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Guvernul României, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanţa de fond a nesocotit formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 174 şi urm. C. proc. civ., motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arătând că încheierea de amânare a pronunţării sentinţei, din 16.06.2017, nu a fost comunicată recurentului, fiind încălcate astfel dispoziţiile imperative ale legii, cu violarea gravă şi evidentă a dreptului la apărare şi a principiului egalităţii, a contradictorialităţii şi procesului echitabil.

Recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., considerând că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea, în condiiile în care acţiunea reclamantului era tardivă.

Recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată şi a apreciat că acţiunea reclamantului este formulată în termen, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 16.02.2017, cu mult peste termenul de decădere de 1 an de la data publicării/aducerii la cunoştinţă a actului, respectiv 20 martie 2006.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul a precizat că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului şi a respins susţinerea recurentului, în conformitate cu care se impunea respingerea acţiunii reclamantului având în vedere că nu a fost atacată hotărârea prin care Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi-a însuşit inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public (HCL nr. 133/2005, modificată prin HCL nr682/2005).

Recurentul a susţinut că hotărârile consiliului local sunt acte administrative, de sine stătătoare, emise de o autoritate a administraţiei publice locale, sunt aduse la cunoştinţă publică prin afişare în locuri autorizate şi prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj, şi pot fi contestate în faţa instanţelor competente.

Recurentul a susţinut că efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietăţii publice diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ce aparţine tot unităţii administrativ-teritoriale.

De asemenea, a fost criticată soluţia instanţei pentru considerentul că instanţa de drept comun era competentă să analizeze, respectiv să cenzureze valabilitatea titlului cu care deţine imobilul Municipiul Cluj Napoca.

A fost criticată hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul obligării recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

1.4. Apărările intimatei

Intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea adresată instanţei de judecată, reclamantul A. a supus controlului judiciar Hotărârea de Guvern nr. 193/2006 pentru modificarea şi competarea H.G. nr. 969/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 684 şi 684 bis din 17 septembrie 2002, cu modificările ulterioare şi a Anexei aferente la poz. 1959, cu cheltuieli de judecată.

Instanţa de primă jurisdicţie a admis cererea de chemare în judecată.

Cu privire la excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, invocată de intimatul Guvernul României prin întâmpinare, prin încheierea de la data de 16 iunie 2017 instanţa de fond a respins excepţia invocată, constatând că în cauză a fost respectat termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

Prin sentinţa atacată instanţa de fond a reţinut că rezultă din înscrisurile depuse la dosar că terenul în privinţa căruia s-a dispus atribuirea în proprietate către reclamanţi a fost ulterior inclus în proprietatea publică a Municipiului Cluj-Napoca, prin hotărârea atacată.

Instanţa de fond a reţinut că apărarea intimatului, în sensul că reclamantul nu a atacat hotărârea prin care Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca şi-a însuşit inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public, nu poate fi primită, întrucât hotărârea de guvern atacată încalcă dreptul de proprietate al reclamantului şi, prin urmare, este şi rămâne un act nelegal, indiferent de faptul că s-a întemeiat pe un act al autorităţii locale.

Curtea a reţinut că prin hotărârea atacată s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanţilor, fără parcurgerea unei proceduri de expropiere.

Înalta Curte reţine că recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât instanţa de fond nu a comunicat încheierea de amânare a pronunţării, prin care a fost soluţionată excepţia de tardivitate invocată prin întâmpinare, susţinând că prin această omisiune, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 233 din C. proc. civ. şi nu a luat cunoştinţă integral de motivele hotărârii.

Înalta Curte nu poate primi această critică şi constată că motivul invocat nu se poate încadra în cazul de casare indicat, întrucât necomunicarea încheierii de amânare a pronunţării nu este sancţionată de lege cu nulitatea, ca de altfel nici necomunicarea sentinţei, ci partea care are interes are la îndemână posibilitatea remedierii acestei omisiuni, prin posibilitatea de a cere comunicarea hotărârii.

Comunicarea hotărârii este un fapt ulterior pronunţării hotărârii, iar norma prevăzută de pct. 5 are în vedere situaţia expresă când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Având în vedere considerentele mai sus reţinute, instanţa de recurs nu poate primi criticile formulate de recurent subsumate acestui motiv de casare, pe care îl va respinge ca nefondat.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a soluţionat excepţia de tardivitate a cererii introductive, susţinând că hotărârea atacată face parte din categoria actelor a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial.

Însă, instanţa de recurs nu poate primi această critică, întrucât cererea de chemare în judecată nu este tardivă şi, în mod corect, instanţa de fond a soluţionat excepţia de tardivitate invocată, cu respectarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că hotărârea de guvern în care au fost prevăzute suprafeţele de teren individualizate, obiect al acţiunii, a fost publicată în MO cu nr. bis, iar conform normelor de tehnică legislativă acest tip de monitor se comunică numai persoanelor interesate. Instanţa de recurs constată că nu rezultă din înscrisurile dosarului că actul arătat a fost comunicat intimatului-reclamant.

Din înscrisurile dosarului rezultă că, prin adresa nr. x/20.09.2016, Primăria Municipiului Cluj Napoca l-a informat pe reclamant că imobilul teren se regăseşte în inventarul domeniului public al Municipiului Cluj Napoca.

În urma acestui răspuns, reclamantul s-a adresat Guvernului cu plângere prealabilă, solicitând anularea în parte a H.G. nr. 193/2006 pentru modificarea şi competarea H.G. nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Cluj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeul Cluj, cu excepţia municipiului Cluj Napoca, respectiv poziţia 1959. A arătat reclamantul că la această plângere nu a primit niciun răspuns până la data formulării acţiunii, respectiv până la data de 16 februarie 2017.

Or, Înalta Curte reţine că acţiunea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care critica recurentului ce vizează greşita soluţionare de către instanţa de fond a acestei excepţii nu poate fi primită de instanţa de recurs şi va fi respinsă ca nefondată.

De asemenea, recurentul a susţinut că reclamantul nu a atacat HCL nr. 133/2005 modificată prin HCL nr. 682/2005, mai înainte de a solicita anularea Hotărârii de guvern indicate, iar instanţa de fond în mod greşit a respins această apărare formulată de recurentul-pârât.

Înalta Curte reţine faptul că dezlegarea dată de instanţă este corectă, întrucât hotărârea consiliului local este un act subsecvent care a stat la baza emiterii hotărârii de guvern ce face obiectul acţiunii judiciare, iar anularea actului principal are drept consecinţă lipsirea de efecte a actului subsecvent.

Ca atare, nici această critică nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca nefondată.

Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond şi pentru faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care pârâtul Municipiul Cluj este cel care a emis actul care a stat la baza adoptării hotărârii de guvern atacate.

Înalta Curte nu poate primi această critică şi o va respinge ca nefondată, întrucât actul principal, care a fost anulat de instanţa de judecată ca fiin nelegal, este hotărârea de guvern emisă de recurent, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea fondului cauzei.

Având în vedere soluţia dată cererii de recurs, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac formulată, instanţa de control judiciar, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial, cheltuieli de cazare şi transport, din care instanţa de recurs a scăzut suma de 88 RON, reprezentând mâncarea, întrucât din înscrisul prezentat nu rezultă că avocatul este cel care a achiziţionat mâncarea.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 245/2017 din 30 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 2.398 RON, către intimatul A. reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iulie 2020.