Eligibility for producer group subsidies and validity of production claims pending Trade Registry membership changes

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 12 octombrie 2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a solicitat anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. FN/30.04.2015 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.03.2015, ambele emise de pârâtă, şi suspendarea executării procesului-verbal până la soluţionarea cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 februarie 2017, instanţa de fond a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii de suspendare a procesului-verbal .

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4023 pronunţată la 30 octombrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte menţiunile referitoare la lipsa unor dovezi privind menţinerea criteriilor de recunoaştere a calităţii de "producători, cultivatori" în sensul anexei 1 la OMADR nr. 694/2008 a tuturor membrilor grupului de producători (B., C.

şi D.), din procesul-verbal, s-a constatat că reclamanta nu a prezentat probe contrare. Avizul nr. x/19.03.2012 nu poate fi considerată o astfel de probă în condiţiile în care a fost emis anterior anului 2013, în care a avut loc modificarea componenţei grupului de producători; singurele contracte de arendă depuse la dosar (f 73-104 vol. II) datează tot dinainte de modificarea structurii grupului de producători, şi nu au fost încheiate de către noii asociaţi. În ceea ce îi priveşte pe membrii Î.I. E. şi Î.I. F., chiar reclamanta recunoaşte (prin adresa depusă la fila x vol.

II), că până la depunerea cererii de plată pentru semestrul II 2013, nu a fost finalizată procedura de înregistrare la Registrul Comerţului a acestor noi membri ai grupului de producători. Or, astfel cum reiese din art. 79 alin. (2) din OMADR nr. 694/2008, modificarea statutului grupului de producători (inclusiv în ceea ce priveşte membrii grupului) nu poate fi luată în considerare decât ulterior înregistrării acesteia la oficiul registrului comerţului. În acord cu reclamanta şi contrar celor reţinute prin procesul-verbal, Curtea constată că prevederile OMADR nr. 694/2008 (art. 74, indicat în procesul-verbal) nu instituie obligaţia de înregistrare în baza de date G..

Această împrejurare nu este însă de natură a infirma concluzia privind lipsa calităţi de fermieri activi a persoanelor anterior menţionate (B., C. şi D., Î.I. E. şi Î.I. F.). Livrarea pe bază de facturi, nu pe bază de borderouri, nu face dovada calităţii de membru al grupului de producători. S-a mai reţinut că, în ceea ce priveşte realizarea producţiei comercializate, culturile realizate de către H. în anul 2013, chiar succesive, nu pot fi luate în considerare, dat fiind faptul că de-abia în anul 2014 a fost recunoscută calitatea de membru al grupului de producători a lui H..

Or, coroborând art. 5 alin. (2) din OMADR nr. 694/2008, potrivit căruia "valoarea producţiei comercializate se calculează pe baza producţiei membrilor organizaţiei de producători sau grupului de producători recunoscut preliminar predată de către aceştia în vederea comercializării, numai în perioada în care deţin calitatea de membri ai organizaţiei sau ai grupului de producători respectiv", cu art. 79 alin. (2) din acelaşi ordin, care stabileşte în mod neechivoc faptul că modificarea statutului grupului de producători (inclusiv în ceea ce priveşte membrii grupului) poate fi luată în considerare de-abia de la momentul înregistrării acesteia la oficiul registrului comerţului, nu chiar de la data adoptării hotărârii adunării generale a asociaţilor (Hotărârea AGA nr. 5/25.06.2013, fila x vol.

I), producţia realizată de persoane care nu deţin calitatea de membri înregistraţi la oficiul registrului comerţului nu poate fi luată în considerare la stabilirea valorii producţiei comercializate. Această concluzie este valabilă şi în cazul culturilor realizate de Î.I. E. şi Î.I. F., în privinţa cărora procedura de înregistrare la Registrul Comerţului a fost finalizată ulterior depunerii cererii de plată pentru semestrul II 2013. Curtea a mai reţinut că neconcordanţele sesizate prin procesul-verbal nu au fost contestate de către reclamantă, aceasta limitându-se la a susţine, la modul general, că autorizaţia a fost obţinută cu respectarea dispoziţiilor legale.

Apoi, posibilitatea Inspectoratului de Stat pentru Construcţii de a se pronunţa asupra legalităţii autorizaţiei de construire nu înlătură posibilitatea pârâtei de a verifica exactitatea informaţiilor furnizate în planul de recunoaştere, eligibilitatea acţiunilor şi a cheltuielilor propuse, atribuţie conferită expres de art. 47 alin. (1) lit. a) şi lit.

c) din OMADR nr. 694/2008. S-a mai arătat că, având în vedere neregulile reţinute prin procesul-verbal contestat, în mod corect a fost reţinută incidenţa art. 145 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte sectorul fructelor şi legumelor şi sectorul fructelor şi legumelor prelucrate, potrivit căruia "fără a aduce atingere măsurilor specifice stabilite în prezentul regulament sau în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, nu se face nicio plată în favoarea beneficiarilor despre care s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile impuse pentru acordarea unor astfel de plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin în cauză" şi făcută aplicarea art. 7 şi 8 din H.G. nr. 1078/2009 privind acordarea de sprijin financiar grupurilor de producători recunoscute preliminar şi organizaţiilor de producători în sectorul fructe şi legume, prevederi care reglementează recuperarea sprijinului financiar plătit în mod nejustificat.

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinţei civile nr. 4023 pronunţată la 30 octombrie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin administrator special I., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele: -în ceea ce priveşte veridicitatea documentelor de utilizare a terenului, respectiv a contractelor de arendă ataşate la planul de recunoaştere şi calitatea de fermieri activi a membrilor grupului de producători, având in vedere modificările în structura membrilor grupului de producători (au intrat trei asociaţi şi a ieşit unul), consideră că nu avea obligaţia prezentării niciunei dovezi suplimentare, privind calitatea de producător/cultivator al unuia sau mai multor produse prevăzute în anexa la H.G. nr. 1078/2008.

Verificarea acestor dovezi s-a făcut în nenumărate rânduri de către funcţionarii MADR şi reprezentanţi ai Comisiei Europene cu ocazia auditului, iar suplimentar de asta, inspectorii APIA au verificat cu ocazia rapoartelor de control la faţa locului calitatea de producător/cultivator de legume al membrilor grupului de producători. Aceste informaţii se regăsesc în registrele agricole ale primăriilor pe raza cărora îşi desfăşoară activitatea membrii grupului de producători. Obligaţiile prevăzute la art. 3 lit. a) şi art. 74 au fost îndeplinite în totalitate, neexistând nicio probă a neîndepliniri acestor articole.

Iar cu privire la obligaţiile art. 79 alin. (2) se arată că s-au îndeplinit, în caz cu totul excepţional, pentru neîndeplinirea acestei obligaţii, măsura aplicată nu este retragerea recunoaşterii şi anularea cererii de plată. Orice modificare apărută în structura acţionariatului grupului este verificată o dată cu depunerea cererii de plată, verificare ce a avut loc şi nu au fost constatate abateri de la OMADR 694/2008. -cu privire la realitatea valorii producţiei comercializate, se arată că H. se regăseşte cu suprafaţa de 5.39 ha cu cartofi (fapt confirmat şi la controlul prin teledetecţie) declarată în J., iar în centralizatorul K. se regăseşte cu 7,40 ha.

Acest fapt este în concordanţă cu realitatea. Pentru culturi succesive, H. nu avea unde (în J., G.) să declare acest lucru, deoarece subvenţia pe suprafaţă se plăteşte doar o singură dată, pentru un singur ciclu de cultură într-un an agricol. Legumele recepţionate de la H. au fost cultivate în ciclul doi, adică după data de 20 iunie, după cultura cartofului. Despre faptul că s-au achiziţionat legume de la II F. şi II E., s-a arătat că întreprinderile individuale nu au personalitate juridica, acestea având acelaşi patrimoniu cu E. si F..

Cu privire la centralizatorul K. aşa cum reţine Curtea, potrivit art. 55 alin. (4) lit. c). din OMADR nr. 694/2008 dosarul de plată trebuie să conţină doar centralizatorul K. semnat şi stampilat de contabilul autorizat CECAR. -în ceea ce priveşte legalitatea construcţiei, având în vedere că autoritatea de audit a reţinut că "există suspiciunea nelegalităţii" (invocând aici nelegal şi faptul că există pe rolul instanţei civile un dosar prin care un cetăţean îşi revendică dreptul de proprietate, inclusiv asupra construcţiei, dosar câştigat la Judecătoria Giurgiu), acest lucru atrăgând sau întărind suspiciunea de nelegalitate a construcţiei nu s-a considerat că trebuie să se facă apărări faţa de acest aspect.

Autoritatea de Audit sau Apia ar fi trebuit, în susţinerea suspiciunilor să solicite punct de vedere oficial Inspectoratului de Stat în Construcţii. Ar fi fost mult mai legal, şi nu s-ar fi ajuns în instanţa. Reaua credinţă a autorităţilor este evidentă. Punctul de vedere L. nu a fost solicitat decât verbal, la momentul controlului fiind sunat directorul Inspectoratului în Construcţii Giurgiu.

4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. FN/30.04.2015 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.03.2015, ambele emise de intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Soluţionând cauza, prima instanţă, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale. Reclamanta A. S.R.L. a formulat prezentul recurs, criticile formulate putând fi în parte încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, recurenta-reclamantă a fost recunoscută de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin avizul nr. x/19.03.2012, document care atestă îndeplinirea tuturor condiţiilor legale, inclusiv calitatea de producător a membrilor. În urma unei suspiciuni de neregulă, respectiv în urma constatărilor Autorităţii de Audit din cadrul Curţii de Conturi a României, intimata-pârâtă a efectuat un control la sediul beneficiarului, aspectele constatate fiind consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei nr. x/25.03.2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 prin care s-a constituit în sarcina recurentei reclamante un debit în cuantum de 1.555.530,18 RON.

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a reţinut că: -există o suspiciune privind neveridicitatea documentelor de utilizare a terenului, respectiv a contractelor de arendă ataşate la planul de recunoaştere, şi privind calitatea de fermieri activi a membrilor grupului de producători; -valoarea producţiei comercializate în cererea de plată aferentă semestrului II 2013 nu este reală; -autorizaţia de construire nu a fost emisă conform legii, iar investiţia constând în depozitul de legume nu este autorizată; -grupul de producători a creat în mod artificial condiţiile impuse de acordarea sprijinului financiar în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin în cauză.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei nr. x/25.03.2015, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie, care a fost soluţionată în sensul respingerii prin Decizia FN/30.04.2015 emisă de AFIR. Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susţinere priveşte veridicitatea documentelor de utilizare a terenului, respectiv a contractelor de arendă ataşate la planul de recunoaştere şi calitatea de fermieri activi a membrilor grupului de producători, având in vedere modificările în structura membrilor grupului de producători (au intrat trei asociaţi şi a ieşit unul), considerându-se că nu avea obligaţia prezentării niciunei dovezi suplimentare, privind calitatea de producător/cultivator al unuia sau mai multor produse prevăzute în anexa la H.G. nr. 1078/2008.

Se mai susţine şi că obligaţiile prevăzute la art. 3 lit. a) şi art. 74 au fost îndeplinite în totalitate, neexistând nicio probă a neîndepliniri acestor articole. Iar cu privire la obligaţiile art. 79 alin. (2) se arată că s-au îndeplinit, în caz cu totul excepţional, pentru neîndeplinirea acestei obligaţii, măsura aplicată nu este retragerea recunoaşterii şi anularea cererii de plată. Orice modificare apărută în structura acţionariatului grupului este verificată o dată cu depunerea cererii de plată, verificare ce a avut loc şi nu au fost constatate abateri de la OMADR 694/2008.

Potrivit Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 694/2008 privind condiţiile de recunoaştere a organizaţiilor de producători şi a grupurilor de producători recunoscute preliminar în sectorul fructe şi legume, precum şi modul de accesare a sprijinului financiar de către acestea: -art. 3 lit. a): producător - o persoană fizică sau juridică ori un grup de persoane fizice sau juridice, ale căror exploataţii se află pe teritoriul Comunităţii, aşa cum este definit în art. 299 din Tratatul de instituire a CEE, şi care cultivă unul sau mai multe dintre produsele specifice sectorului de fructe şi legume conform legislaţiei în vigoare sau doar produsele de genul respectiv destinate exclusiv procesării. -art. 74 (forma în vigoare până la data de 16.10.2013): (1) Niciun membru al unei organizaţii de producători sau al unui grup de producători recunoscut preliminar nu poate dispune de peste 49% din drepturile de vot proporţional cu participarea membrului la valoarea producţiei comercializate. (2) Grupurile de producători recunoscute preliminar şi organizaţiile de producători vor solicita la centrele judeţene ale APIA, în termen de 30 de zile de la primirea înştiinţării de acordare a avizului de recunoaştere preliminară sau de la aprobarea primului program operaţional, înscrierea în Registrul fermierilor, în vederea obţinerii numărului unic de identificare. (3) Grupurile de producători recunoscute preliminar şi organizaţiile de producători care derulează un plan de recunoaştere sau un program operaţional vor solicita numărul unic de identificare în termen de 10 zile lucrătoare de la publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Organizaţiile de producători sau grupurile de producători recunoscute preliminar care beneficiază de recunoaştere pentru un produs sau mai multe produse pot solicita recunoaşterea şi pentru alt produs ori produse, printr-o cerere însoţită de documente justificative, şi vor modifica în consecinţă programul operaţional sau planul de recunoaştere. -Art. 79 alin. (2):

Orice modificare a statutului organizaţiei de producători/grupului de producători recunoscut preliminar privind structura membrilor şi/sau dreptul de vot se comunică MADR şi APIA în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării acesteia la oficiul registrului comerţului. Din dispoziţiile legale menţionate mai sus, se poate lesne constata, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că grupul de producători avea obligaţii certe de înregistrare, atât în registrul fermierilor cât şi la oficiul registrului comerţului, a modificărilor în structura membrilor.

Or, recurenta nu contestă situaţia de fapt reţinută ci chiar recunoaşte că în ceea ce îi priveşte pe membrii Î.I. E. şi Î.I. F., până la depunerea cererii de plată pentru semestrul II 2013, nu a fost finalizată procedura de înregistrare la Registrul Comerţului a acestor noi membri ai grupului de producători. Nefondată este şi susţinerea recurentei cu privire la faptul că pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 79 alin. (2) măsura aplicată nu este retragerea recunoaşterii şi anularea cererii de plată, deoarece actul normativ care stabileşte condiţiile de recunoaştere a organizaţiilor de producători şi a grupurilor de producători recunoscute preliminar în sectorul fructe şi legume, precum şi modul de accesare a sprijinului financiar de către acestea, nu conţine astfel de dispoziţii, iar, pe de altă parte, sancţiunea a fost aplicată faţă de contextul general al neregulilor constatate.

Avizul nr. x/19.03.2012 atestă îndeplinirea tuturor condiţiilor legale, inclusiv calitatea de producător a membrilor de la acel moment, însă nu acoperă modificările ulterioare în structura grupului în lipsa înregistrărilor legale. Cu privire la realitatea valorii producţiei comercializate, recurenta reia susţinerile din faţa primei instanţe, atât în ceea ce-l priveşte pe H. cât şi II F. şi II E.. Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) din OMADR nr. 694/2008, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative contestate: "(1) În sensul prezentului ordin, valoarea producţiei comercializate reprezintă valoarea obţinută în urma comercializării producţiei membrilor prin intermediul grupului de producători recunoscut preliminar sau al organizaţiei de producători, luându-se în calcul doar produsul/produsele pentru care grupul de producători recunoscut preliminar sau organizaţia de producători deţine recunoaşterea. (2) Valoarea producţiei comercializate se calculează pe baza producţiei membrilor organizaţiei de producători sau grupului de producători recunoscut preliminar predată de către aceştia în vederea comercializării, numai în perioada în care deţin calitatea de membri ai organizaţiei sau ai grupului de producători respectiv.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (4) lit.

c) din acelaşi ordin: "(4) Dosarul de plată conţine următoarele documente: (...) c) centralizatorul privind valoarea producţiei comercializate începând cu momentul eliberării avizului de recunoaştere preliminară sau valoarea înregistrată începând cu prima zi de la ultima perioadă de decontare efectuată de APIA, vizat de un contabil autorizat şi semnat de administrator;" Faţă de aceste dispoziţii legale, apare evident faptul că producţia colectată de la H., F. şi E. şi ulterior valorificată nu putea fi evidenţiată în centralizatorul privind valoarea producţiei comercializate în anul 2013, întrucât la acel moment aceste persoane nu aveau calitatea de membri ai grupului de producători, fapt necontestat.

Cu privire la legalitatea construcţiei recurenta nu indică ce dispoziţii legale de drept material au fost încălcate de prima instanţă sau ce interpretare greşită s-a făcut, înţelegând să formuleze doar susţineri de fapt. Or, nemulţumirea recurentei sub acest aspect, ca de altfel şi celelalte trimiteri făcute în susţinerea acestui motiv de recurs cu privire la interpretarea probelor aflate la dosarul cauzei se referă la o pretinsă stabilire greşită a situaţiei de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probelor, însă ele nu mai pot face obiect de analiză al instanţei de control judiciar, întrucât în recurs sunt analizate strict motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nu şi motive de netemeinicie.

O atare soluţie se impune având în vedere că scopul recursului este esenţialmente de control al legalităţii hotărârii atacate, ceea ce înseamnă că orice susţinere care relevă pretinse erori ale instanţei de fond în aprecierea probelor administrate exced analizei instanţei de recurs. Cu privire la critica recurentei în sensul că instanţa de fond a denaturat apărările sale, se reţine că aceasta este nefondată, întrucât egalitatea armelor, element al dreptului la un proces echitabil, implică obligaţia instanţei de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj în comparaţie cu adversarul său.

Dreptul la un proces echitabil presupune caracterul contradictoriu al procedurii, în sensul ca părţile să ia cunoştinţă de actele depuse la dosar de cealaltă parte şi de a putea să facă observaţii asupra acestora. Aceste garanţii au fost respectate în cauza de faţă. Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator special I. împotriva sentinţei nr. 4023 din 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator special I. împotriva sentinţei nr. 4023 din 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2020.