Inapplicability of contradictory final judgments review ground where distinct subject matters lack identity of parties, object, and legal cause

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2019, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj - Napoca, prin primar, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului la comunicarea informaţiilor publice, respectiv:

- copie după adresa Comisiei judeţene Cluj, pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, adresa de restituire a situaţiei iniţiale a contestaţiilor, întocmită de Comisia municipală Cluj-Napoca şi poziţiile marcate de către reclamant pentru a fi revăzute şi clarificată situaţia,

- copie după adresa de răspuns a Comisiei municipale Cluj-Napoca, cu justificările prezentate, însoţită de situaţia contestaţiilor iniţiale cu modificările suferite, care s-a transmis ca răspuns comisiei judeţene, cum a fost solicitată de aceasta conform prevederilor din Legea nr. 18/1991 si H.G. nr. 131/1991,

- copiile să fie autentificate cu menţiunea conform cu originalul, semnătura şi numele persoanei împuternicite.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 946 din 17 aprilie 2019, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Cluj - Napoca şi Primarul Municipiului Cluj - Napoca.

3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 946 din 17 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 1272 din 07 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 946 din 17 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

5. Cererea de revizuire formulată în cauză

5.1. Împotriva deciziei nr. 1272/07.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23 octombrie 2019, sub nr. x/2019, solicitând schimbarea deciziei pronunţate de instanţa de recurs, întrucât este netemeinică şi nelegală, dată cu încălcarea prevederilor legale.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 511 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. coroborat cu art. 2, art. 6, 7, art. 21, 22 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, revizuentul a arătat că este criticabilă hotărârea atacată întrucât există hotărâri definitive potrivnice, data de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat.

De asemenea, a mai precizat revizuentul, că nu există niciun temei legal pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi, deci executorie, susţinerile şi apărările pârâţilor legate de obiectul primului dosar şi de posibilitatea de executare, fiind în fapt o contestare a autorităţii de lucru judecat.

Totodată, decizia a cărei revizuire o solicită a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 1799/2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj.

5.2. La data de 09 martie 2020, revizuentul A. a înregistrat la dosarul cauzei o cerere prin care solicită să se constate dacă prin decizia nr. 1272/07.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost încălcată autoritatea de lucru judecat reieşită din hotărâri anterioare, respectiv decizia nr. 1799/19.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, decizia nr. 629/24.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, decizia nr. 631/24.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 şi decizia nr. 1558/30.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Revizuentul a solicitat ca, în situaţia în care se constată încălcarea autorităţii de lucru judecat, în raport de deciziile anterior menţionate, să se procedeze în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

5.3. Prin decizia nr. 1638 din 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de A., privind decizia nr. 1272 pronunţată la data de 07 octombrie 2019, în dosar nr. x/2019 al Curţii de Apel Cluj, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată la data de 17 ianuarie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

6. Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Prin cererea de revizuire revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., şi sesizarea Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

Astfel, în legătură cu documentaţiile întocmite în două exemplare de comisiile municipale care se depun la comisia judeţeană pentru validare, a solicitat dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

1. Aceste documente menţionate, deţinute sau create de Comisia Municipală trebuie să se regăsească în cele două exemplare, care sunt menţionate în art. 34 din H.G. nr. 131/27.02.1991?

2. În aceste condiţii, informaţiile de interes public privind actele care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate unor persoane, sunt informaţii de interes public şi pentru Prefectura Cluj, Municipiu şi OCPI Cluj?

3. Se poate invoca de către Prefectură, Municipiu şi OCPI, că aceste documente nu se regăsesc în arhivele lor?

4. Care este temeiul legal, conform căruia, o instanţă poate să nu observe, să nu reţină, să nu respecte prezumţia legală a puterii de lucru judecat, când se invocă în litigiile privind Legea nr. 544/2001?

5. Daunele morale prevăzute în dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, sunt un mijloc lăsat la îndemâna solicitantului, reglementat de legiuitor cu scopul de a obţine constrângerea instituţiei/autorităţii publice la executarea în natură a obligaţiei cu caracter personal, fără a reprezenta valoarea prejudiciului suferit de solicitant?

6. În litigiile privind Legea nr. 544/2001, nu se pot invoca dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., nu se pot aplica amenzi judiciare.

Revizuentul apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 C. proc. civ. deoarece chestiunea de drept este una veritabilă, instanţele au statuat diferit când au trebuit să hotărască asupra chestiunilor de drept menţionate, chestiunea de drept este ridicată în faţa unui complet învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi este o chestiune de drept nouă, care nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici nu a fost lămurită de Înalta Curte printr-o hotărâre pronunţată într-un recurs în interesul legii sau într-o altă cerere de hotărâre preliminară.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.1. Examinând cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de revizuentul A., se constată următoarele:

Potrivit art. 519 C. proc. civ.: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Curţii de appel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Potrivit art. 520 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor. (2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept".

Din examinarea dispoziţiilor anterior evocate reiese că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de dezlegare a unei chestiuni de drept:

- existenţa pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit în ultimă instanţă, a unei cauze;

- existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei;

- chestiunea de drept să fie nouă;

- asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu formeze obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Raportând cererea de sesizare privind pronunţarea hotărârii prealabile la condiţiile impuse de dispoziţiile art. 519 din C. proc. civ., se constată că există o cauză în curs de judecată, dar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire având ca temei cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situaţie în care, nu hotărăşte în această cauză în ultimă instanţă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, hotărârea dată asupra revizuirii poate fi atacată cu recurs.

Având în vedere că pentru a putea fi admisă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, condiţiile anterior enumerate trebuiesc îndeplinite cumulativ, deoarece a constatat că nu este îndeplinită condiţia privind învestirea cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune a se analiza şi îndeplinirea celorlalte condiţii de admisibilitate şi va respinge cererea formulată de revizuentul A. de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanţa reţine că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, "este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuient nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat" (B., C., C. proc. civ., adnotat, ediţia a 2-a, D., Bucureşti, 2007, p.735).

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă, situaţii care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

În speţă, condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 1272 din 07 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost soluţionată cererea revizuentului având ca obiect obligarea intimatului-pârât de a transmite răspunsul la solicitarea cu nr. x/101 din 03 ianuarie 2019.

În ceea ce priveşte obiectul dosarului nr. x/2016, soluţionat prin decizia nr. 1799 din 16 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, se constată că acesta priveşte solicitarea revizuentului nr. x din 16 august 2016 şi reclamaţia administrativă nr. x din 31 august 2016.

Referitor la obiectul dosarului nr. x/2016, soluţionat prin decizia nr. 629 din 24 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, se constată că acesta priveşte solicitarea revizuentului privind studierea documentaţiei care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/22.12.1994 în favoarea numitei E..

Cu privire la obiectul dosarului nr. x/2016, soluţionat prin decizia nr. 631 din 24 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, se constată că acesta priveşte solicitarea revizuentului de transmitere a unei copii de pe adeverinţa care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/13.07.1993 în favoarea numitului F..

Nu în ultimul rând, se constată că obiectul dosarului nr. x/2016, soluţionat prin decizia nr. 1558 din 30 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, priveşte solicitarea revizuentului nr. x din 03 octombrie 2016 şi reclamaţia administrativă nr. x din 19 octombrie 2016.

Prin obiectul cererii se înţelege pretenţia concretă dedusă judecăţii, iar, în speţă, pretenţiile depuse judecăţii în pricinile invocate de către revizuent au fost diferite.

Având în vedere că toate cauzele soluţionate prin deciziile indicate de către revizuent au avut ca punct de plecare câte o solicitare, formulată de către acesta, de comunicare a unor informaţii de interes public diferite, Înalta Curte constată că, deşi cauzele au un izvor juridic comun, reprezentat de dreptul petentului de acces la informaţiile de interes public garantat de dispoziţiile Legii nr. 544/2001, nu se poate reţine, faţă de obiectul distinct al acestora, că prin dispozitivul sau considerentele deciziei a cărei revizuire se cere, s-ar fi încălcat ceea ce prima instanţă a stabilit cu autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte are în vedere că, în speţă, nu poate opera cazul de revizuire invocat de către revizuent, nefiind îndeplinită condiţia hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existenţa triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini- părţi, obiect şi cauză juridică, având în vedere obiectul distinct al acestora, şi nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ.

În jurispudenţa CEDO, în cauza Stanca Popescu contra României şi Iordan Iordanov contra Bulgariei, s-a statuat de altfel că, divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată într-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni.

Pentru considerentele arătate, în raport de dispoziţiile art. 509 pct. 8 cu referire la art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1272 din 07 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.