Service of judgment at a revoked attorney address bars later appeal despite subsequent delivery to municipality

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 14 decembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti a contestat Raportul de evaluare înregistrat cu nr. x/23.11.2015.

În cauză au fost formulate cereri de intervenţie accesorie, în sprijinul reclamantului A. de către B. S.R.L. şi de Primăria comunei Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava.

2. Soluţia instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 68 din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de intimata Agenţia Naţională de Integritate şi a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi intervenienţii B. S.R.L. şi Primăria comunei Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, precum şi cererile de intervenţie formulate de B. S.R.L. şi Primăria comunei Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava.

3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 68 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs intervenienta B. S.R.L. şi reclamantul A., iar prin decizia nr. 2587 din 16 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A., ca tardiv formulat şi a respins recursul declarat de intervenienta B. S.R.L., ca neavenit.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de recurs a reţinut, în esenţă, că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-reclamant A. la data de 17 mai 2016, recursul fiind depus la instanţa de fond la data de 06 iunie 2016.

Având în vedere data comunicării hotărârii recurate, s-a constatat că ultima zi de declarare a recursului, calculată potrivit dispoziţiilor art. 181-183 C. proc. civ., era data de 02 iunie 2016, ce cădea într-o zi lucrătoare, astfel că, întrucât recursul a fost depus la instanţa a cărei hotărâre a atacat-o cu nerespectarea termenului pentru declararea acestei căi de atac, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte a apreciat că recursul declarat de către recurentul-reclamant este tardiv formulat.

În consecinţă, având în vedere că recursul declarat de reclamantul A. a fost respins ca tardiv formulat, respectiv fără ca cererea să fi fost cercetată în fond, Înalta Curte a constatat că în privinţa recursului intervenientei B. S.R.L. devin aplicabile dispoziţiile art. 67 alin. (4) din Codul de procedură, calea de atac formulată de intervenientă fiind respinsă, ca neavenită.

4. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 27 septembrie 2019, sub număr de dosar x/2019, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2587 din 16 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Contestaţia în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Se învederează de către contestator, în esenţă, că sentinţa civilă nr. 68 din 26 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, i-a fost comunicată la data de 20 mai 2016, la sediul Primăriei comunei Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, fiind semnată de secretarul primăriei.

Consideră că data de 20 mai 2016 trebuie luată în considerare ca dată a comunicării sentinţei recurate şi nu data de 17 mai 2016, când această sentinţă a fost comunicată unui cabinet individual de avocatură cu care reziliase colaborarea şi care nu l-a anunţat despre primirea acestei comunicări.

Astfel, raportat la data reper 20 mai 2016, recursul pe care l-a declarat se încadrează în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, calculat conform dispoziţiilor art. 181 - 183 C. proc. civ.

În concluzie, apreciază că dezlegarea dată recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal este rezultatul unei erori materiale, fiind luată în considerare o altă dată de comunicare decât cea reală.

La data de 02 aprilie 2020, a fost înregistrată pe rolul instanţei, cererea de completare a contestaţiei în anulare formulată de către contestatorul A..

Prin această completare, contestatorul învederează că respingerea recursului ca tardiv formulat, cu luarea în considerare a datei comunicării sentinţei de fond către Cabinetul de avocatură C., s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 167 C. proc. civ. şi în contradicţie cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv cu decizia nr. 4597 din 17 decembrie 2018.

Având în vedere că în dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunţată sentinţa nr. 68 din 26 aprilie 2016 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu exista din partea Cabinetului de avocatură C. o persoană desemnată cu primirea corespondenţei, consideră că instanţa de fond era obligată să îi comunice sentinţa la domiciliul său, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

5. Apărări formulate în cauză

5.1. Intimata B. S.R.L. a depus note de şedinţă, prin care a învederat că achiesează la motivele invocate de către contestator prin cererea de completare a contestaţiei în anulare şi a solicitat admiterea contestaţiei în anulare.

5.2. Intimata Primăria comunei Frătăuţii Vechi a depus note de şedinţă, prin care a învederat că achiesează la motivele invocate de către contestator prin cererea de completare a contestaţiei în anulare şi a solicitat admiterea contestaţiei în anulare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale aplicabile, o va respinge ca nefondată, pentru considerentele în continuare arătate:

Cu prioritate, Înalta Curte constată că, raportat la data depunerii cererii completatoare a contestaţiei în anulare, respectiv 02 aprilie 2020 şi la data comunicării deciziei contestate, 16 septembrie 2019, cererea completatoare a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 506 alin. (2) C. proc. civ.. Dispoziţiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ. prevăd în mod expres că motivarea contestaţiei în anulare se face în termenul de 15 zile stabilit pentru introducerea contestaţiei, astfel că, Înalta Curte nu va avea în vedere criticile formulate prin cererea completatoare.

Analizând motivul invocat prin contestaţia în anulare, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.

Semnificaţia noţiunii de "eroare materială", stipulată de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu eroarea de judecată, arătându-se că textul vizează erori cu caracter formal, procedural sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

În speţă, se constată că, pe calea contestaţiei în anulare, contestatorul invocă faptul că, dezlegarea dată recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal este rezultatul unei erori materiale, fiind luată în considerare o altă dată de comunicare a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, decât cea reală.

Se învederează de către contestator că sentinţa nr. 68 din 26 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, i-a fost comunicată la data de 20 mai 2016, la sediul Primăriei comunei Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, fiind semnată de secretarul primăriei, aceasta fiind data care ar fi trebuit să fie luată în considerare ca dată a comunicării sentinţei recurate şi nu data de 17 mai 2016, când această sentinţă a fost comunicată unui cabinet individual de avocatură cu care reziliase colaborarea şi care nu l-a anunţat despre primirea acestei comunicări.

Verificând actele şi lucrările dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se constată, contrar susţinerilor contestatorului A., că instanţa de recurs, în soluţionarea excepţiei tardivităţii recursului formulat de către recurentul-reclamant A., s-a raportat în mod corect la data de 17 mai 2016, ca fiind data de comunicare a sentinţei de fond către acesta din urmă.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a indicat domiciliul ales la Cabinet de avocat C., cu sediul în municipiul Suceava, strada x nr. 47, judeţul Suceava, aceasta fiind adresa la care a fost citat pe tot parcursul derulării procesului în fond.

Independent de încetarea colaborării cu cabinetul de avocatură, care nu a fost adusă la cunoştinţă instanţei de fond şi nici dovedită, reclamantul A. avea obligaţia ca, în virtutea dispoziţiilor art. 172 C. proc. civ., să aducă la cunoştinţa instanţei faptul că şi-a schimbat locul unde a fost citat şi să indice locul unde va fi citat la termenele următoare, respectiv unde îi va fi comunicată hotărârea ce se va pronunţa în cauză. Sancţiunea care intervine în cazul în care partea omite să facă o atare încunoştinţare, este aceea că procedura de citare şi comunicarea celorlalte acte de procedură se va considera ca legal îndeplinită la vechiul loc de citare.

De asemenea, se constată că, potrivit dovezii de comunicare de la dosar fond, la data de 20 mai 2016, s-a îndeplinit procedura de comunicare a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond către Primăria comunei Frătăuţii Vechi, care avea calitate de intervenientă accesorie în cauză, astfel că, instanţa de recurs nu ar fi putut să se raporteze la această dată, ca fiind data de comunicare a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond către reclamantul A..

Având în vedere că potrivit dovezii de comunicare de la dosar fond, sentinţa nr. 68 din 26 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată reclamantului A. la data de 17 mai 2016, la domiciliul ales indicat prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de recurs s-a raportat la această dată, ca fiind data comunicării sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, în analiza excepţiei tardivităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2587 din 16 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2587 din 16 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.