Military pensioner's claim for creator union allowance for January–April 2016 gap dismissed on grounds of legislative omission and non-retroactivity

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 aprilie 2016, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate a solicitat în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Casa Naţională de Pensii Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- recunoaşterea dreptului pretins, respectiv acordarea indemnizaţiilor ce li se cuvin reclamanţilor, conform prevederilor Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din 22 noiembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- anularea deciziilor privind încetarea plăţii indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, emise în anul 2016 de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale pe numele reclamanţilor;

- anularea adresei nr. x din 11.11.2015, emisă de Casa Naţională de Pensii Publice către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale;

- emiterea de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a unor noi decizii pentru stabilirea indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 8/2006 pe numele reclamanţilor, în calitate de membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică;

- obligarea intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la repararea pagubei cauzate prin achitarea în totalitate a indemnizaţiilor ce li se cuvin în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 8/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv diferenţele de bani neachitate, începând cu data de 01 ianuarie 2016, sume la care să se adauge dobânzile legale şi indicele de inflaţie aferente sumelor datorate fiecărui contestator în parte.

La data de 04 octombrie 2016, reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, solicitând modificarea capetelor de cerere 1 şi 5, respectiv:

- recunoaşterea dreptului pretins, respectiv acordarea indemnizaţiilor ce li se cuvin reclamanţilor, conform prevederilor Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din 22 noiembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare pentru intervalul ianuarie 2016 (de când a fost sistată indemnizaţia şi până la data de la care se vor achita efectiv noile indemnizaţii în baza Legii nr. 83/2016, care completează Legea nr. 8/2006;

- obligarea intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a indeminizaţiilor ce li se cuvin în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 8/2006, respectiv diferenţele de bani neachitate pentru intervalul ianuarie 2016 (de când a fost sistată indemnizaţia) şi până la data de la care se vor achita efectiv noile indemnizaţii în baza Legii nr. 83/2016, care completează Legea nr. 8/2006, sume la care să se adauge dobânzile legale, actualizate cu indicele de inflaţie aferente sumelor fiecărui reclamant în parte.

Prin sentinţa civilă nr. 5466, pronunţată la data de 05 octombrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 27 februarie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3243 din 20 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice;

- a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Adresei nr. x din 11 noiembrie 2015 emisă de Casa Naţională de Pensii Publice;

- a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi Casa Naţională de Pensii Publice, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3243 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele şi pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., F., G. şi H., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în sensul recunoaşterii dreptului pretins, respectiv acordarea ajutoarelor şi obligarea intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la repararea pagubei ce le-a fost cauzată, respectiv plata indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 8/2006 începând cu 01 ianuarie 2016, la care să se adauge dobânda legală şi indicele de inflaţie, până la data efectivă a plăţii.

Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că membrii de sindicat au fost îndreptăţiţi neîntrerupt de a primi indemnizaţia prevăzuta de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esenţială nefiind problema contributivităţii, ci faptul că şi aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noţiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006, iar această interpretare a fost însuşită şi de leguitor, dovada fiind modificarea suferită de Legea nr. 8/2006 prin efectul Legii nr. 83/2016.

Apreciază că a nega dreptul pensionarilor militari, membri ai uniunilor de creatori, la această indemnizaţie şi a-l recunoaşte numai pensionarilor civili, conduce la o încălcare flagrantă a principiilor unicităţii şi egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

De asemenea, susţine că din dispoziţiile art. 5 din Legea 223/2015, rezultă că sunt acoperite, în sistemul pensiilor militare de stat, contravaloarea pensiilor militare de stat şi a altor drepturi de asigurări sociale, sumele necesare organizării si funcţionarii sistemului pensiilor militare de stat şi a altor prestaţii prevăzute de lege.

Aceste dispoziţii sunt coroborate cu cele ale art. 12 din Legea 223/2015, care arată că în sistemul pensiilor militare de stat se acordă pe lângă pensiile militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale. În consecinţă, prevederile art. 75 din Legea 223/2015, se aplică şi indemnizaţiilor acordate prin legi speciale, ale căror stabilire şi plată se află, potrivit legii, în competenta materială a caselor de pensii sectoriale, cu excepţia situaţiilor în care legea specială de reglementare dispune altfel.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond nu s-a pronunţat şi nu a avut în vedere aplicarea art. 81 din Legea 223/2015, respectiv pensionarilor militari li se recunosc, între alte prestaţii, şi cele aplicabile în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, deci şi dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membrii ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 ianuarie 2018, intimata-pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind temeinică şi legală, reiterând în esenţă apărările formulate şi la fondul cauzei.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosarul cauzei la data de 12 februarie 2018, recurentul-reclamant a reiterat susţinerile referitoare la faptul că instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi motivat că nu pot beneficia de dispoziţiile Legii nr. 8/2006 începând cu luna ianuarie 2016, până la data când s-au emis deciziile în baza Legii nr. 83/2016.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, reţinând următoarele considerente:

Înalta Curte, referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţine că recurentul-reclamant a invocat, în esenţă, greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 8/2006, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 83/2016, precum şi o greşită aplicare a prevederilor art. 5, 12, 75 şi 81 din Legea nr. 223/2015, iar astfel, instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi motivat că nu pot beneficia de dispoziţiile Legii nr. 8/2006 începând cu luna ianuarie 2016 şi până la data când s-au emis deciziile în baza Legii nr. 83/2016.

Înalta Curte constată că prin deciziile în litigiu, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a dispus încetarea, începând cu data de 01 ianuarie 2016, a plăţii drepturilor stabilite şi acordate în baza prevederilor Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

La emiterea acestor decizii, autoritatea publică pârâtă a avut în vedere dispoziţiile art. 109 alin. (1), art. 110 alin. (1) coroborate cu art. 123 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, care devin pensii militare de stat.

Prin acţiunea introductivă, reclamantul, în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cererea de chemare în judecată, a criticat aceste decizii pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că în mod greşit autoritatea publică pârâtă a procedat, prin actele emise la încetarea plăţii acestei indemnizaţii, apreciind eronat că nu mai face parte din sistemul public de pensii prin intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, în forma în vigoare la momentul emiterii deciziilor contestate, respectiv 05 ianuarie 2016, legea reglementa dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Prin urmare, indemnizaţia era recunoscută la acel moment pensionarilor sistemului public de pensii, stabilirea şi plata pensiei fiind efectuată, potrivit art. 4 din aceeaşi lege, de către casa teritorială de pensii.

De la 01 ianuarie 2016 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care a reglementat sistemul pensiilor militare de stat, diferit de sistemul public de pensii.

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut legalitatea deciziilor în litigiu, stabilind că începând cu data de 01 ianuarie 2016, pensiile militarilor nu mai fac parte din sistemul public de pensii, astfel că pensionarii din sistemul pensiilor militare nu mai pot beneficia de indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006.

În acest sens, prin Decizia nr. 10/19.02.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile formulată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 şi a statuat că "Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, se interpretează în sensul că în categoria pensionarilor sistemului public de pensii (în accepţiunea acestei prevederi legale) nu intră şi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare)."

Pe cale de consecinţă, cum la data de 01 ianuarie 2016, Legea nr. 8/2006 prevedea dreptul la indemnizaţia respectivă doar în favoarea pensionarilor sistemului public de pensii, nu şi în favoarea pensionarilor din sistemul pensiilor militare de stat, deciziile contestate în cauza de faţă, au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale, contestatorii nefiind îndreptăţiţi la plata indemnizaţiei începând cu data de 01 ianuarie 2016, aşa cum au solicitat prin contestaţia formulată.

Prin Legea nr. 83/2016, care a intrat în vigoare la data de 07 mai 2016, Legea nr. 8/2006 a fost completată cu un nou articol (art. 91), prin care s-a recunoscut dreptul la acordarea indemnizaţiei lunare prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 şi beneficiarilor pensiilor militare de stat.

Având în vedere că la data de 01 ianuarie 2016 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), care prevede, în cadrul art. 109 alin. (1), că pensiile militarilor devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit legii, înseamnă că, începând cu această dată şi până la data la care a intervenit modificarea legislativă care recunoaşte acest drept şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat, respectiv 07 mai 2016 - prin Legea nr. 83/2016, nu a existat temei legal pentru acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 acestei categorii de pensionari.

Aşadar, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 nu erau apte, prin ele însele, să conducă la acordarea acestor drepturi în favoarea persoanelor pensionate în alte sisteme de asigurări sociale, cum ar fi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat, până la intervenirea modificării legislative.

Înalta Curte reţine că, în sensul inexistenţei reglementării dreptului în discuţie şi în cazul pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat, până la data de 07 mai 2016, sunt şi considerentele Deciziei nr. 332 din 23 martie 2010 a Curţii Constituţionale.

Astfel, prin decizia sus-menţionată, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 şi a reţinut că, "(. . .) având în vedere ansamblul Legii nr. 8/2006, care, aşa cum se arată încă din titlu, circumscrie acordarea indemnizaţiei doar pentru pensionarii sistemului public de pensii, în realitate, problema pusă în discuţie vizează o omisiune legislativă, respectiv o problemă de legiferare pe care doar intervenţia legiuitorului o poate complini. Astfel, (. . .) textul de lege criticat nu este neconstituţional pentru ceea ce prevede, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv pentru faptul că nu se referă şi la alte categorii sociale".

Aşadar, fiind în discuţie o omisiune de legiferare, este evident că intervenţia legislativă efectuată prin Legea nr. 83/2016 a avut în vedere complinirea acestei omisiuni, care însă nu poate produce efecte retroactive.

Înalta Curte apreciază că textul actului normativ care recunoaşte pentru viitor dreptul în cauză şi beneficiarilor pensiilor militare de stat care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, nu s-a aflat în vigoare pe toată perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), la 01 ianuarie 2016, şi data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016 (pentru completarea Legii nr. 8/2006), la 07 mai 2016, astfel că, în cauză, situaţia juridică creată prin adoptarea normei modificatoare nu poate fi recunoscută retroactiv.

În consecinţă, prevederile art. 91 din Legea nr. 8/2006, introduse prin Legea nr. 83/2016, nu pot constitui temei legal pentru recunoaşterea retroactivă a drepturilor, fiind deplin aplicabil principiul constituţional al neretroactivităţii legii, deoarece norma modificatoare nu face parte din categoriile care constituie excepţia, respectiv nu intră în sfera legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

De asemenea, sunt nefondate şi criticile recurentului-reclamant referitoare la aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 5, art. 12, art. 75 şi art. 81 din Legea nr. 223/2015, care, în esenţă, prevăd că în sistemul pensiilor militare de stat, în afara pensiilor se mai pot acorda şi alte alte drepturi de asigurări sociale, câtă vreme, între data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), la 01 ianuarie 2016, şi data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016 (pentru completarea Legii nr. 8/2006), la 07 mai 2016, pensionarii sistemului pensiilor militare de stat, membri ai uniunilor de creatori, nu aveau reglementat în favoarea lor un astfel de drept, ca să le poată fi acordat.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât recursul formulat de recurentul-reclamant Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele şi pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., F., G. şi H. va fi respins, ca nefondat, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele şi pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva sentinţei nr. 3243 din 20 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.